Nu aveți produse în coș
Descriere
Dacă ești părinte, cu siguranță ai văzut la locul de joacă sau în curtea școlii copii care nu se integrează niciodată, sunt mereu lăsați în afara grupului, a cercului, și e nevoie de intervenția unui adult pentru a fi primiți... pentru ca apoi să fie din nou excluși. Și mă refer la copii neurotipici, care de altfel excelează din punct de vedere academic ori au cel puțin rezultate școlare medii. Iar acest lucru e cu atât mai accentuat de prezența masivă a tehnologiei în viața copiilor noștri și de efectele pandemiei, izolării sociale, ale școlii online. Studiile au arătat că succesul social depinde, într-o pondere uriașă, de capacitățile nonverbale și paraverbale ale individului: prezența și persistența contactului vizual, ritmul și tonul vorbirii, respectarea spațiului personal și multe altele. Vestea bună este că aceste capacități de comunicare nonverbală se învață, indiferent de vârsta pe care o ai. Scrisă cu empatie, presărată că exemple, descoperiri științifice și multe exerciții simple de pus în practică cu copiii, cartea îi este utilă oricărui părinte care-și dorește ca fiul sau fiica sa să se simtă în orice societate ca peștele în apă.
„Cartea Parenting pentru succesul social al copilului tău abordează cele două provocări majore cu care ne confruntăm când vrem să ne asigurăm că fiii și fiicele noastre dispun de abilitățile sociale și emoționale necesare pentru a prospera: cultura internetului, care se dezvoltă tot mai mult și pune pe plan secundar interacțiunile față în față, și numeroasele efecte ale pandemiei, care i-a obligat pe cei mici să stea izolați sau să poarte mască în anii cei mai importanți pentru dezvoltarea lor socială. Din păcate, acești doi factori s-au alimentat reciproc, accelerând declinul comunicării nonverbale a copiilor. Indiferent dacă sunt sau nu conștienți, părinții, îngrijitorii și profesorii din întreaga lume se află la o răscruce. Acum este momentul să acționăm.”- Autorul
„Așa cum știe orice părinte, un copil mic încearcă continuu să vă atragă atenția, adesea smiorcăindu-se sau plângând cu o voce stridentă. Când copilul dumneavoastră se lamentează, instinctul v-ar putea spune să-i dați acea bomboană sau jucărie (sau orice altceva își dorește) doar pentru a se opri din plâns. Însă asta îi transmite mesajul că plânsul este o tactică eficientă. În schimb, îi puteți spune: «Cere-mi din nou, te rog, cu vocea ta plăcută, nu cu cea plângăreață, și îți voi da ce vrei». Îl puteți ajuta pe copil să învețe diferența dintre vocea lamentoasă și cea normală, exersându-le pe amândouă și cerându-i să vă imite.”
STEPHEN NOWICKI este profesor de psihologie emerit la catedra Charles Howard Candler de la Universitatea Emory, SUA. În calitate de consultant pentru o mare varietate de companii, organizații și programe educaționale publice și private, Nowicki desfășoară o activitate clinică intensă în domeniul psihologiei diplomatice și în prezent studiază originile abilităților nonverbale și ale locusului de control.
