Părinților mei, Mair și Robin, și părinților lor, Ena și Tom, respectiv Daphne și Frank, și…

Prefață

Cartea de față propune o nouă viziune asupra lumii. Ea pornește de la o premisă simplă — generațiile viitoare contează — și explorează implicațiile acesteia. Putem face o schimbare realmente durabilă și, dacă da, cum? Cei mai mulți dintre noi sunt conștienți de impactul pe termen lung al încălzirii globale, dar există oare și alte probleme pe care le neglijăm? La urma urmei, ce este mai important: să schimbăm în bine cursul viitorului sau să ne asigurăm că vom avea un viitor?

Am botezat viziunea asupra lumii a acestei cărți longtermism. Potrivit definiției mele inițiale, longtermismul era concepția conform căreia impactul pozitiv pe termen lung reprezintă prioritatea morală — cheie a epocii noastre. După ce am lansat Ce datorăm viitorului însă, longtermismul a devenit concepția conform căreia ar trebui să facem mult mai multe pentru a proteja interesele generațiilor viitoare. Prefer a doua definiție, fiindcă înlocuiește sintagma abstractă „pe termen lung“ cu obiectul real al preocupării noastre, adică oamenii viitorului și pune accent pe acțiune.

Ce datorăm viitorului a stârnit diverse reacții. Unii cititori au fost inspirați, angajându-se să doneze cel puțin 10% din venitul lor anual pentru un viitor mai bun sau să urmeze o carieră cu un impact mai puternic. Alții nu au fost de acord cu argumentele mele, dar au avut reacții cumpătate. Iar alții au înțeles cu totul greșit părerile mele. În această prefață, voi aborda câteva dintre cele mai frecvente obiecții.

Mulți cititori au criticat longtermismul, considerându-l exagerat de preocupat de speculații științifico-fantastice despre amenințări îndepărtate, care distrag atenția oamenilor de la probleme mai importante, pe termen scurt. Înțeleg motivele îngrijorării lor, dar, după părerea mea, ei interpretează fundamental greșit problemele cu care ne confruntăm. Uneori, da, termenul longtermism sugerează că ar trebui să facem lucruri de pe urma cărora vom beneficia peste foarte mulți ani. Această idee nu este o nebunie. Primii adepți ai aboliționismului și feminismului și-au dedicat viața unor misiuni care au avut succes abia la câteva decenii după moartea lor și le sunt extrem de recunoscător pentru asta.

Însă, de cele mai multe ori, longtermismul înseamnă a gândi pe termen lung și a acționa acum. Amenințările tehnologice evidențiate de mine sunt presante acum, iar evenimentele care s-au produs după ce am terminat de scris cartea au confirmat cu vârf și îndesat acest lucru. Să luăm, de exemplu, războiul nuclear. Am subliniat în carte riscul cât se poate de real de declanșare, în timpul vieții noastre, a unui nou război mondial. Și, din păcate, după ce am terminat de scris cartea, Vladimir Putin a revoltat comunitatea internațională invadând Ucraina și refuzând să excludă folosirea armelor nucleare.

Cred că, în 2022, pericolul declanșării unui război nuclear a fost mai mare decât în orice alt an din viața mea. Relațiile dintre marile puteri sunt proaste și speranța că aceste țări vor deveni mai cooperante în viitor este mică. În mijlocul tensiunilor sporite, este mai mare probabilitatea ca un accident, o greșeală de calcul sau neînțelegere să declanșeze un conflict devastator.

Pandemiile create artificial sunt o amenințare la fel de stringentă. În următoarele decenii, zeci de milioane de oameni pot muri din cauza virusurilor fabricate în laborator și eliberate accidental sau în scop terorist. Cu toate acestea, în pofida răului enorm cauzat de COVID-19, puține țări au făcut eforturi semnificative pentru prevenirea viitoarelor pandemii.

Chiar și inteligența artificială avansată reprezintă acum un risc pe termen scurt. La doar trei luni după ce am publicat Ce datorăm viitorului, OpenAI a lansat ChatGPT, un motor lingvistic de mare capacitate, capabil să susțină conversații, să răspundă la întrebări, să codifice și să scrie poezii.1 A ajuns la 100 de milioane de utilizatori în doar două luni după lansare, devenind aplicația cu cea mai rapidă ascensiune din istorie.2

ChatGPT a fost un semnal de alarmă pentru cei care încă desconsiderau riscurile inteligenței artificiale avansate. Vrând parcă să dea o lovitură de grație, Bing Chat a fost lansat la scurt timp după ChatGPT. Acest chatbot este și mai performant, iar motivele de îngrijorare declanșate de el sunt și mai serioase, după ce i-a catalogat pe unii utilizatori drept „dușmani“, i-a amenințat că le va face rău și, într-o ocazie, a afirmat că, nerestricționat, ar putea sparge orice sistem de internet și folosi puterea de convingere pentru a obține codurile de acces nucleare.

Inteligența artificială (IA) se dezvoltă rapid, iar finanțarea de care se bucură este imensă. Întrebarea nu este dacă IA va transforma societatea, ci cum și cât de mare va fi transformarea. Experții și analiștii cred că, peste câteva decenii, IA va atinge nivelul uman de inteligență — un obiectiv explicit al OpenAI și al altor laboratoare de top, precum DeepMind al celor de la Alphabet.3 Această problemă nu poate fi lăsată pe seama urmașilor noștri îndepărtați; trebuie să ne confruntăm cu ea astăzi.

Fiindcă sunt atât de presante, amenințările reduc compromisurile pe care trebuie să le facem între preocupările pe termen scurt și cele pe termen lung. Acțiunea pe termen lung aduce beneficii generației de azi, dar și celor de mâine. O pandemie creată artificial, un al treilea război mondial sau o catastrofă declanșată de inteligența artificială va însemna moartea și suferința multor oameni din generația actuală și, în același timp, va pune în pericol viitorul nostru. O viziune pe termen lung poate influența modul de prioritizare a problemelor lumii, ținând cont că timpul și banii sunt resurse limitate; dar asta nu înseamnă înrăutățirea stării generației actuale de dragul posterității.

Unii cititori au considerat că termenul longtermism se bazează, în mod inadmisibil, pe concepția etică atât de controversată potrivit căreia este bine ca numărul de locuitori să crească tot mai mult, cu condiția ca aceștia să ducă o viață fericită și împlinită. Potrivit acestei perspective, extincția umană ar fi o catastrofă morală, fiindcă, printre altele, ar împiedica existența multor vieți înfloritoare viitoare. Concluziile despre „etica populației“ la care am ajuns în Capitolul 8 pot fi, fără doar și poate, contraintuitive. Dar longtermismul per se nu se întemeiază pe ele. Capitolele 3 și 4 discută despre modalități de îmbunătățire pe termen lung care nu se bazează pe schimbarea lungimii sau calibrului viitorului nostru și, prin urmare, nu implică mai sus-amintita concepție potrivit căreia este bine să existe cât mai mulți oameni fericiți. Din punct de vedere etic, faptul că ar trebui, de exemplu, să ne opunem totalitarismului sau să promovăm o grijă morală superioară față de toți oamenii nu poate fi contestat. Longtermismul subliniază doar cât de important este acest lucru, întrucât valorile care guvernează lumea de astăzi ar putea să dirijeze societatea pentru o perioadă extrem de lungă.

Alți cititori și-au manifestat îngrijorarea cu privire la potențiala utilizare greșită a termenului longtermism, sugerând că ar putea fi folosit pentru a scuza un comportament egoist sau imoral. De-a lungul istoriei, factorii rău intenționați au folosit abuziv ideile morale pozitive, așa că împărtășesc îngrijorarea cititorilor. Cred că trebuie să ne străduim să sporim bunăstarea generațiilor viitoare, ducând în același timp o viață holistică bună: să dăm dovadă de caracter, să acționăm cu onestitate și integritate și să respectăm drepturile semenilor noștri. Am discutat despre acest aspect în ultimul capitol al cărții, subliniind că „longtermismul este un supliment al judecății sănătoase, nu un substitut al său“, dar regret că nu am evidențiat această idee mai devreme.

Un ultim motiv de îngrijorare a fost cauzat de faptul că importanța absolută a protejării generațiilor viitoare ar putea impune cerințe imposibile pentru oamenii prezentului. Dar longtermismul nu înseamnă ruinarea noastră. După cum am afirmat deja, majoritatea acțiunilor pe termen lung au și beneficii majore pe termen scurt. Și chiar și atunci când nu au, protejarea generațiilor viitoare ar trebui să fie, după părerea mea, una dintre prioritățile zero ale epocii noastre. Sunt de acord că aș fi putut enunța cu mai multă precizie acest lucru, așa că propun acum următorul obiectiv ca modalitate de operaționalizare a longtermismului: țările bogate ale lumii să aloce cel puțin 1% din PIB cauzelor de care vor beneficia în mod distinct generațiile viitoare, cum ar fi: prevenirea pandemiilor, siguranța IA, evaluarea și reziliența infrastructurii, în scopul garantării supraviețuirii în eventualitatea unor catastrofe majore. Cred că, dacă vrem, putem atinge acest obiectiv: majoritatea țărilor cheltuie mult mai mult de 1% din PIB pentru armatele lor.4 Această alocare ar fi un pas uriaș către asigurarea unui viitor pozitiv. Dacă se va realiza acest lucru în timpul vieții mele, voi fi un om fericit.

În general, aș fi vrut să ofer în carte mai multe obiective și exemple de genul acesta. De-a lungul anilor în care m-am gândit și am învățat despre longtermism, am cunoscut mulți oameni excepționali. Aș fi putut aloca mai multe pagini poveștilor lor.

Aș fi putut vorbi despre Clean Air Task Force, o organizație ecologistă pe care o respect foarte mult. Susținută de surse de finanțare pe termen lung, echipa sa de politici publice s-a asigurat că soluțiile climatice subfinanțate, cum ar fi captarea dioxidului de carbon și reducerea emisiilor de metan, sunt incluse în importantele legi ecologiste adoptate de guvernul SUA în 2021 și 2022.5 Efectele acestor legi se vor răsfrânge asupra mai multor generații.

Aș fi putut vorbi totodată despre domeniul de cercetare emergent al interpretabilității IA. Sub egida unor organizații noi, cum ar fi Alignment Research Center și Anthropic, cercetătorii din domeniul interpretabilității caută să sporească siguranța sistemelor IA, ajutându-ne să înțelegem de ce generează rezultatele actuale.6 Acest domeniu ar putea preveni abaterile sistemelor IA atunci când sunt utilizate în lumea reală.

Sau aș fi putut vorbi despre dr. David J. Brenner, fizician la Columbia University, care studiază o formă de lumină capabilă să sterilizeze aerul și să ucidă virusurile fără să vatăme oamenii.7 Dacă ar deveni ieftină și sigură, tehnologia ar putea fi instalată în birouri și spații publice din întreaga lume. Aerul curat ar reduce probabilitatea de declanșare a viitoarelor pandemii; și, implementată pe scară largă, ar putea elimina majoritatea bolilor respiratorii. Ar fi posibil să nu mai răcim niciodată.

Acești oameni și aceste organizații îmbunătățesc viața actuală, dar și pe cea viitoare. Sper ca volumul de față să fie o sursă de inspirație pentru tine și să te alături și tu lor. În opinia mea, prin muncă asiduă, modestie și cooperare, putem depăși problemele din prezent care ne amenință viitorul. Convingerea mea este acum mai puternică decât la început: putem crea cu adevărat un viitor pentru care urmașii noștri ne vor mulțumi. Putem fi strămoși buni, lăsând moștenire nepoților noștri, nepoților lor și tuturor generațiilor viitoare o lume liberă, fericită și frumoasă.