Critica metafizicii la Kant şi Heidegger

Intenţia acestei cărţi a fost de a pune în discuţie o interpretare extrem de disputată a Criticii raţiunii pure: este vorba despre lectura heideggeriană a criticismului şi despre transpunerea acestuia în registru fenomenologic.
Impulsul a fost dat de constatarea că nu există în bibliografia de specialitate o caracterizare expresă a demersului metodologic prin care Heidegger realizează o astfel de lectură. Există numeroase exerciţii exegetice deosebit de complexe şi aprofundate asupra operelor lui Kant şi ale lui Heidegger. Ele sunt ori foarte detaliate, ceea ce conduce de obicei la o pierdere a imaginii de ansamblu a teoriei analizate, ori foarte ample, ceea ce poate determina o transfigurare şi, implicit, o trădare a operei considerate. Prezentul studiu îşi propune să reunească, pe de-o parte, perspectiva macrofilosofică, ce dă seamă de "istoria" conceptului de subiectivitate pe o anumită perioadă şi, pe de altă parte, exigenţele unei analize minuţioase, ce înrădăcinează anumite vârste ale acestui concept în contextele filosofice din care provin.
La prima vedere, tema propusă a fost una de pură exegeză. Tocmai de aceea, am căutat să echilibrăm această impresie, propunând o poziţie ce se plasează "deasupra" aridităţii exegetice, fără a dori să se dezică însă de rigorile unui studiu analitic.

Magdalena Mărculescu–Cojocea

Tipareste

Trimite link-ul prin e-mail