Nu aveți produse în coș
Descriere
„Heidegger a eliberat textul original aristotelic de straturile tradiției scolastice, astfel încât acesta a început să vorbească într-un mod cu totul neașteptat.“ - Hans-Georg Gadamer
În cursul de vară susținut la Freiburg în 1931, Heidegger explicitează orizontul prealabil în care se situează Aristotel, dar și gândirea grecilor antici. Pretextul este cartea a IX-a a Metafizicii, care tratează despre natura puterii și actului – dynamis și energeia.
Dincolo de a vedea în dynamis o simplă potențialitate care se opune realității concrete, Heidegger relevă sensul de „forță“ și de dispoziție esențială care inițiază orice mișcare sau schimbare. Analiza fenomenului puterii este una dintre căile prin care Heidegger urmărește felul în care „faptul de a fi“ (Sein) ajunge să fie gândit ca prezență – mai întâi la greci, iar apoi în întreaga istorie a metafizicii occidentale.
MARTIN HEIDEGGER (1889–1976) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului XX. A predat filosofia la universitățile din Freiburg și Marburg. Dintre lucrările traduse în limba română, amintim: Ființă și timp, Originea operei de artă, Introducere în metafizică, Parmenide și Problemele fundamentale ale fenomenologiei. Heidegger a reflectat adesea în marginea gândirii lui Aristotel, celebre fiind Interpretările fenomenologice la Aristotel, un raport din 1922 care schițează analitica existențială din Ființă și timp.
Recomandări de lectură:
