Psihologie şi Psihoterapie
Introducere în psihanaliza freudiană şi postfreudiană. Ediţia a patra, revizuită şi completată

Introducere în psihanaliza freudiană şi postfreudiană. Ediţia a patra, revizuită şi completată

Autor: Vasile Dem. Zamfirescu

Nr. de pagini: 448

ISBN: 978-973-707-699-1


-25% Reducere Pret vechi: 47.20RON 35.4 RON

Anul apariţiei: 2003 (prima ediţie), 2007 (ediţia a doua, revizuită şi adăugită), 2012 (ediţia a treia), 2015 (ediţia a patra, revizuită şi completată)


Când a constatat, pe baza identităţii structurale între simptomul nevrotic, pe de o parte, şi vis, act ratat, cuvânt de spirit, produse culturale, pe de altă parte, că între „normal" şi „patologic" există doar o deosebire de grad, şi nu una de natură, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. Psihanaliza, ca psihologie, este o psihologie a inconştientului.

Spre deosebire de psihologia conştiinţei, care studiază fenomenele psihice conştiente (sau accesibile în mod direct conştiinţei), psihologia inconştientului cercetează acele fenomene psihice accesibile conştiinţei doar indirect, prin intermediul interpretării de tip psihanalitic. Descoperirea inconştientului psihic a revoluţionat nu numai psihologia, ci şi celelalte ştiinţe ale omului: filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc.

Dacă ar fi să formulez în puţine cuvinte şi într-un mod sugestiv esenţa psihologiei inconştientului, aş spune că ea constă în ideea că şi oamenii sănătoşi, nu numai nevroticii, au inconştient. Iar inconştientul oamenilor sănătoşi are aceleaşi conţinuturi ca şi inconştientul nevroticilor. Diferenţa e doar de grad.

Vasile Dem. Zamfirescu



Oricât ar părea de surprinzător, psihanaliza nu este, aşa cum ne-am obişnuit să o gândim, un domeniu nestructurat interior, ci un adevărat sistem de discipline. Disciplinele psihanalitice – psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia şi psihanaliza aplicată – se află în relaţii cronologice şi logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitică. Teoretizarea experienţei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-au clădit metapsihologia şi psihanaliza aplicată. Structura de rezistenţă a acestei clădiri multietajate o formează ideea de inconştient.
– V.D.Z.



Parcurgerea celor optsprezece volume ale operelor complete a lui Jung mi-a prilejuit constatarea, surprinzătoare la prima vedere, că există mai multe tipuri de arhetipuri, dacă folosim drept criteriu definiţia arhetipului cu care Jung operează de-a lungul întregii sale opere, şi anume de pattern of behaviour, de forţă interioară de ordinul instinctului, cu valenţe spirituale. Arhetipurile care corespund acestei definiţii şi pe care le-am numit tipice descriu într-adevăr o experienţă a speciei transmisă ereditar. Din categoria arhetipurilor tipice fac parte: arhetipul matern, arhetipul patern, arhetipul infans, anima, animus, arhetipul renaşterii, comunismul ca arhetip, arhetipurile regionale sau etnice, de tipul arhetipului germanilor (Wotan), cristalizare şi transmitere a unei experienţe colective de ordin general, nu universal.
– V.D.Z



Cuprins


Cuvânt înainte la ediţia a patra
Cuvânt înainte la ediţia a doua
Cuvânt înainte

I. Ce este psihanaliza?
1. O disciplină controversată
2. Psihanaliza — sistem de discipline axat pe ideea de inconştient
2.1 Psihoterapia. Caracteristici generale
2.2 Psihopatologia psihanalitică
2.3 Psihanaliza ca psihologie a inconştientului
2.4 Metapsihologia
2.5 Psihanaliza aplicată

II. Elemente de istoria psihanalizei

1. Psihanaliza în România
1.1 Psihanaliză şi comunism
2. Psihanaliza în România interbelică
3. Psihanaliza în Occident
4. Psihanaliza în România de după 1990

III. Concepţia psihanalitică despre raportul dintre sănătate şi boala psihică

1. Cum a ajuns Freud la noua concepţie?
1.1 Structura şi sensul simptomului
1.2 Structura şi sensul visului
1.3 Structura şi sensul actului ratat
2. Reacţia istorică la inovaţia freudiană
3. Continuatorii lui Freud
4. Semnificaţia concepţiei psihanalitice pentru teoria cunoaşterii
5. „Vindecarea" în psihanaliză

IV. Psihanaliza ca psihologie a inconştientului
1. Ideea şi conceptul de inconştient înainte de Freud
2. Contribuţia lui Freud

3. Principalele manifestări ale inconştientului: ACTUL RATAT
3.1 Condiţiile de existenţă ale actului ratat
3.2 Teorii explicative prefreudiene
3.2.1 Teoriile fiziologice şi psihofiziologice
3.2.2 Teoriile fonetice
3.2.3 Opinia comună
3.3 Clasificarea actelor ratate
3.4 Semnificaţia actului ratat pentru psihoterapia psihanalitică

4. Principalele manifestări ale inconştientului: VISUL
4.1 Preambul
4.2 Teorii prefreudiene despre vis
4.2.1 Teoriile somatice
4.2.2 Teoriile populare şi romantice
4.3 Concepţia freudiană asupra visului
4.3.1 Conţinut manifest şi conţinut latent
4.3.2 Travaliul visului şi interpretarea
4.3.3 Visul despre injecţia făcută Irmei — primul vis interpretat psihanalitic
4.3.4 Dorinţa în vis
4.3.5 Dificultăţi ale teoriei freudiene despre vis ca realizare a unei dorinţe
4.3.6 Clasificarea viselor în funcţie de raportul dintre conţinutul manifest şi conţinutul latent
4.3.7 Travaliul visului
4.3.8 Funcţia visului: dorinţa şi cenzura
4.4 Interpretarea visului la Freud şi după Freud
4.5 Aplicarea tehnicii de interpretare a visului la fenomenele culturale

5. Principalele manifestări ale inconştientului: SIMPTOMUL NEVROTIC
5.1 Sensul simptomului nevrotic
5.2 Inhibiţiile sexualităţii: impotenţa şi frigiditatea
5.3 Angoasa şi fobia
5.4 Conversia
5.5 Obsesiile şi compulsiile
5.6 Complexul Oedip în literatură
5.7 Alte conflicte nevrotice
5.7.1 Conflicte legate de agresivitate
5.7.2 Conflicte legate de individuaţie
5.8. Nevroza şi condiţia umană

6. Principalele manifestări ale inconştientului: TRANSFERUL
6.1. Istoric: paradigma clasică
6.2 Raţiuni istorice ale paradigmei clasice
6.3 De ce transferăm?
6.4 Transfer şi sugestie
6.5 Paradigma intersubiectivă a transferului
6.6 Transfer şi alianţă terapeutică
6.7 Interpretarea transferului

7. Principalele manifestări ale inconştientului: CONTRATRANSFERUL
7.1 Scurtă poveste a contratransferului
7.2 Concepţii despre contratransfer
7.3 Transferul psihanalistului
7.4 Contratransferul ca identificare proiectivă
7.5 Tipurile de contratransfer
7.6 Rezistenţa la contratransfer
7.7 Supervizarea şi supervizarea internă

8. Principalele manifestări ale inconştientului: CUVÂNTUL DE SPIRIT
8.1 Concizie şi condensare
8.2 Erori de logică şi deplasare
8.3 Reprezentarea prin contrariu în cuvântul de spirit
8.4 Utilizarea nonsensului
8.5 Tendinţele cuvântului de spirit
8.5.1 Clasificarea cuvintelor de spirit cu tendinţă
8.5.2 Cuvântul de spirit cu tendinţă agresivă
8.5.3 Plăcerea estetică în cazul cuvântului de spirit
8.6 Comparaţie între vis şi cuvânt de spirit

V. Inconştientul şi sexualitatea infantilă
1. Concepţia comună despre sexualitate
2. Concepţia psihanalitică asupra sexualităţii umane
3. Semnificaţia concepţiei freudiene
4. Stadiile sexualităţii infantile
4.1 Perspective contemporane
5. Sursele teoriei freudiene
5.1 Teoriile infantile despre sexualitate
6. Implicaţii antropologice ale teoriei despre sexualitatea infantilă
6.1 Cultură şi represiune instinctuală 255

VI. Inconştientul şi agresivitatea distructivă
1. Agresivitatea distructivă ca instinct al morţii
1.1 Excurs despre „pansexualism"
1.2 Filosofie şi „nefilosofie" la Freud
1.3 Thanatos şi Eros
2. Modificări ale teoriei
3. Agresivitatea în psihanaliza postfreudiană
4. Instinctul morţii din perspectiva etologiei
4.1 Excurs despre etologie

VII. Inconştientul şi structura psihicului
1. Cea de-a doua teorie despre psihic
1.1 Sexul — instanţa pulsională a psihicului
1.2 Eul — instanţa de comandă şi control a psihicului
1.3 Supraeul sau „inconştientul de sus"
1.3.1 Morală inconştientă şi morală conştientă
2. Mijloacele de apărare ale Eului
2.1 Utilizarea mijloacelor de apărare împotriva pulsiunilor
2.2 Câteva mijloace de apărare
2.2.1 Raţionalizarea
2.2.2 Refularea
2.2.3 Regresia
2.2.4 Formaţiunea reacţională
2.2.5 Identificarea cu agresorul
2.2.6 Proiecţia
2.2.7 Un exemplu integrator

VIII. Prima desexualizare a inconştientului sau psihanaliza lui Alfred Adler
1. Teoria autoestimaţiei
1.1 Compensare, supracompensare, pseudocompensare
1.1.1 Clasificarea compensărilor
1.1.2 Protestul viril
1.1.3 Contraidealul
1.1.4 Resentimentul
1.1.4.1 Termeni şi descriere esenţială
1.1.4.2 Psihologia resentimentului
1.1.4.3 Sociologia resentimentului
1.1.4.4 Valorizarea produselor culturale ale resentimentului

IX. A doua desexualizare a inconştientului sau psihanaliza lui Carl Gustav Jung

1. Inconştient personal şi inconştient colectiv
2. Ce sunt şi cum se formează arhetipurile?
2.1 Dificultăţi teoretice
2.2 Formarea arhetipurilor nu poate fi explicată
2.3 Precursori 381
3. Principii şi metode pentru cunoaşterea inconştientului colectiv
4. Domeniile de manifestare ale arhetipurilor
4.1 Psihoza
4.2 Psihoterapia
4.3 Religia
4.4 Alchimia
4.5 Știinţele naturii
5. Câteva arhetipuri
5.1 Arhetipuri tipice
5.2 Arhetipuri atipice sau „existenţiale"
5.3 Arhetipuri neîncadrabile
6. Disputa dintre Jung şi Freud pe tema simbolului

X. Desexualizarea inconştientului în psihanaliza contemporană

1. Două modalităţi de îmbinare
1.1 Excurs despre Kohut
1.1.1 Biografie şi psihologie
1.1.2 Psihanaliza tulburărilor narcisice de personalitate
1.1.3 De la transferul narcisic la etapele dezvoltării narcisismului
1.1.4 Exemplificare clinică
1.1.5 Transferul-oglindă
1.1.6 Ilustrare clinică
1.1.7 Consideraţii de tehnică
1.1.8 Beneficii ale psihanalizei personalităţilor narcisice
1.1.9 În loc de concluzii, întrebări
1.2 Renunţarea la teoria pulsiunilor

   
Colectie coordonata de Simona Reghintovschi