Adulții hiperactivi

Hiperactivitatea reprezintă un adevărat sindrom psihologic sau este doar o exprimare zgomotoasă a vitalității sau un entuziasm care nu merită decât o privire amuzată? În această carte, Gabriel Wahl oferă un tablou complet, riguros și, în același timp, accesibil, al tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), o tulburare puțin cunoscută, care poate aduce numeroase dificultăți atât în viața personală, cât și în cea profesională. Simptomele hiperactivității întâlnite la adulți sunt descrise cu acuratețe și ilustrate cu numeroase exemple clinice, și sunt trecute în revistă atât cauzele care au condus la această tulburare, cât și soluțiile terapeutice existente în prezent.

Gabriel Wahl este psihiatru, a predat psihologie clinică la Universitatea Paris-VII și conduce Asociația de cercetare pluridisciplinară a eșecului școlar. A scris numeroase cărți despre precocitatea și hiperactivitatea întâlnite la copii.

„În mintea mea, în gândurile mele, e un pic de haos; dacă încerc să citesc sau să mă concentrez pe o idee, rareori reușesc. Îmi vin ideile una după alta, e ca o învălmășeală sau un vacarm. Când eram copil, nu înțelegeam de ce trebuia să petrec ore întregi ca să învăț până și cea mai simplă lecție. Credeam că e vina mea, că nu sunt cuminte, că nu vreau să mă maturizez și multe alte lucruri de genul acesta pe care mi le spuneau părinții și profesorii. Am realizat recent că nici cea mai puternică voință din lume nu ar fi în stare să mă elibereze de acest vacarm. Această tulburare este un mic blestem, fiindcă nu seamănă cu nimic din ceea ce cunosc psihiatrii și psihologii.” - Gabriel Wahl

„Ce nu știu întotdeauna apropiații persoanelor hiperactive este că tulburarea de atenție fluctuează și nu este întotdeauna proporțională cu implicarea emoțională. Puteți să vă adorați copiii și totuși să-i faceți să vă aștepte la sfârșitul orelor sau să uitați o promisiune pe care ați jurat să o respectați. Cotidianul, rutina înfrânează nivelul atenției, în timp ce noutatea și pasiunea îl stimulează. Persoanele hiperactive știu bine asta, li se reproșează încă din copilărie. Părinții lor au constatat că, atunci când aceștia se jucau, se concentrau perfect, în timp ce atunci când venea vorba de temele de la școală erau mereu împrăștiați. Așa că, atunci când medicul le-a spus că micuții lor suferă de deficit de atenție, au fost un pic neîncrezători în această tulburare cu geometrie variabilă. Este lucru știut: copiii sunt mai șmecheri decât adulții…” - Gabriel Wahl