Editori:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:

Magdalena Mărculescu

Redactare:

Ilieș Câmpeanu

Director producţie:

Cristian Claudiu Coban

Dtp:

Gabriela Anghel

Corectură:

Irina Mușătoiu

Cristina Teodorescu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: The Greeks: A Global History

Autor: Roderick Beaton

Copyright © 2021 by Roderick Beaton

Copyright © Editura Trei, 2023 pentru prezenta ediţie

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-1466-5

ISBN (epub): 978-606-40-2021-5

Dedic această carte tuturor prietenilor şi cunoscuţilor mei greci, foştilor studenţi şi colegi greci — oriunde în lume

s-ar afla ei astăzi — şi amintirii celor

care nu mai sunt printre noi.

Prin atât de multe a întrecut oraşul nostru omenirea toată în chestiuni ce ţin de gândire şi de oratorie, încât discipolii noştri au ajuns profesorii altora; oraşul nostru a făcut în aşa fel încât grecii să nu mai fie văzuţi doar ca un grup înrudit de oameni, ci înţeleşi din perspectiva modului de gândire, iar grecii poartă numele de greci dacă împărtăşesc sistemul nostru de educaţie, mai degrabă decât o moştenire comună.

— Isocrate, Panegiric (Atena, 380 î.Hr.)

Acolo poţi vedea un european din Vest dobândind cunoştinţe elementare, un rus studiind greaca, un bizantin studiind lucrările grecilor antici şi un grec analfabet învăţând să scrie corect în limbile antice.

— Ana Comnena, Alexiada (Constantinopol, cca 1150)

Limba ce mi-a fost dată a fost greaca:

Casa omului cel sărac pe ţărmurile nisipoase ale lui Homer.

Limba este singura-mi grijă pe ţărmurile nisipoase ale lui Homer.

— Odysseas Elytis, To Axion Esti (1959)

Nu spun că avem acelaşi sânge — pentru că am oroare de teorii rasiale —, dar încă trăim în aceeaşi ţară şi vedem aceiași munţi care se scurg în mare.

— George Seferis, discurs cu prilejul acceptării Premiului Nobel pentru Literatură (1963)

Prefață

Limba greacă este una dintre acele doar trei limbi vorbite şi scrise oriunde în lume care se pot lăuda cu o tradiţie scrisă neîntreruptă ce datează de peste trei mii de ani. Celelalte două limbi sunt chineza şi ebraica. Eroii şi eroinele colective ale istoriei prezentate în această carte sunt toate popoarele care au vorbit şi au scris în greacă pe parcursul acelor secole întregi de evoluţie neconsemnată a acestei limbi.

Pe parcursul acestei perioade, limba greacă a fost iniţial folosită pentru a ţine registre birocratice, apoi pentru a păstra, pentru posteritate, marile epopei ale lui Homer, Iliada şi Odiseea — opere citite cu uimire de toate generaţiile care s-au scurs de atunci. A fost limba primului sistem de scriere din lume care a adoptat integral alfabetul. În limba greacă s-au pus bazele filosofiei şi ştiinţei moderne, iar, mai târziu, apostolii creştinismului tot în greacă aveau să-şi răspândească noua religie, prin intermediul Noului Testament. Textele originale greceşti ale evangheliilor încă sunt citite cu voce tare în bisericile ortodoxe din întreaga lume. Evoluând, aşa cum se întâmplă cu toate limbile pământului pe parcursul timpului, în forma pe care o are astăzi, greaca este limba oficială a Republicii Elene şi una dintre cele două limbi oficiale din Republica Cipru.

Grecii din titlul şi paginile lucrării de mai jos trebuie înţeleşi ca vorbitori ai limbii greceşti. Istoria acestor vorbitori de greacă se va dovedi o poveste despre identitatea lor — sau mai degrabă despre identităţile lor, la plural. Din primul moment în care facem cunoştinţă cu ei, prin intermediul primelor lor scrieri, observăm că vorbitorii de greacă s-au priceput să pună întrebări şi să încerce să afle lucruri despre ei înşişi. Răspunsurile cu care au venit au variat nespus pe parcursul secolelor, corespunzând unor schimbări culturale şi unor împrejurări istorice care mai de care mai diferite. Pe parcursul istoriei, grecii au creat societăţi şi sisteme politice foarte diferite unele de celelalte. Chiar dacă s-au stabilit permanent şi nu au părăsit niciodată colţul sud-estic al Europei şi estul Mediteranei, au prins rădăcini şi în multe alte locuri în diverse momente istorice. Din când în când, s-au dovedit ingenioşi în a se reinventa. Au luptat împotriva a diverşi inamici, au făcut comerţ cu diferiţi parteneri din întreaga lume, s-au închinat mai multor zei şi şi-au atribuit chiar diverse denumiri. Noi îi numim „greci“, iar ţara lor o numim „Grecia“ deoarece primul trib cu care s-au întâlnit romanii din Antichitate aici a primit, în latină, numele de graeci. În Antichitate, în propria limbă aceşti oameni erau cunoscuţi ca „eleni“, iar ţara lor ca „Elada“, denumiri după care aveau să fie din nou cunoscuţi începând cu secolul al XIX-lea. Dar, în diferite perioade istorice, au fost cunoscuţi şi sub denumirile de achaiwoi (aheeni), romaioi sau romioi (pronunţat romyi), adică „romani“.

Prezenta lucrare vine cu următoarea întrebare: Ce putem învăţa din experienţa acumulată de persoanele care au vorbit şi au scris în această limbă pe parcursul a trei mii cinci sute de ani despre felul în care sunt create, perpetuate, modificate sau reinventate identităţile odată cu trecerea timpului? Cu toţii ne bazăm pe felul în care percepem trecutul pentru a ne forma propria identitate din prezent. Într-o lume din ce în ce mai ameninţată de ciocnirea dintre identităţi monolitice care se exclud reciproc, ne-ar prinde tuturor bine să ne gândim, mai informat decât o facem de obicei, cum ajung să ia naştere identităţile şi cum se adaptează pe măsură ce contextele din jurul nostru se schimbă. Pornind de la ce afirmă chiar ei, istoria grecilor, care datează de la apariţia primelor izvoare istorice scrise, mai degrabă scoate la lumină procesul în sine, şi nu o anume identitate singulară, care ar fi existat la un moment dat în timp.

Istoria ce va fi povestită în paginile următoare va fi diferită de tot ce aţi citit vreodată până acum despre Grecia sau despre greci. În primul rând, nu este istoria unui loc. „Grecia“ sau „Elada“ a fost mai mereu un termen geografic destul de neclar în lumea antică. Nu a existat niciodată o entitate politică având acest nume până în 1821, când supuşii greci ai Imperiului Otoman au ridicat stindardul revoluţiei şi şi-au proclamat independenţa. Frontierele statului grec aşa cum îl cunoaştem astăzi datează de curând, din 1913. Să limitezi povestea la acest cadru geografic îngust înseamnă să ignori tocmai acea dimensiune a istoriei Greciei pe care doreşte prezenta lucrare să o scoată în evidenţă, anume anvergura globală a Eladei.

În plus, această lucrare nu este povestea unei singure „civilizaţii greceşti“. Când ne gândim la „greci“, asta dacă nu ne rezervăm cumva o vacanţă sau facem afaceri, celor mai mulţi dintre noi le vin în minte realizările artistice şi ştiinţifice ale unui grup de oraşe-stat conduse de Atena şi de Sparta cu două mii cinci sute de ani în urmă. Istoria acestei civilizaţii pe care o numim şi astăzi „clasică“ a fost repovestită de nenumărate ori. Şi merită să fie repovestită — căci aceasta a fost temelia pe care s-a construit cea mai mare parte a principiilor artistice, ştiinţifice, politice şi juridice, aşa cum există acestea în ţările dezvoltate de astăzi. În paginile ce urmează vom vedea adesea acest proces în plină acţiune şi câteodată vom testa şi mecanismele care au permis acestor realizări să ajungă atât de departe de punctul din care au plecat. Pentru moment este suficient să ne reamintim cât de mulţi dintre termenii folosiţi în limbile globalizate de astăzi, mai ales în domeniul ştiinţific, provin din greacă şi ce cuvinte desemnează concepte create sau definite pentru prima dată de greci: democraţie, politică, filosofie, dramă, chiar şi criză şi epidemie, ca să dăm doar câteva exemple. În epoca modernă s-au format şi mai multe cuvinte din rădăcini greceşti, termeni care se referă la invenţii necunoscute anticilor: telefon, tehnologie, foton. Un alt asemenea termen este cel de pandemie — un termen provenind din greaca veche ce a primit un înţeles cu totul şi cu totul nou în multe dintre limbile vorbite în epoca modernă.

Însă istoria Greciei înseamnă mult mai mult decât atât. În loc să mă concentrez pe o singură civilizaţie, indiferent cât de decisiv ar fi fost rolul ei în evoluţia restului lumii, în această carte voi analiza o serie de civilizaţii interconectate. Cu mult timp înainte de epoca clasică, a existat o civilizaţie vorbitoare de greacă pe care astăzi o numim civilizaţia miceniană. Micenienii erau războinici din Epoca Bronzului. Erau însă şi negustori, care au acumulat cantităţi uriaşe de aur şi au construit cetăţi despre care generaţiile ulterioare au crezut că nu ar fi avut cum să fi fost ridicate decât de giganţi. Nimeni nu ştie cu certitudine de ce au crezut acest lucru. Dar teoria modernă a „prăbuşirii civilizaţiilor“, concepută special pentru a explica modul cum au ajuns să dispară micenienii, dar şi alte civilizaţii din lume, este o teorie de care ne vom lovi şi când vom discuta despre ascensiunea şi decăderea unor civilizaţii ulterioare, culturi în care vorbitorii de greacă au avut un rol important de jucat.

Civilizaţia „clasică“ a luat naştere la multe secole după dispariţia micenienilor. Şi acea lume formată din oraşe-stat rivale a luat la rândul ei sfârşit în momentul în care a intrat sub stăpânirea puternicilor regi vorbitori de greacă ai Macedoniei. Cel mai faimos dintre aceştia, cunoscut în istorie sub numele de Alexandru cel Mare, a cucerit tot Orientul Mijlociu, ajungând până la graniţele Indiei de astăzi. Odată cu această serie de cuceriri a început o nouă epocă, anume cea „elenistică“, aşa cum o cunoaştem astăzi, când greaca a devenit o limbă globală — având un statut similar cu engleza de astăzi.

Totuși, mai târziu, a venit rândul grecilor să fie cuceriţi, căci puterea Romei se extindea. Vorbitorii de greacă din Imperiul Roman au creat o versiune proprie, destul de diferită a civilizaţiei romane. De fapt, în toată jumătatea răsăriteană a acestui imperiu, din dreptul Mării Adriatice în vest, până la fluviul Eufrat în est şi până la Assuan, Egipt, în sud, se vorbea de regulă greaca, nu latina.