Comenzi telefonice: 0213.006.090
Abonează-te la newsletter
American Journal of Psychotherapy nr. 1 / 2009
Autor: Publicaţie trimestrialăNr. de pagini: 152
ISBN: (ISSN) 1844-5632
Produsul nu este disponibil momentan
Revista oficială a Asociaţiei pentru Dezvoltarea Psihoterapiei. Fondată în 1939
Numărul 1 / 2009
Traducători: Simona Reghintovschi
Paradigma relaţională în căsătorie
Christian Gostecnik, Ph.D. şi Tanja Repic, Ph.D
Paradigma relaţională în căsătorie presupune că acei parteneri care trezesc unul în celălalt cele mai puternice impulsuri de atracţie şi sentimente pasionale de iubire sunt cei care au cea mai mare probabilitate să se căsătorească. Cu toate acestea, cu timpul, aceste sentimente trezesc şi cele mai îngrozitoare conflicte şi coşmaruri trăite în familia de origine. Intenţia inconştientă este ca drama primară să fie rezolvată de această dată cu rezultate mai bune. Prin urmare, terapia maritală relaţională marchează un aspect important pentru înţelegere. Este o abordare diferită a practicii terapeutice care se bazează pe relaţia/alianţa terapeutică ce pune în discuţie şi rezolvă cele mai profunde stări psihobiologice şi influenţează şi aduce la lumină noi potenţiale pentru o calitate mai bună a relaţiei.
Transferul şi contratransferul influenţate cultural şi lingvistic: perspective asiatice
Chicako Nagai, Ph.D., LICSW
Mişcarea de consiliere multiculturală a apărut ca răspuns la o societate diversificată şi o nevoie crescută de a aduce conştientizarea aspectelor culturale în practica clinică. Utilizând teoriile postmoderne, care trec de la «descoperirea insighturilor» care sugerează o cunoaştere obiectivă la «identificarea semnificaţiilor», care susţine conştientizarea realităţilor subiective multiple, acest articol prezintă exemple clinice ale modului în care transferul şi contratransferul influenţate etnocultural şi lingvistic se manifestă şi sunt utilizate sau neglijate în practica clinică din perspectiva culturilor asiatice tradiţionale.
Valoarea predictivă a stilurilor defensive autoraportate sau evaluate de observatori în tratamentul depresiei
Henricus L. Van, M.D., Ph.D., Jack Dekker, Ph.D., Jaap Peen, M.A, Robert E. Abraham, Ph.D., Robert Schoevers, M.D., Ph.D.
în acest studiu s-a explorat valoarea predictivă a funcţionării defensive evaluată de observatori şi autoraportată cu privire la rezultatele psihoterapiei în tratamentul depresiei. Stilurile defensive au fost măsurate prin Developmental Profile [Profilul de dezvoltare] (DP) şi Defense Style Questionnaire [Chestionarul de stiluri defensive] (DSQ) pentru 81 de pacienţi cu depresie moderat severă. Toţi pacienţii au fost trataţi prin psihoterapie psihodinamică suportivă de scurtă durată (PPSS). Iniţial, femeile au avut un nivel mai matur al funcţionării defensive globale. Un nivel mai scăzut al funcţionării defensive s-a întâlnit la pacienţi cu depresii recurente. Am descoperit de asemenea o relaţie mult mai modestă între apă- rările autoraportate şi cele evaluate de observatori. Pacienţii remi şi au prezentat o funcţionare defensivă globală mai matură la DP şi DSO. în special pacienţii cu un stil defensiv simbiotic (renunţare, retragere apatică) au prezentat un risc pentru un rezultat slab al terapiei. Acest studiu de explorare oferă dovezi ale relevanţei stilurilor defensive în depresie. Studiul sugerează o valoare predictivă diferenţială a nivelurilor defensive separate care pot ajuta la planificarea strategiilor terapeutice.
Modul în care şedinţe repetate de antrenament al asertivităţii cu durata de 15 minute reduc comportamentele de automutilare în cazul pacienţilor cu tulburare de personalitate de tip borderline
Masaya Hayakawa, M.D.
Obiectiv: scopul acestei lucrări a fost acela de a examina un tratament posibil pentru pacienţii cu tulburare de personalitate de tip borderline care prezintă sindromul de rănire a încheieturii mâinii, o condiţie caracterizată prin tăieturi repetate, superficiale ale pielii într-o manieră nesuicidară. în cadrul sistemului actual de asistenţă a sănătăţii din Japonia, durata medie pe care un medic o poate petrece cu un pacient de psihiatrie în tratament ambulatoriu este între 8 şi 15 minute. Ca urmare, am investigat dacă şedinţe de psihoterapie repetate cu durata de 15 minute pentru a îmbunătăţi asertivitatea pacientului ar putea fi eficiente pentru reducerea rănirii încheieturii şi poate pentru alte forme de automutilare.
Metode: am tratat 13 pacienţi diagnosticaţi cu tulburare de personalitate de tip borderline şi cu sindrom de rănire a încheieturii mâinii prin antrenamentul asertivităţii timp de 15 minute, în două şedinţe de terapie pe săptămână, durata tratamentului fiind între unu şi patru ani.
Rezultate şi concluzii: la încheierea tratamentului psihoterapeutic, 69% dintre pacienţii în tratament ambulatoriu au prezentat o reducere semnificativă din punct de vedere statistic a comportamentului de rănire a încheieturilor.
Rolul complexităţii sinelui în reducerea insighturilor dăunătoare în cazul persoanelor cu schizofrenie. Implicaţii teoretice şi terapeutice
Willem H.J. Martens, M.D., Ph.D
Persoanele cu schizofrenie care îşi înţeleg tulburarea pot trăi depresie, lipsă de speranţă şi tendinţe suicidare legate de aceasta. Deşi conceptul de complexitate a sinelui pare a fi foarte relevant ca un mecanism de autoreglare în procesul de coping cu depresia şi lipsa de speranţă în populaţiile fără schizofrenie, cu greu joacă un rol în discuţiile actuale ale determinanţilor insightului dăunător în schizofrenie. în acest articol sunt prezentate corelatele impactului dăunător al insightului la persoanele cu schizofrenie şi posibilul rol de atenuare a influenţelor dăunătoare jucat de complexitatea sinelui.
Ce nu funcţionează în terapia cognitiv-comportamentală a tulburării obsesiv-compulsive şi cum să remediem acest fapt
Avigdor Bonchek, Ph.D.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este un tratament bazat pe dovezi ştiinţifice recomandat în tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). Tehnica centrală a acestei abordări este expunerea şi împiedicarea răspunsului (EX/IR). Examinarea tratamentului EX/IR al TOC dezvăluie deficienţe grave. Tehnica, deşi în general destul de eficientă, nu se poate aplica pacienţilor care sunt incapabili să se supună regimului dificil EX/IR, ceea ce duce la un procentaj semnificativ de pacienţi care refuză tratamentul şi renunţă prematur la terapie. De asemenea, pentru rezultate optime, terapeutul trebuie să fie prezent în timp ce pacientul desfăşoară o terapie EX/IR. Acest fapt reduce sever resursele terapeutului deoarece terapeutul nu poate să părăsească cu uşurinţă clinica şi să fie prezent personal în timpul EX/IR în circumstanţele reale de viaţă ale pacientului. Aceste limitări compromit acut aplicabilitatea acestei tehnici în practica clinică. Cercetările în terapia cognitivă fără EX/IR nu indică o superioritate faţă de cele cu EX/IR. în acest articol voi ilustra un tratament comportamental/strategic (TCS) pentru TOC care depăşeşte cu uşurinţă şi eleganţă limitele tratamentului prin terapie cognitiv-comportamentală (TCC) (crescându- i eficienţa), voi prezenta trei studii de caz şi voi face propuneri pentru cercetări viitoare.
Diferenţe determinate de gen în mecanismele de apărare autoraportate: un studiu care utilizează noul Defense Style Questionnaire-60
Jonathan Petraglia, M.A., Kylie Louise Thygesen, M.A, Serge Lecours, Ph.D., Martin Drapeau, M.Ps., Ph.D.
Studiile au arătat că bărbaţii şi femeile diferă în modul în care fac apel la mecanisme de apărare (ex. Cramer, 1991; Watson şi Sinha, 1998). în orice caz, modul şi motivul existenţei acestor diferente sunt subiecte de dezbateri. Studiul de faţă explorează relaţia dintre gen şi apărări folosind Defense Style Questionnaire [Chestionarul Stilului Defensiv] (DSQ-60; Trijsburg, Bond, & Drapeau, 2003). După cum s-a presupus, nu au apărut diferenţe semnificative în funcţionarea defensivă globală; cu toate acestea, bărbaţii şi femeile s-au diferenţiat în privinţa alegerilor de stil defensiv, a nivelului apărărilor, precum şi a mecanismelor de apărare individuale. Dovezile vin în sprijinul ideii că adaptativitatea globală a apărărilor este comparabilă, bărbaţii şi femeile se sprijină pe tipuri de organizare defensive diferite în situaţiile încărcate conflictual. Discutăm de asemenea relevanţa clinică a acestor rezultate în lumina descoperirilor anterioare.
Recenzii de carte
JULIA M. WHEALIN, LORIE T. DECARVALHO şi EDWARD M. VEGA:
Clinician’s Guide to Treating Stress after War: Education and Coping Interventions for Veterans. Hoboken: John Wiley & Sons, Inc., 2008, 180 p., $55.00, ISBN 978–0–470–25777–7. Şi Strategies for Managing Stress after War: Veteran’s Workbook and Guide to Wellness. Hoboken, John Wiley & Sons, Inc., 2008, 128 p., $55.00, ISBN 978–0–470–25776–0.
