Introducere

Nu văd cum o să-și poată termina povestea din moment ce nu o începe.

— Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor1

Cunoașteți pe cineva care procrastinează? Pentru mulți dintre noi, răspunsul la această întrebare implică o privire rapidă și poate vinovată în oglindă, urmată de un inconfortabil „da“. Dar să nu disperăm: nu suntem singuri. Din nefericire, procrastinarea este ceva cu care majoritatea dintre noi suntem familiarizați. Fie că o știm direct, fie că am observat-o la alții. Și e ceva ce vrem să oprim. Am prefera mai degrabă să ne simțim plini de energie și productivi când facem progrese cu un proiect sau când suntem mândri că un coleg de serviciu sau un membru al familiei a reușit ce și-a propus. Iar sub acest aspect, cartea mea vă poate fi de folos.

Dacă procrastinarea este mai mult decât un neajuns întâmplător în viața personală sau profesională, atunci această carte vi se adresează. După cum veți descoperi citind, procrastinarea poate avea efecte negative și adesea grave în multe domenii ale vieții. Consecințele procrastinării — care pot afecta performanța și productivitatea în muncă, reușitele școlare, relațiile personale, starea financiară și chiar sănătatea fizică și mentală — nu sunt nicidecum nesemnificative, mai ales dacă procrastinarea a devenit o rutină. Deci, dacă sunteți o persoană care supervizează angajați, care dă teme, care consiliază oameni în privința finanțelor, care oferă sprijin sau ghidare în privința sănătății fizice sau mentale sau care pur și simplu dorește să ajungă la o mai bună înțelegere și compasiune pentru cunoscuți care procrastinează, atunci această carte este pentru voi.

Poate vă întrebați de ce ar trebui să aveți încredere în ce am eu de spus despre procrastinare; la urma urmei, există numeroase cărți și bloguri scrise de oameni despre modul în care poate fi gestionată procrastinarea. Însă puțini au cei peste 20 de ani ai mei de experiență în cercetarea procrastinării. Am publicat mai bine de 30 de articole de cercetare științifică și capitole de carte despre cauzele și consecințele procrastinării și am ținut peste 100 de conferințe despre procrastinare în fața unui public format din oameni de știință sau nespecialiști. Deci se poate spune că sunt expertă în domeniul procrastinării. Dar procrastinarea are și o semnificație personală. Am văzut prețul pe care l-au plătit membri ai familiei mele și pe care l-am plătit și eu. În timp ce scriam această carte, mi-am dat seama că procrastinez mai mult decât aș fi dispusă să recunosc. Știu că este ironic să procrastinez uneori în timp ce scriu o carte despre procrastinare. Aceste observații și dificultăți personale, alături de experiența mea profesională sunt sursa ideilor aplicate, îndrumărilor și instrumentelor pe care le ofer în această carte.

O zi din viața unui procrastinator

Procrastinarea este legată în general de o anumită sarcină care, adesea, trebuie realizată până la o anumită dată impusă de noi înșine sau de altcineva. Sau, ca în cazul întocmirii unui testament sau al unei mamografii, este vorba despre un lucru ce trebuie făcut la un moment dat, chiar dacă nu are o dată-limită fixă. Oricum, din motive care nu sunt întotdeauna clare de la bun început, se pare că pur și simplu nu ne putem decide să ne apucăm de treabă. Fie că sarcina este majoră, fie că este neînsemnată, când amânăm realizarea ei, știm că vor exista consecințe neplăcute pentru neefectuarea la timp. Se poate ca uneori să nu fie evident că procrastinăm până când nu e deja prea târziu. Să luăm ca exemplu următorul scenariu care s-ar putea să vă sune familiar:

A mai trecut o zi și Pat tot nu reușește să se adune și să înceapă să-și realizeze sarcina. E aceeași sarcină pe care a mai încercat să o abordeze și în ultimele trei zile, dar degeaba. E aceeași sarcină pe care știe că trebuie să o termine astăzi; în caz contrar, va dezamăgi niște oameni și va încălca niște promisiuni, ceea ce va face pe toată lumea să piardă bani. E aceeași sarcină din cauza căreia îi e greu să doarmă pentru că e îngrijorat că s-ar putea să nu se descurce suficient de bine în a-i face față. Astăzi, când se așază la lucru, observă că scaunul nu e tocmai confortabil, așa că Pat se convinge că are nevoie de un scaun mai comod pentru a-și realiza sarcina. În timp ce se duce să ia un scaun mai bun din altă cameră, observă o grămadă de hârtii care stau în dezordine și care trebuie organizate, așa că petrece câteva minute punându-le în ordine. Se simte mândru de el însuși pentru că a făcut asta și confundă faptul de a se afla în treabă cu productivitatea, așa că decide să se recompenseze cu o binemeritată pauză pe social media. După două ore își dă seama că acum îi e foame și e ora de masă, așa că decide că e mai bine să nu înceapă sarcina până nu va fi mâncat. La urma urmei, va avea idei mai bune, va gândi mai clar și va avea scântei de inspirație cu stomacul plin și fără ghiorăieli care să-l distragă.

Însă după prânz Pat se simte lent și somnoros și chiar mai puțin motivat, pentru că acum nu mai are decât o jumătate de zi pentru a lucra la o sarcină a cărei realizare evaluează că ar dura o zi întreagă. Se gândește acum că mai bine așteaptă până mâine, când va începe de dimineață, după ce se va fi dus devreme la culcare și se va fi odihnit o noapte întreagă. Dar când Pat încearcă să adoarmă, este copleșit de sentimente de vinovăție, rușine și regret pentru că nu a progresat cu nimic în acea zi. Gândurile lui se transformă într-un cor care nu-l ajută deloc: „De ce n-oi fi început până acum?“ și „Ce-i în neregulă cu mine“, care îl fac să se simtă și mai rău. Își dă seama că iar îi va fi greu să adoarmă — are nevoie de o distragere. Așa că hotărăște să deschidă telefonul și să se uite la înregistrări stupide pe TikTok sau YouTube pentru a alunga sentimentele negative, astfel încât să poată în cele din urmă să adoarmă. După două ore și mai multe filmulețe decât își va putea aminti mai târziu, Pat e tot treaz, cu aceleași sentimente intense de rușine din cauza lipsei de productivitate și a promisiunilor încălcate. Acum e trecut bine de ora la care voia să adoarmă și se destramă rapid speranța lui de a fi bine odihnit pentru a putea începe, dis-de-dimineață, o zi productivă de muncă. Și așa se încheie încă o zi de procrastinare, cu responsabilități nerealizate, cu rușine și vinovăție persistente și cu încă o noapte de somn neliniștit și agitat.

Această poveste subliniază unele dintre costurile imediate și evidente ale procrastinării: lipsa de productivitate, potențiale pierderi financiare și sentimente de vinovăție, rușine și regret. Însă, după cum veți afla din această carte, acestea nu sunt singurele costuri. Dacă nu este ținută în frâu, procrastinarea poate eroda încrederea din cadrul relațiilor profesionale și personale, își poate pune amprenta asupra sănătății fizice și mentale și ne poate împiedica să ne atingem obiectivele și să ne atingem întregul nostru potențial.

Ce veți afla din această carte

Este tentantă ideea că aducerea la lumină a consecințelor procrastinării ar fi suficientă pentru a-i pune capăt. Eu m-aș bucura nespus dacă așa ar sta lucrurile. Dar, din nefericire, la fel cum a ști că obiceiurile nesănătoase duc la probleme de sănătate nu ne ajută în a opri acele vicii, nici simplul fapt de a cunoaște întreg spectrul de efecte al procrastinării nu este suficient pentru a stopa acest comportament problematic. Da, conștientizarea este importantă, dar e nevoie de mai mult dacă vreți să găsiți soluții eficiente pentru reducerea procrastinării. Acesta este motivul pentru care e atât de important să înțelegem motivele mai profunde care ne fac să procrastinăm.

Până la finalul acestei cărți veți putea

• să recunoașteți procesele psihice care duc la procrastinare;
• să dezvoltați modalități eficiente de a gestiona reacțiile automate față de sarcinile în legătură cu care procrastinați cel mai des;
• să faceți schimbări în mediu pentru a fi mai puțin probabil să procrastinați;
• să dezvoltați abilități de gestionare a situațiilor care declanșează procrastinarea;
• să deveniți mai conștienți de scenariile interne care mențin procrastinarea;
• să recunoașteți modul în care perfecționismul poate alimenta procrastinarea și
• să învățați noi modalități de a vedea sarcinile, astfel încât să reduceți procrastinarea.

Sper, de asemenea, că vă veți simți

• mai puțin rușinați pentru procrastinare,
• mai toleranți cu emoțiile negative și inconfortabile care vă pot face să procrastinați,
• motivați să treceți la fapte și să vă apucați de realizarea sarcinilor neterminate și amânate, dar și
• plini de compasiune față de propria persoană atunci când vă străduiți să nu mai procrastinați.

SĂ PROCRASTINĂM E OMENEȘTE

Procrastinarea este un comportament exclusiv uman. Pe de o parte, putem recunoaște și accepta faptul că temporizarea este o problemă comună multor oameni. Asta face ca procrastinarea să fie o țintă ușoară pentru glume, ironii și jocuri de cuvinte.