Forţa caracterului şi viaţa care dăinuie

Forţa caracterului îşi propune să reevalueze ideile comune despre bătrâneţe, oferind o perspectivă nouă asupra ei, centrată pe noţiunea de caracter. Gândit ca o continuare la Codul sufletului (Trei, 2017), care analizează rolul esenţial al caracterului în viaţa noastră emoţională şi intelectuală, volumul de faţă este structurat în trei părţi ce corespund etapelor bătrâneţii identificate de autor. Prima este dăinuirea, etapa de desăvârşirea a caracterului prin înaintarea în vârstă, cea de-a doua este plecarea, adică pregătirea pentru moarte, iar în cea de-a treia, etapa de după plecare, caracterul celui dispărut îi influenţează pe cei rămaşi în viaţă.

Trecând în revistă miturile şi arhetipurile care ne guvernează viaţa în ultimii ani, Hillman explorează sensurile şi virtuţile ascunse ale schimbărilor fizice şi emoţionale specifice bătrâneţii, precum pierderile de memorie, modificarea tiparelor de somn sau misteriosul reviriment al imaginaţiei erotice. Îmbinând psihologia, filozofia, poezia şi textele sacre cu experienţa de viaţă a autorului, Forţa caracterului este menite să schimbe felul în care ne gândim la bătrâneţe.

James Hillman (1926–2011), psiholog, analist, profesor şi conferenţiar american, fost director de studii la Institutului C.G. Jung din Zürich. A fondat curentul psihologiei arhetipale, desprins din psihologia analitică, şi a scris peste douăzeci de cărți de specialitate, printre care The Myth of Analysis şi Re-Visioning Psychology, nominalizată în 1975 la Premiul Pulitzer.


Veacuri de-a rândul, anii târzii ai vieții au fost asociați nu cu apropierea morții, ci cu vitalitatea și caracterul. În general, bătrânii nu erau văzuți ca șchiopătând anevoie spre ușa morții, ci priviți ca tezaure trainice de obiceiuri și legende, paznici ai valorilor locale, experți în meșteșuguri și deprinderi, voci prețuite în sfatul obștii. Ce conta era forța caracterului, dovedită de numărul anilor de viaţă.
James Hillman


Cuprins

Prefață pentru cititor
Prefața autorului
O prefață a cărții

I.Dăinuirea
Capitolul 1: Longevitatea
Capitolul 2: Ultima dată
Capitolul 3: Bătrân

II. Plecarea
Capitolul 4: De la „dăinuire" la „plecare"
Capitolul 5: Repetiție
Capitolul 6: Atracția gravitației
Capitolul 7: Trezirea peste noapte
Capitolul 8: Agitația confuză
Capitolul 9: Uscarea
Capitolul 10: Memoria: pierdere pe termen scurt,câștig pe termen lung
Capitolul 11: Nervozitatea sporită
Capitolul 12: Despărțire
Capitolul 13: Erotismul
Capitolul 14: Anestezia
Capitolul 15: Neputința inimii
Capitolul 16: Întoarcerea

Interludiu. Forța feței
Interludiu: Forța feței

III. După plecare
Capitolul 17: De la „plecare" la „după plecare"
Capitolul 18: Caracterul filosofat
Capitolul 19: Caracterul virtuților sau caracterul moralizat
Capitolul 20: Caracterul imaginat
Capitolul 21: Mai mult ca părinții
Capitolul 22: Gaița bătrână
Capitolul 23: Virtuțile caracterului
Capitolul 24: Final

Note
Bibliografie
Indice
Permisiuni