Editori:

SILVIU DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:

MAGDALENA MĂRCULESCU

Redactare:

MANUELA SOFIA NICOLAE

Design copertă:

Faber Studio

Director producție:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

MIHAELA GAVRILOIU

Corectură:

Andreea-Lavinia Dădârlat

Oana Apostolescu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Pandora Publishing SRL.

Titlul original: Cognitive Dissonance: Reexamining a Pivotal Theory in Psychology, Second Edition

Editată de: Eddie Harmon-Jones

This Work was originally published in English under the title of: Cognitive Dissonance: Reexamining a Pivotal Theory in Psychology, Second Edition as a publication of the American Psychological Association in the United States of America.

The Work has been translated and republished in the Romanian by permission of the APA. This translation cannot be republished or reproduced by any third party in any form without express written permission of the APA. No part of this publication may be reproduced or distributed in any form or by any means or stored in any database or retrieval system without prior permission of the APA.

pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0765-0

ISBN (epub): 978-606-40-1271-5

Colaboratori

Elliot Aronson, Universitatea din California, Santa Cruz

Joshua Aronson, Universitatea New York, New York

Kenneth E. Barron, Universitatea James Madison, Harrisonburg, Virginia

Jean-Leon Beauvois, Universitatea din Nisa, Franța

Skylar M. Brannon, Universitatea din Texas, Austin

Geoffrey Cohen, Universitatea Stanford, Standford California

Joel Cooper, Universitatea Princeton, Princeton, New Jersey

Patricia G. Devine, Universitatea Wisconsin–Madison

Andrew J. Elliot, Universitatea Rochester, Rochester, New York

Bertram Gawronski, Universitatea din Texas, Austin

Cindy Harmon-Jones, Universitatea New South Wales, Australia

Eddie Harmon-Jones, Universitatea New South Wales, Australia

Keise Izuma, Universitatea Southampton, Marea Britanie

Robert-Vincent Joule, Universitatea din Provence, Franța

Ian McGregor, Universitatea Waterloo, Canada

Judson Mills, Universitatea Maryland, College Park (decedat)

Brian M. Monroe, Universitatea Alabama, Tuscaloosa

Kou Murayama, Universitatea din Reading, Marea Britanie și Universitatea de tehnologie Kochi, Japonia

Paul R. Nail, Universitatea Centrală Arkansas, Conway

Ian R. Newby-Clark, Universitatea Guelph, Canada

Stephen J. Read, Universitatea Southern California, Los Angeles

John M. Tauer, Universitatea St. Thomas, St. Paul, Minnesota

Kristen M. Vance, United States Air Force (pensionat)

Mark P. Zanna, Universitatea Waterloo, Canada

Cuvânt-înainte la prima ediție în limba engleză

Dacă Festinger ar fi trăit să vadă acest volum, ar fi putut spune cu siguranță: „Este mai mult decât ceea ce îmi imaginam“. Nu ar face referire la cele două anexe care îi reproduc propriile cuvinte — prima fiind formularea sa timpurie, nepublicată, a teoriei disonanței și cea de a doua constând din comentariile sale pe marginea situației teoriei disonanței, la 30 de ani de la publicarea sa. Cuvintele lui Festinger, în timp ce își exprima opinia despre poziția psihologiei sociale, după ce vreme de câțiva ani fusese departe de acest domeniu, au fost, de fapt: „Nu este chiar ceea ce am avut în minte“.

Acesta este un volum care i-ar fi plăcut cu siguranță lui Leon Festinger. Prezintă o serie de idei și studii ingenioase ale unui colectiv de cercetători stabiliți în Canada, Franța, Japonia, dar și în Statele Unite, a căror intenție comună a fost îmbunătățirea modului în care înțelegem fenomenul de disonanță cognitivă. În timp ce tema comună este teoria disonanței, așa cum a fost ea enunțată de Festinger, preocuparea unanimă pornește de la ipoteza că teoria are nevoie să fie tratată cu seriozitate. Din acest punct de vedere, capitolele de față se extind într-un tablou divers de sugestii, principii, amendamente și completări aduse teoriei originale.

Această carte este tratamentul necesar tuturor acelora care, pe bună dreptate, s-au plictisit de teoria disonanței de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. Colecția de față demonstrează în mod clar și convingător că nu teoria avea vreo problemă, ci mai degrabă cercetarea, limitată în mare parte la replicarea conceptuală a unora dintre implicațiile majore ale teoriei. Chiar dacă aspectele discutate în unele capitole sunt cunoscute de câțiva ani (de exemplu, rolul sinelui în provocarea disonanței sau rolul consecințelor adverse), volumul aduce în completare planuri noi și revelatoare ale cercetărilor prezentate.

Acest nou volum cuprinde, de asemenea, eforturile de clarificare a unora dintre aspectele teoriei, un rezumat al unui program de cercetare ambițios centrat pe justificarea comportamentului și un raport al unei cercetări atent elaborate, care evidențiază apariția disonanței pe seama discrepanțelor dintre percepție și comportament, în lipsa consecințelor negative. Există, de asemenea, o contribuție care abordează tema căilor multiple de reducere a disonanței, a modului în care acestea se stabilesc și interacționează și alte două contribuții cu o perspectivă mai precisă și generală pe tema formulărilor matematice, care permit includerea procesului de disonanță într-un context conceptual mai amplu.

În cele din urmă, volumul cuprinde contribuții care abordează disonanța ca stare afectivă; una dintre ele subliniază avantajul măsurării sentimentului de disonanță pentru stabilirea modului în care funcționează procesul, iar celălalt încearcă demonstrarea legăturii dintre disonanță și ambivalență, care ne promite o înțelegere mai cuprinzătoare a efectelor disonanței. Toate aceste expuneri sunt precedate de un istoric concis al cercetărilor timpurii pe care se bazează, precum și de controversele teoretice și metodologice stârnite de publicarea originală a teoriei.

Edward E. Jones, prefațând cartea lui Wicklund și Brehm, Perspectives on Cognitive Dissonance, scria în 1976 : „S-ar putea să fi atins acum o etapă mai puțin flamboaiantă, aceea în care facem ordine în detalii și schițăm relații între teoria disonanței și alte concepte din psihologie…“. Ceea ce prezintă acest volum, douăzeci de ani mai târziu, nu este un pachet teoretic, empiric, curat și ordonat, la care practicianul să apeleze pentru ajutor, ci mai degrabă un set crescând de întrebări deosebit de interesante despre modul în care funcționează mintea umană. Este o invitație ispititoare, adresată cercetătorilor comportamentaliști de toate tipurile, la explorarea frontierelor în expansiune ale disonanței cognitive.

— Jack W. Brehm

Universitatea din Kansas

Cuvânt-înainte la a doua ediție în limba engleză

Fiecare știință își are momentul ei definitoriu — și o teorie definitorie care semnifică faptul că a ajuns la maturitate. Se poate susține că dezvoltarea teoriei disonanței cognitive, acum mai bine de șaizeci de ani, reprezintă pentru disciplina noastră, psihologia socială, acel moment critic, așa cum o dovedesc cercetările numeroase pe care aceasta le-a stimulat de atunci și până în prezent. Colecția remarcabilă din acest volum examinează cele mai recente evoluții ale acestui domeniu dinamic și oferă totodată o binevenită reamintire a datoriei profunde pe care domeniul nostru o are față de teoria disonanței.

Disciplina modernă a psihologiei ar fi de neimaginat fără teoria disonanței cognitive. Aceasta, împreună cu experimentele pe care le-a stimulat, este răspunzătoare pentru unele dintre cele mai semnificative, antrenante și solide descoperiri ale disciplinei noastre. Experimentele clasice ale disonanței rămân pilonul manualelor contemporane de psihologie și, an de an, generații noi de studenți continuă să fie stimulați și provocați de aceste descoperiri.

Teoria disonanței cognitive a fost deschizătoare de drum în domeniul nostru prin cel puțin trei căi diferite. Postulând că o stare de conflict intern, cognitiv și motivațional poate juca un rol determinant în generarea comportamentului observabil, deseori contraintuitiv, disonanța cognitivă și gândirea teoretică pe care a declanșat-o au fost primele încercări de a privi cu atenție spre procesele interne complexe ale persoanei. Teoria disonanței a fost, în esență, prima paradigmă cognitivă cu adevărat influentă și, ca atare, a prevestit „revoluția cognitivă“ ulterioară care a schimbat în mod profund psihologia.

Teoria și cercetarea disonanței au avut un rol de pionierat și într-un al doilea mod. Subliniind căile adesea paradoxale și chiar autodistructive prin care oamenii fac față lumii, teoria disonanței a fost primul model cuprinzător care și-a îndreptat atenția spre peisajul iraționalității umane, a originii judecăților și comportamentelor suboptimale. Literatura modernă prolifică privind erorile de judecată și euristică, procesele subliminale, fluența, efectele de amorsaj și distorsiunile motivate în modul de reprezentare a lumii se datorează în mare măsură tipului de gândire și dezvoltărilor ulterioare pe care le-au inițiat cercetătorii disonanței, așa cum o demonstrează pe larg contribuțiile din acest volum.

Demonstrațiile timpurii ale proceselor de disonanță, deși nu au fost apreciate pe scară largă, au pregătit terenul pentru atenția progresivă îndreptată asupra rolului pe care mecanismele universale adaptative și evolutive îl dețin în viața individului. Tipurile de procese cognitive și motivaționale care produc efectele de disonanță pot fi privite în prezent drept parte a unui domeniu mai vast, cel al „modulelor mentale“ determinate evolutiv, universale, caracteristice speciei noastre.

Aceste mecanisme sunt în linii mari adaptative în multe circumstanțe, însă în unele situații pot produce reacții evident nepotrivite și chiar disfuncționale. Modelele evoluționiste actuale, cum este teoria managementului erorii, prezintă multe afinități cu ideile dezvoltate inițial de cercetătorii disonanței în urmă cu șase decenii. Devine evident că acești cercetători au anticipat și stimulat multe dintre revelațiile sistematizate ulterior în teoretizarea evoluționistă asupra dezvoltării „minții sociale“ și a trăsăturilor fundamentale ale acesteia.