1.png

EDITORI:

Silviu Dragomir

Magdalena Mărculescu

Vasile Dem. Zamfirescu

REDACTARE:

Elena Málnai

Design și ilustrație copertă: Andrei Gamarț

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Cristian Haba

CORECTURĂ:

Cristina Teodorescu

Irina Mușătoiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlu original: Trust: Knowing When to Give It, When to Withhold It, How to Earn It, and How to Fix It When It Gets Broken

Autor: Henry Cloud

Copyright © 2023 by Henry Cloud

This edition published by arrangement with Worthy, a division of Hachette Book Group, Inc. All rights reserved.

© Editura Trei, 2024

pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

E-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2268-4

ISBN (EPUB): 978-606-40-2354-4

Lui Tori,

persoana cea mai demnă de încredere

din câte cunosc

INTRODUCERE

„Ai încredere în mine!“

Cu toții am auzit aceste cuvinte și probabil le-am rostit noi înșine. Unii oameni le spun așteptându-se pe deplin ca ceilalți să le răspundă: „Oh, da, fără-ndoială, am toată încrederea în tine!“ Poate că atunci când facem astfel de afirmații o facem cu toată sinceritatea, fără să înțelegem însă cât de mult le cerem interlocutorilor noștri sau fără să fim cu adevărat conștienți de modul în care vom putea transpune în practică angajamentul pe care ni-l luăm implicit odată cu încrederea pe care aceștia ne-o acordă. Poate că îi abandonăm fără să intenționăm acest lucru, fiindcă nu am înțeles ce riscuri le-am cerut să își asume odată cu acest scurt „Ai încredere în mine!“

Cred că rostirea acestor cuvinte ar trebui să fie însoțită de semnale acustice și luminoase, plus orice alt semn de avertizare, pentru că se întâmplă deseori să nu se ridice la nivelul așteptărilor. Ne pot dezamăgi, uneori chiar crunt. Cercetările din domeniul neuroștiinței demonstrează existența unor motive întemeiate pentru care ar trebui să fim mai prudenți când vine vorba de încredere. Voi aborda în detaliu acest subiect în capitolele următoare, deocamdată mă rezum să spun doar că atât creierul, cât și întregul nostru sistem nervos posedă capacitatea înnăscută de a scana mediul înconjurător și de a face o evaluare rapidă a fiecărei persoane cu care interacționăm. Suntem preconfigurați genetic ca înainte de orice altceva să analizăm gradul de siguranță pe care ni-l inspiră persoana respectivă. Când cineva ne cere să-i acordăm încrederea noastră, vrem să știm înainte de orice altceva dacă vom avea de suferit. Și ne vom strădui din răsputeri să evităm durerea.

Răspunsul la întrebarea „Prezintă siguranță?“ vine în câteva miimi de secundă, însă poate determina viitorul unei relații personale, al unei familii, al unei afaceri sau chiar al unei companii întregi. De ce? Pentru că sentimentul de siguranță pe care-l resimțim trimite semnale întregii noastre ființe, care ne spun: „E în regulă, mergi mai departe“. Când simțim încredere, suntem atrași de acea persoană, acel grup, acea propunere de afacere, acea companie sau orice ar putea constitui obiectul încrederii noastre și ne investim timpul, energia, dragostea ori banii în acea direcție. Când nu avem încredere, răspunsul intern pe care îl percepem ne ghidează puternic în direcția opusă: „Ferește-te!“ Hotărâm zilnic, într-o sută de feluri, odată cu fiecare interacțiune de ordin personal ori legată de afaceri, dacă să mergem înainte sau să ne ferim.

În viața personală a fiecăruia dintre noi, totul are legătură cu încrederea. Încrederea generează apropiere emoțională. Ai putea probabil scrie tu însuți o carte despre beneficiile unei relații cu o persoană demnă de încredere, dar și despre suferința pe care ai resimțit-o atunci când încrederea ți-a fost înșelată. La fel și în afaceri, încrederea este totul. Oamenii de afaceri se străduiesc să inspire încredere oamenilor, să se apropie de ei, fiindcă încrederea reprezintă motorul oricărei afaceri.

Indiferent că este vorba de partenerul de viață, de un prieten, de colegii de muncă, de clienți, de partenerul de afaceri sau de angajații tăi, îți dorești de la ei să pună suflet, să-și investească priceperea, energia și orice alte resurse în tine. Însă pentru ca ei să facă de bunăvoie aceste investiții trebuie să le livrezi încredere, și nu doar o dată, ci în mod repetat. Și cu toate astea, cred că fiecare dintre noi și-a asumat măcar o dată riscul de a se încrede în cineva, iar apoi a regretat.

Putem deveni din ce în ce mai buni în a discerne cine este demn de încrederea noastră și cine nu. Și putem deveni mai buni în a decide când și cu cine merită să ne asumăm riscuri.

Probabil că, asemenea mie, oricare dintre cititorii acestei cărți a fost la un moment dat victima unei trădări, mai grave sau mai neînsemnate, pe care încă o mai resimte ca pe un ghimpe în inimă. Cu toții avem poveștile noastre personale despre cum ne-a fost înșelată încrederea pe care am acordat-o cuiva. Fie am ignorat semnalele de avertizare și am mers înainte când ar fi trebuit să ne ferim, fie, mai rău, nu am fost capabili să detectăm aceste semnale. Tot ceea ce avea legătură cu acea situație părea în regulă la prima vedere, și poate chiar era, dar tot ne-am „fript“. Privind în urmă, ne spunem în sinea noastră: „La asta chiar că nu m-am așteptat“. Sau: „Cum a putut cutare să-mi facă una ca asta? Eram atât de buni prieteni (sau iubiți, sau parteneri). Cum a putut să se comporte în halul ăsta cu mine?“ Iar uneori nici măcar nu este vorba de o „trădare“, ci de o „curată neputință“ a cuiva de a ne oferi ceea ce aveam noi nevoie. Nu găsim răspunsurile potrivite, dar cicatricile rămân.

Nu-ți pot promite că după parcurgerea acestei cărți nu te vei mai confrunta niciodată cu trădarea sau cu dezamăgirea. Nici măcar Dumnezeu nu ne poate garanta acest lucru. În fiecare zi, El își extinde încrederea asupra unor oameni care Îl dezamăgesc sau chiar se dezic de El. La un moment dat, El chiar și-a exprimat regretul de a ne fi creat:

I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui.

(Geneza 6:6)1


Majoritatea oamenilor împărtășesc acest sentiment. Fără îndoială că ți-a trecut prin minte gândul: „Îmi pare atât de rău că am avut încredere în cutare. Mi-a frânt inima“. Sau ți s-a întâmplat asta în diverse alte aspecte de viață.

Există totuși și vești bune, și anume: Putem deveni din ce în ce mai buni în a discerne cine este demn de încrederea noastră și cine nu. Și putem deveni mai buni în a decide când și cu cine merită să ne asumăm riscuri.

Unul dintre obiectivele acestei cărți este acela de a te „echipa“ corespunzător pentru a putea „citi printre rânduri“ și a aprecia corect sinceritatea și seriozitatea unui discurs, pentru a putea detecta ce se ascunde în spatele încercării unei persoane de a-ți vinde ceva sau în spatele unei promisiuni; și pentru a ajunge să iei decizia de a-ți investi sau nu încrederea în cunoștință de cauză. Pe lângă dorința mea de a te sprijini și de a te ghida pas cu pas în procesul de dezvoltare a acestei capacități esențiale, am conceput această carte și pentru a te ajuta:


Dacă ar fi să rezum în doar câteva cuvinte conținutul acestei cărți, aș spune: Încrederea este energia care alimentează viața sub toate aspectele sale. În lipsa ei, nimic nu funcționează, cu atât mai puțin relațiile interumane. Suntem condiționați din punct de vedere biologic, neurologic, emoțional, spiritual și psihic să avem încredere unii în alții. Încrederea este moneda de schimb care pune totul în mișcare. Așa că este spre binele nostru să învățăm să ne folosim de ea cât mai înțelept posibil.

Îndrăgitul dramaturg rus Anton Cehov spunea: „Fără să crezi în oameni și să te bazezi pe ei este imposibil să trăiești“. Are dreptate. De regulă, cuvintele „Ai încredere în mine“ nu înseamnă mai nimic. Ba pentru unii oameni, ele reprezintă de-a dreptul un semnal de alarmă. Din contră, să fii demn de încredere și să fii, totodată ,capabil să ai încredere în alții înseamnă totul. Dacă știi în cine să ai încredere și cum să te încrezi în oameni, impactul asupra fiecărui aspect al vieții tale va fi unul puternic, în maniere surprinzătoare și pozitive.

Îți dorești să construiești relații stabile și sănătoase, având în vedere că ești capabil efectiv să evaluezi oamenii înainte de a-ți investi încrederea în ei, să identifici cauzele și felul în care încrederea ți-a fost trădată, de asemenea să înveți să repari relații importante care au avut de suferit din pricina unei înțelegeri deficitare sau a unui mod greșit de comunicare? Îți dorești ca fiecare aspect al vieții și al relațiilor tale să funcționeze ca uns? Să începem atunci prin a învăța cum funcționează încrederea, cum putem detecta mai clar legitimitatea pretențiilor unei persoane care ne solicită încrederea și cum să devenim mai siguri pe noi pe măsură ce învățăm să ne investim încrederea în oamenii, companiile, liderii și instituțiile potrivite, atât în plan personal, cât și profesional. Odată ce vei înțelege mecanismul încrederii, vom analiza modul în care o putem repara atunci când lucrurile iau o întorsătură urâtă într-o relație.