De la joc la învățare. Cum folosim jocul didactic în educația timpurie

Cum pot fi mai bine înțelese finalitățile pedagogice ale jocului? Și cum pot educatorii să-și dezvolte aptitudinile necesare pentru a utiliza jocul în moduri cât mai eficiente în procesul de instruire? Cartea de față demonstrează în ce fel angrenarea educatorilor (dar și a părinților) în experiențe ludice creative și nedirijate conduce la o reevaluare a semnificației jocului pentru educația timpurie. Prin descrierea unor experiențe de formare didactică în jocul "autoactiv", dar și prin stabilirea câtorva principii pedagogice specifice, autorii americani demonstrează că jocul practic și nestructurat, bazat adesea pe materiale reciclate, reprezintă nu doar un prilej de recreere, ci mai ales o ocazie de dezvoltare psiho-educațională, de autocunoaștere și de sporire a încrederii în sine a copiilor din grădinițe și școli primare.

„Plăcerea de a învăța, atât de evidentă la copiii mici, chiar și atunci când învață lucruri sofisticate sau dificile, se diluează treptat și apoi dispare, iar unul dintre motive este îndepărtarea acestui proces de joc și transformarea lui într-o activitate mai degrabă asemănătoare cu munca dificilă. Jocul reprezintă o dimensiune fundamentală a naturii umane, iar cartea pe care v-o propunem va fi un sprijin solid pentru cei implicați în educația și dezvoltarea copiilor mici (profesori, părinți, formatori etc.), pentru a redescoperi jocul pentru ei și pentru cei pe care îi însoțesc în
diverse experiențe de învățare."

– Prof. univ. dr. Lucian Ciolan, decan al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti



Marcia L. Nell este conferențiar la Universitatea Millersville din Pennsylvania,
Walter F. Drews este cofondator al Institutului pentru Educație Autoactivă (ISAE) din Melbourne, Florida, iar Deborah E. Bush este scriitoare profesionistă.

Cuprins
Cuvânt-înainte

Capitolul  1. Introducere

Capitolul  2. Copiii și adulții, învățarea și jocul
Importanța jocului pentru copii și adulți
Ce este jocul autoactiv?
Șapte principii ale jocului autoactiv pentru adulți
Principiul 1
Principiul 2
Principiul 3
Principiul 4
Principiul 5
Principiul 6
Principiul 7
Scurtă prezentare a teoriilor despre joc
Friedrich Fröbel (1782–1852)
Lev Vîgoțki (1896–1934)
Jean Piaget (1896–1980)
Brian Sutton-Smith
Stuart Brown
Beneficiile jocului pentru copii
Dezvoltarea fizică
Dezvoltarea cognitivă
Dezvoltarea lingvistică și alfabetizarea
Dezvoltarea socială și emoțională
Concluzie

Capitolul  3. Cum stimulează jocul creativitatea la nivel de educație
Cercetătorii creativității
J.P. Guilford (1897–1987)
Joan Erikson (1902–1997)
Mihaly Csikszentmihalyi
Erik Erikson (1902–1994)
Creativitatea, artele și învățarea
Descătușarea intuiției
Calea spre o viziune coerentă asupra lumii
Resuscitarea energiei creative prin joc
Creativitatea în practica profesională
Transformarea educației prin practica profesională

Capitolul  4. Elemente esențiale ale procesului jocului deliberat
Pregătirea cadrului
Mediul și atmosfera
Materiale cu variate posibilități de folosire
Experiența atelierului de joc
Jocul solitar (individual)
Jocul interactiv
Asocierea jocului deliberat cu științele, matematica și comunicarea
Concluzie

Capitolul  5. Rolul instructorului
Instructorul intuitiv
Calitățile unui instructor
Rolul instructorului în timpul atelierului de joc
Jocul solitar (individual)
Jocul în grup
Așteptați-vă la răspunsuri intuitive

Capitolul  6. Legătura dintre practica didactică și experiența jocului
Imersarea activă în joc și învățarea
Învățarea experiențială
Puterea jocului: transformare, integrare și sentimentul de putere
Jocul și forța interioară
O aventură didactică: experiența ludică a unei educatoare

Capitolul  7. Jocul deliberat în învățământul superior: studii de caz
Experiențele de joc în programele de licență
Seminarul urban: Philadelphia — vara lui 2010 și 2011
Cursul de experiențe creative pentru vârsta mică
Avantajele experienței de joc pentru viitorii educatori
Jocul deliberat în programele postuniversitare
Arta în educație: Cursul de vară de educație timpurie de la Universitatea Muskingum (ECSTI)
Școala de vară de la Universitatea Millersville dedicată educației timpurii
Beneficiile jocului nestructurat pentru licențiații în pedagogie
Concluzie

Capitolul  8. Depășirea barierelor în utilizarea jocului ca instrument de învățare
Bariere culturale în calea jocului
Percepția educatorilor cu privire la barierele în calea jocului
Susținerea necesară
Educarea părinților cu privire la importanța jocului
Promovarea jocului

Capitolul  9. Construirea de parteneriate comunitare pentru a întări educația din copilăria timpurie: exemple de caz
Centrele de resurse refolosibile
Utilizarea materialelor cu variate posibilități de folosire
Păreri despre materiale
Importanța jocului în dezvoltarea umană — modelul de formare „Head Start"
Școala Hawken, Lyndhurst, Ohio
Muzeul de marmură al copiilor din Raleigh, Carolina de Nord
Programul de mentorat realizat de adolescenți de la clubul Key Kiwanis
Concluzie

Capitolul  10. Apel la acțiune
Motive pentru a promova jocul
Promovarea jocului
Povestea din Pittsburgh
Povestea Școlii Hawken
Povestea din California
Povestea din Phoenix, Arizona
Recomandări din raportul executiv
De ce să promovăm jocul?
Motivarea pentru autoactualizare

Bibliografie
Anexe
Anexa A. Articole utile
Anexa B. Filme pe YouTube/media despre materiale cu variate posibilități de folosire și ateliere de lucru de joc
Anexa C. Perspectiva noastră asupra spațiului de joc