O geografie a fragilității

„Alina Necșulescu are nu doar rafinata percepție a psihologului care înțelege resorturile noastre interioare și știe cum să le pună în mișcare, ci și rigoarea cercetătorului care stăpânește metodele investigației istorice, alături de harul scriitorului capabil să redea nuanțele și complexitatea existenței umane. În scrisul Alinei Necșulescu se regăsesc spiritul sintetic, suprafața intelectuală și orizontul interpretativ al gândirii umaniste - calități care dau cărții sale o veritabilă dimensiune renascentistă, de care avem atât de multă nevoie astăzi. ”
Dr. Cosmin Popa istoric,
cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române

”Având ambiția să coboare în cele mai adânci straturi ale psihicului omenesc, într-un sine atât de adânc încât nimeni nu poate coborî până acolo neînsoțit, psihanaliza a tatonat, întotdeauna, misterul. Dar, despre mister, nimeni nu poate vorbi mai competent decât poetul, nu-i așa? Alina Necșulescu are mai mult decât expertiza și experiența însoțirii oamenilor pe acest drum lăuntric. Sensibilitatea ei lirică, de care se folosește în căutarea frumuseții adevărurilor, o face să fie companionul ideal.”
Sever Voinescu, redactor-șef al revistei Dilema

Alina Necșulescu este scriitoare și psihoterapeut specializat în psihoterapie psihanalitică. A publicat de-a lungul timpului eseuri, poezie, interviuri culturale și articole științifice în reviste culturale, literare și științifice. La Editura Trei a apărut Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire.

Cuvântul are pentru Alina Necșulescu un rol restaurator doar dacă are prospețimea definirii experienței singulare în felul în care îl folosește arta prin resimbolizare. E o carte scrisă cu grijă pentru cuvântul bine acordat la felul în care rațiunea și puterea omului se confruntă cu vulnerabilitatea, emoțiile, simțurile, afectivitatea, dând acces la o altă relație cu el însuși și cu semenii lui.

***

Cum să repunem ordine în haos când adevărurile par a fi multiple forme de a pune lucrurile în perspectivă? De la mituri la practica terapeutică, de la cuvântul care consolează sau amprentează suferința ca o pojghiță pe corp la perspectiva mult mai optimistă a evanescenței, a creativității de tip artistic, care duce la limpeziri altfel decât cele așteptate, sperate. Atingând profunzimi. Propunând simboluri și metafore. Fără judecăți inhibante și adevăruri impuse. Cu o anume grație a seriozității, cu multă blândețe și empatie. Și cu mult talent.
Dr. Smaranda Vultur, scriitoare și critic literar

Răspunsurile nu ne sunt date de-a gata și capacitatea de a supraviețui sau a repara destrămările sunt asociate cu puterea ființei umane de a accepta, de a procesa și a înțelege și a se înțelege pe sine și pe celălalt. Cum? Prin desprinderi de fantasme, negări, idealizări sau subordonându-le pe toate acestea unui proces transformator - acela care ne permite să ne gândim gândurile și să apelăm la funcția martorului ca la o instanță interioară, dispusă să avanseze în căutarea sensului pierdut, să-l revitalizeze și să-l reformuleze. Fără a-l reduce la cuvintele care îl acoperă de clișee și îl îngroapă în ritualurile obișnuințelor comode și acomodante.
Dr. Smaranda Vultur, scriitoare și critic literar

Cuprins

Cuvânt‑înainte  
Recunoștințe  

Partea I. Rupturi și exil interior 
1. Metafora rupturii: între vid, fantasmă și simbolizare  
2. Anatomia Eului în exil 
Supraviețuirea în „terenul nimănui“: apărările.
Două lumi într‑una singură: clivajul și patria idealizată  
Căutarea unui vinovat: proiecția și ostilitatea față de lumea nouă 
Oglinda colectivă: cum se apără comunitățile de exilați  
Agonia și extazul limbajului, ultimul refugiu al scriitorului 
Sublimarea, transformarea rupturii în creație 
O nouă geografie a Eului, identitatea reconfigurată 
3. Tradiție și tranziție 
Tradiția ca obiect tranzițional colectiv 
4. Căruciorul, o mașină a timpului? 
5. Între furie și realitate: dificultatea de a renunța la omnipotență 
6. Subiectul absent și oglinda artificială,mărturia unei ambiții la viața fără de moarte? 
Rădăcinile tehnologiei: externalizarea memoriei 
De la unelte la roboți: ambiții și fantasme 
Mituri și fantasme: rădăcinile culturale ale creației artificiale  
Implicații psihologice și e
IA în cultura populară: oglinzi ale dorinț
Concluzii
7. Somnambulism funcțional sau viața „pe pilot automat“  
8. Autenticitatea imposturii 
9. În căutarea jumătății pierdute 
10. Competiția, între progres și regres 

Partea a II‑a. Funcția martorului și dinamica puterii 
11. Metafora martorului, la confluența substraturilor biologice, raționale și inconștiente în etiologia puterii 
Puterea ca dinamică umană universală 
Perspective etologice asupra ierarhiilor de putere 108
Abordări psihanalitice: neputința primordială și narcisismul 
Filosofie politică: putere, dominație și libertate 
Rolul limbajului în dinamica puterii 
Concluzii: Metafora martorului ca reconfigurare a puterii  
12. Martorarea sau funcția martorului 
Martorarea autentică și impostura 
Limbajul, un „fier de călcat“ al traumei 
Spațiul dintre tăceri 
Dinamica puterii: o rană ascunsă în oglindă 
Corpul ca martor involuntar 
Memoria: o cameră în care nu se face niciodată curat 
13. Istoria ca spațiu al disocierii comune 
Tăcerea de grup: pactul nescris al uitării 
Când rușinea nu e personală: moștenirea afectivă a unei generații 
14. Exercițiu de martorare în spectacolele lui Radu Afrim: Eul actor, Eul regizor și
Eul spectator. 
15. Martorarea ca etică a reconstrucției 

Partea a III‑a. Reconstruirea identității 
16. Oameni care ne locuiesc și oameni care ne ocupă  
17. Capacitatea de a fi îngrijorat, prima formă de etică rodită din dragoste 
18. A spune ce gândești, a gândi ce simți: drumul dus–întors de la empatie la autenticitate 
19. Intimitatea ca miraj și revelație 
20. Rezistență flexibilă 
21. Roata norocului trebuie reinventată 
22. Epilog  

Note