Editori:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:

Magdalena Mărculescu

Redactare:

Virginia Lupulescu

Design și ilustrație copertă: Faber Studio

Director producție:

Cristian Claudiu Coban

Dtp:

Mihaela Gavriloiu

Corectură:

Oana Apostolescu

Rodica Crețu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: The Lies I Tell

Autor: Julie Clark

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2113-7

ISBN (EPUB): 978-606-40-2212-7

Kat

În prezent — iunie

O zăresc în cealaltă parte a încăperii, într-un mic grup de donatori. Discută și râde. Un cvartet de jazz cântă într-un colț, notele săltărețe și lunecoase dansează în jurul nostru, pe un fundal elegant, luxos și opulent. Meg Williams. Duc paharul la buze, savurând vinul vechi și scump, greutatea cristalului, și o privesc. Fotografiile cu ea sunt rare — un portret cu aspect granulat într-un vechi album de liceu și încă unul extras din lista de personal de pe când lucra la YMCA în 2009 —, dar am recunoscut-o imediat. Primul meu gând: S-a întors. Urmat imediat de un al doilea: În sfârșit.

De cum am văzut-o, mi-am băgat în geantă ecusonul de jurnalist și am păstrat distanța. Am participat la toate evenimentele de campanie ale lui Ron Ashton din ultimele trei luni, în speranța că Meg își va face apariția — atrasă de o alertă Google pe care am creat-o acum zece ani. După un deceniu de tăcere, am primit o notificare în aprilie, care îmi semnala crearea unui nou website. Meg Williams, agent imobiliar. Am știut dintotdeauna că se va întoarce. Faptul că a făcut-o sub numele ei real îmi spune că de data aceasta nu are intenția să se ascundă.

Și totuși, când a intrat și a dat zâmbind haina la garderobă, starea mea de echilibru s-a schimbat, catapultându-mă într-un moment care nu credeam că va mai veni. Poți să te pregătești pentru ceva, să-ți imaginezi în fel și chip cum va fi și tot să ți se taie respirația când se întâmplă în realitate.

Am vorbit o dată cu ea, în urmă cu zece ani, dar nu avea de unde să știe că eu am fost cea care a răspuns la telefon în ziua aceea. A fost o convorbire de 30 de secunde care mi-a schimbat traiectoria vieții și ar fi un eufemism să spun că o consider pe Meg parțial vinovată.

Scott, logodnicul meu, sigur o să spună că prețul — financiar și emoțional — va fi mult prea mare. Că nu ne putem permite ca eu să las baltă o slujbă remunerată pentru a umbla după cai verzi pe pereți. Că, întorcându-mă în trecut, la acele evenimente și la acei oameni, risc să compromit toate eforturile pe care le-am făcut în ultimii ani pentru a mă vindeca. Dar el nu înțelege că tocmai aceasta este povestea care în sfârșit mă va elibera — nu doar de articolașele pe care le scriu pentru doar câțiva firfirei per cuvânt, ci și de demonii înfricoșători spre care Meg m-a împins, cu mult timp în urmă.

Mă alătur unui grup mai mare de persoane și încuviințez absentă la discuții, în timp ce o privesc cu coada ochiului. O văd circulând printre invitați. O urmăresc în timp ce îl privește pe el. Am petrecut sute de ore reconstituind ultimii ei ani în Los Angeles și indiferent cum aș lua-o, în centru e mereu Ron Ashton. Nu știu exact ce e în mintea ei — cel puțin deocamdată —, dar știu că nu este femeia care să rateze ocazia de a se răzbuna.

Tocmai dă capul pe spate și râde la gluma unui interlocutor, când Ron se apropie de ea din spate, iar mie nu-mi vine să cred că asist la acest moment. Că sunt singura persoană din încăpere care știe ce urmează să se întâmple.

Bine, nu singura. Pentru că și ea știe.

Mă întorc ușor, să pară că mă uit pe fereastra imensă, admirând priveliștea care se întinde din centrul orașului până la ocean, dar nu ratez prezentările. Glume spirituale, câteva râsete. El se apleacă spre ea să audă mai bine ce spune, iar eu mă întreb cum reușește această femeie să facă ce face. Cum reușește să-i convingă pe oameni să creadă că este cine spune că este, astfel încât aceștia să-i dezvăluie cele mai intime secrete, să se deschidă în fața manipulărilor și înșelătoriilor ei. Să se ofere de bunăvoie manevrelor ei.

Observ o carte de vizită care trece dintr-o mână în alta și dispare imediat într-un buzunar, apoi întorc privirea în altă parte, fascinată de modul în care tocmai a intrat în scenă. În curând va fi și rândul meu.

MEG

În prezent — iunie

22 de săptămâni până la alegeri

Totul începe ca de obicei.

Eu mă strecor discret în umbra ta, fără mișcări bruște, fără fanfară. Ca și cum am fost acolo dintotdeauna. Ca și cum acolo era locul meu.

De data asta este o recepție pentru strângere de fonduri, la care biletul de intrare este 10 000 de dolari. După aproape un deceniu, mă simt confortabil în mijlocul etalărilor extravagante ale celor bogați: tablouri originale pe pereți, antichități care costă mai mult decât salariul anual al unui om obișnuit, personal angajat pentru ocazie pe care mă prefac că nu-l observ și care se mișcă discret în case precum aceasta, cocoțată în vârful unui deal, în timp ce luminile orașului Los Angeles strălucesc mai jos de noi.

Dacă ești una dintre țintele mele, să știi că te-am ales cu mare atenție. Probabil că treci printr-o mare schimbare în viața ta — pierderea locului de muncă, divorț, moartea unei persoane apropiate. Sau te-ai lansat într-o cursă electorală grea, pe care riști să o pierzi. O persoană vulnerabilă emoțional se expune unor riscuri. Ea nu gândește clar și abia așteaptă să creadă toate fanteziile pe care i le servesc.

În munca mea de documentare mă bazez în principal pe rețelele sociale, cu funcțiile lor de geolocalizare și exhibiționism nerușinat. Știi acele chestionare pe care le fac unii prieteni de-ai tăi și apoi le postează? Câine sau pisică? Câți frați sau câte surori? Majoritatea întrebărilor par inofensive, dar data viitoare când vei vedea un astfel de chestionar, te sfătuiesc să fii mai atent. Numește cinci locuri în care ai locuit sau Patru dintre poreclele tale — ambele mă ajută să te abordez. John? Sunt eu, Meg! Din Boise, ți-aduci aminte? Eram prietenă cu sora ta.

E criminal de ușor.

Petrec sute de ore observând și documentându-mă. Pentru a stabili profilul diferitelor persoane din viața ta, pentru a găsi una cu care să mă împrietenesc și care va fi cea care mă va conduce la tine. Când am terminat, știu tot ce se poate despre tine și despre majoritatea persoanelor din preajma ta. În ziua în care îmi vei spune Îmi pare bine să te cunosc, eu te voi fi cunoscut deja de luni bune.

Asta te îngrijorează? Așa și trebuie.

***

— Ai încercat tartinele cu crab?

Veronica apare lângă mine, cu un șervețel de cocktail în mână. Am devenit foarte apropiate în cele șase luni de când m-am întors în Los Angeles, după ce ne-am cunoscut la un curs de yoga în Santa Monica, salteluțele noastre fiind una lângă alta în fundul sălii. De la un simplu salut prietenos cu o străină la începutul lecției am ajuns în final la legarea unei prietenii. Este incredibil cât de ușor o poveste postată pe Instagram te ajută să te înființezi în locul potrivit la momentul potrivit, lângă persoana potrivită.

— Încă nu, îi răspund. Am auzit că servesc și filet mignon, așa că mă păstrez pentru atunci.

Simt o căldură în piept, focul mocnit al entuziasmului care mă cuprinde de fiecare dată când încep o nouă operațiune. Cred că partea asta îmi place cel mai mult, când îmi arunc mrejele. Savurez anticiparea delicioasă a ceea ce va urma. Indiferent de câte ori o fac, nu mă satur niciodată de freamătul interior pe care întotdeauna mi-l stârnește acest moment.

Veronica mototolește șervețelul.

— Nu știi ce pierzi, Meg.

Încă nu m-am obișnuit să mi se spună pe numele real. L-am schimbat atât de des de-a lungul anilor, deși în general au fost variațiuni pe aceeași temă — Margaret, Melody, Maggie. Diverse biografii, de la studentă la fotograf independent și, mai nou, decorator de interioare și life coach — consilier pentru vedete —, toate niște invenții elaborate. Roluri pe care le-am jucat la perfecție. Dar în această seară sunt eu însămi, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de mult, foarte mult timp.

Nu am avut de ales. Pentru a începe această operațiune a trebuit să obțin licența de agent imobiliar și n-am scăpat fără să dau numărul de asigurare socială și amprentele digitale. Dar nu-i nimic, pentru că de data asta vreau să-mi fie cunoscut numele. Pentru ca Ron Ashton — dezvoltator, politician local și candidat la funcția de senator al statului California — să știe că eu am fost cea care i-a luat totul. Nu doar banii, ci și reputația pe care și-a clădit-o de-a lungul anilor.

Îl văd în partea opusă a sălii, dominându-i pe toți ceilalți cu umerii lui largi, cu părul grizonant pieptănat cu grijă. Stă de vorbă cu soțul Veronicăi, șeful său de campanie electorală.

Veronica îmi urmărește privirea și spune:

— David zice că va fi o cursă electorală foarte strânsă. Că Ron nu-și poate permite niciun pas greșit în următoarele câteva luni.

— Ce fel de om e? o întreb. Asta rămâne-ntre noi.

Veronica se gândește puțin și răspunde:

— Ca orice politician. Un afemeiat în secret. Se crede Reagan reîncarnat. David zice că este obsedat de el. „Nu mai termină dracului cu Reagan ăsta.“

Chicotește și clatină din cap.

— Dar tu ce părere ai?

Îmi aruncă o privire amuzată.

— Cred că este la fel ca oricare alt politician — ambițios la modul patologic. Dar îl plătește bine pe David, iar beneficiile sunt fabuloase.

Apoi mă înghiontește ușor cu umărul.

— Mă bucur că ai reușit să vii. Cred că vei găsi pe-aici destule persoane pe care e bine să le cunoști. Poate chiar niște potențiali clienți.

Sorb din paharul de vin. Adevăratul motiv pentru care mă aflu aici în seara asta este să pun mâna pe un anumit client.

— Mi-ar prinde bine. E greu s-o iau de la capăt.

— Lasă c-o să reușești. La câți ani de experiență ai dobândit în Michigan… Am văzut cum ai gestionat cumpărarea casei noastre de pe Eightieth Street. Nici acum nu știu cum ai reușit să-l convingi pe vânzător să scadă atât de mult din preț.

Îmi reprim un zâmbet.