Paradoxul iubirii

E la fel de greu să fii complet fidel pe cât e să fii complet infidel. Rămâne ca fiecare să-şi elaboreze singur aranjamentele, ştiind că nu poţi ridica la rang de soluţie ceea ce ţine de un arbitraj între dorinţa de siguranţă şi dorinţa de aventură.
Pascal Bruckner

Să poţi alege persoana pe care o iubeşti!
Să poţi iubi pe cine vrei!
Cum se poate împăca iubirea – a cărei menire este să ţină oamenii împreună – cu libertatea, care tinde să îi separe? E o mare dilemă, pe care o trăim astăzi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de independenţă.
Cartea lui Pascal Bruckner descrie variaţiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria sa între erotism şi căsătorie. Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor. Dar nu şi atunci când vorbim despre sentimente şi pasiuni.
Istoria nu a găsit încă vreo soluţie la suferinţa din dragoste.

Pascal Bruckner scrie cu claritate şi eleganţă, fraza lui e sclipitoare. Se vede că iubeşte cuvintele. Se vede că iubeşte să iubească.
Bernard Pivot

Pascal Bruckner este un eseist paradoxal: în timp ce se îmbată cu atmosfera epocii, nu are egal în a emite critici usturătoare.
Magazine Litteraire

Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!..., Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun!, Paria), precum şi volumele de eseuri (Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental).