Niklaus von Flüe și Sfânta Perpetua

Volumul al VI-lea al Operelor complete ale lui Marie-Louis von Franz explorează viziunile profunde a doi sfinți inovatori ai Bisericii Catolice, Fratele Klaus și Perpetua. 

Sf. Niklaus von Flüe, ocrotitorul Elveției, era respectat în cea mai înaltă măsură atât de C.G. Jung, cât și de Marie-Louise von Franz. Jung îl declarase chiar Sfântul Ocrotitor al Psihoterapiei datorită reflecțiilor introspective și experiențelor lui profunde. Se spune că viziunile sfântului începuseră încă din pântecul mamei și au continuat până la moartea sa. Una dintre ultimele lui viziuni a fost o imagine terifiantă a figurii lui Dumnezeu. Von Franz l-a considerat pe Niklaus fratele-umbră al lui Hristos și l-a descris drept Anthropos alchimic, un om universal. Viziunile acestuia au reprezentat o evoluție în misticismul creștin.

Sf. Perpetua a fost o tânără creștină ucisă de gladiatori la vârsta de 22 de ani, în 203, într-o arenă romană. Viziunile ei impresionante s-au manifestat cu câteva zile înaintea morții. În interpretarea lui von Franz, acestea erau revelații ale unei noimagini creștine a lui Dumnezeu, izvorâtă din inconștientul colectiv și aflată în animusul tinerei Perpetua.

Marie-Louise von Franz (1915–1998) a urmat cursurile Universității din Zürich, participând în același timp la conferințele susținute de C.G. Jung la ETH. La mai puțin de un deceniu de la întâlnirea cu Jung, von Franz și-a luat doctoratul în filologie clasică și a început să-și desfășoare activitatea în domeniul psihanalizei. A devenit analistă jungiană și specialistă în interpretarea manuscriselor alchimice, numărându-se printre cei mai importanți discipoli și colaboratori ai lui C.G. Jung. A publicat peste 25 de cărți, multe dintre ele dedicate interpretării basmelor, și a avut un rol important în fondarea Institutului C.G. Jung din Zürich.

„În ce Zeitgeist s-a născut Niklaus von Flüe? Viața lui a fost modelată de evenimentele din secolul al XV-lea, adică de la sfârșitul Evului Mediu sau etapa de incubație a epocii moderne. Această fază de incubație a debutat brusc, la mijlocul secolului al XIV-lea, mai exact în 1348, odată cu izbucnirea celei mai devastatoare pandemii de ciumă bubonică prin care trecuse vreodată Europa. Moartea Neagră secera pe toată lumea, fără discriminare. Nu se oprea la clerici, cavaleri și țărani, nobili și vasali sau bărbați, femei și copii. (…) Pe de altă parte, Perpetua a trăit în secolul
al II-lea, cu 1300 de ani înaintea lui Niklaus von Flüe. În acele vremuri incerte, când creștinii erau fie persecutați, fie tolerați, ei se întâlneau duminica să se roage, să cânte și să stea la masă împreună. Astfel a luat naștere treptat Biserica.“
Marie-Louise von Franz