Pentru Ella; pentru Charlie; pentru Joe.
Pentru totdeauna.

Introducere

Psihologie (definiție) = studiul științific al minții umane și al funcțiilor sale, în special al celor care afectează comportamentul într-un context determinat.

De-a lungul carierei mele ca terapeută și psihologă, am d­iscutat cu sute de fete. Cartea de față are la bază aceste conversații: poveș­tile, speranțele, temerile, emoțiile, comportamentul, eșecurile și reușitele fetelor. Reprezintă ceea ce am învățat ascultându-le și ceea ce am fost nevoită să învăț pentru a le ajuta; s-a dezvoltat din luptele și succesele acestor fete.

Cartea de față este despre cum să te descurci ca tânără femeie și le furnizează cititoarelor mele instrumentele pentru a crește capabile și încrezătoare din punct de vedere emoțional. În decurs de o generație, lumea s-a schimbat fundamental pentru fete și femei. În cei 25 de ani de activitate clinică, am asistat la o creștere exponențială a oportunităților și a puterii adolescentelor. Voi, fetele, îi depășiți pe băieți din punctul de vedere al reușitelor școlare; numărul fetelor și al băieților care sunt admiși la facultățile de Medicină și Drept este acum egal; vedem tot mai des adolescente și tinere folosindu-și forța — în feminism, prin #metoo —, iar legat de schimbările climatice, prin intermediul grevelor școlare. Revoluția tehnologică înseamnă că fetele de azi sunt prima generație de femei care au crescut într-o lume digitală: nu a existat nicio perioadă când internetul să nu fi făcut parte din viața voastră, a cititoarelor, așa că vă descurcați de minune cu dispozitivele digitale. Aceste schimbări înseamnă că multe dintre voi părăsesc adolescența având o libertate și o bază care erau de neimaginat acum o generație.

Unele lucruri merg, evident, în direcția bună pentru fete și tinere, dar altele nu funcționează deloc. Este clar că, odată cu o mai mare libertate, cu o gamă mai largă de opțiuni și cu un plus de putere, apar și provocări imense. Toți suntem conștienți de faptul că problemele de sănătate mentală s-au înmulțit în rândul tinerilor, dar statisticile sunt oarecum înșelătoare. De fapt, ratele afecțiunilor mentale la băieți și la fetele mai tinere sunt relativ stabile. Totuși, problemele de sănătate mentală în rândul adolescentelor și tinerelor (deci la fete de vârste mai mari) au explodat. Autovătămarea la fetele cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani a crescut enorm, de la aproximativ 6%, în 2000, la circa 20% acum.

Acestea sunt fetele cu probleme pe care le-am întâlnit în cabinet. Acolo, am încercat să le ascult experiențele, atât prin prisma cunoștințelor mele clinice, cât și a înțelepciunii colective dobândite prin ascultarea altor tinere — din prezent sau din generațiile anterioare. Încerc să ajut fiecare tânără să-și înțeleagă universul interior pentru a se putea orienta în lumea exterioară. Și uneori ceva puternic se întâmplă în cabinetul meu: ajutându-le pe aceste fete să facă ordine în haosul minților lor, ele primesc și puterea de a gândi diferit, fapt care, mai departe, le ajută să acționeze diferit și să facă alegeri diferite, așa încât să se simtă mai bine.

În această carte, reunesc aspectele comune ale acelor expe­riențe pentru a le împărtăși cu tine. Ceea ce vei citi aici reprezintă suma înțelepciunii lor colective, alături de observațiile și ideile mele născute din ascultarea lor. Vreau să îți ofer instrumentele pentru a te înțelege și pentru a te raporta la tine însăți cu compasiune, pentru a-ți folosi libertatea într-un mod înțelept, și nu în detrimentul sănătății tale mentale. Nu vreau să mai existe fete care își fac rău sau se înfometează, fete pe care panica le paralizează, fete care cred că lumea ar fi un loc mai bun fără ele. Ajunge! Îmi doresc ca voi, fetele, să fiți înarmate cu cunoașterea de sine necesară nu doar pentru a supraviețui, ci și pentru a prospera. Vreau să vă întindeți aripile și să zburați — cu încredere și cu mintea limpede. Vreau să rămân fără slujbă.

Către toate pacientele mele, de acum și din trecut: mai întâi, vă mulțumesc pentru că mi-ați împărtășit poveștile voastre. În al doilea rând, precizez că niciunul dintre studiile de caz nu se referă la o singură persoană. De ce? Fiindcă le-am creat astfel încât să vă asigur confidențialitatea. Sincer, mi-a luat timp să îmi dau seama cum să fac asta pentru că îmi făceam griji că în acest mod cartea ar putea să pară mai puțin sinceră sau onestă. Așa că am procedat astfel: mi-am impus, ca regulă, să folosesc un exemplu doar dacă îmi pot veni în minte două sau trei tinere cu care am lucrat și care au avut aceeași problemă, așa încât să le pot combina poveștile. Apoi am renunțat la toate detaliile inutile și am adăugat unele noi, pentru a da culoare. Am făcut asta ca să vă protejez poveștile pe care ați avut încredere să mi le spuneți și am făcut asta p­entru că motivul includerii studiilor de caz este acela de a ilustra o situație mai generală — importantă deci este miza acelor povești, și nu vârsta voastră sau cum arătați. Astfel că, pentru a ajunge la cât mai multe persoane, am adunat lucrurile pe care le-am aflat de la voi toate în câte o persoană imaginară.

Ar fi necesar și un comentariu despre limbajul folosit. Această carte este despre problemele comune pe care le-am observat lucrând cu adolescente și tinere femei. Nu toate vor fi relevante pentru toate fetele și tinerele, deoarece sunteți, desigur, un grup divers; apoi multe aspecte vor avea relevanță și pentru unii băieți și tineri. Nu am lucrat cu suficient de mulți tineri care să aibă probleme vădit diferite, așa încât să pot spune că am cunoștințe specializate despre psihologia lor. Sper deci că lucrurile pe care le citiți aici reflectă ceva din identitatea voastră. Consider genul un construct social și autodeterminat, ceea ce înseamnă că, din anumite puncte de vedere, o carte care se adresează doar fetelor și tinerelor este o contradicție. Totuși, justificarea mea este că informațiile pe care le avem arată că tinerele se confruntă în prezent în mai mare măsură cu probleme de sănătate mentală (și sunt mai interesate să studieze psihologia), ceea ce sugerează nevoia sau cererea pentru o carte adresată acestui gen. Folosesc limbajul în stilul tinerilor pe care îi consult, un stil care, în engleză, este în general neutru din punctul de vedere al genului („oameni buni“ sau „cineva care se poartă mizerabil“ se poate referi în egală măsură la o fată sau la un băiat). De asemenea, folosesc cuvintele „mamă“, „tată“ și „părinte“ în mod fluid, pentru a desemna toate persoanele îndeplinind aceste roluri, inclusiv părinți vitregi, tutori, părinți adoptivi temporari și alții*.

Evident, această carte nu are un conținut atotcuprinzător. A apărut mai degrabă din experiența mea clinică decât în urma unor cercetări și există unele subiecte și probleme pe care nu simt că am experiența clinică sau personală necesară pentru a le aborda. Într-adevăr, pe măsură ce am scris această carte, a fost dureros să descopăr multe zone în care aveam prea puțină experiență sau pe care nu le cunoșteam prea bine. De exemplu, știu multe lucruri despre anorexie, diete și alimentația intuitivă, dar am aflat că știam puține despre imaginea corporală pozitivă și gândirea pozitivă, de exemplu. De ce îți spun toate astea? Ți le spun fiindcă, atunci când citești această carte, sper că vei avea uneori experiența de a fi cunoscută și recunoscută. Desigur, eu nu te cunosc, așa că s-ar putea să îți surprind perfect gândurile într-o anumită zonă și deloc în alta. Unul dintre articolele mele preferate de psihologie din toate timpurile este intitulat „Despre cum știm ceea ce nu știm“ — și sunt multe lucruri pe care nici eu nu le știu. Îmi cer scuze pentru acele scăpări și voi continua să mă educ.

De asemenea, la finalul cărții am inclus o secțiune de note (prefațată de capitolul „Vrei să știi mai mult?“) unde ofer referințe și câteva idei pentru o cercetare mai detaliată, în special (sper) privind unele dintre lucrurile despre care nici eu nu știu prea multe.

În cele din urmă, această carte nu este în principal despre afecțiunile mentale; este despre sănătatea mentală, despre psiho­logia de zi cu zi a fetelor și a tinerelor. Sper că vă va ajuta pe acelea dintre voi care se confruntă cu o afecțiune mentală, dar sper și că toate veți descoperi ceva din voi aici. Sper că vă va ajuta să puneți în cuvinte aspectele ce se află în zona de umbră a minții voastre și pe care vă străduiți să le exprimați. Mai ales sper că vă veți simți în sfârșit înțelese.

Capitolul 1

Atașament și integrare

„Deși poate ne iubim copiii din toată inima, nu toți copiii simt dragostea noastră… Primii doi sau trei ani din viață reprezintă perioada când creierul este preconfigurat pentru a iniția relații.“

Richard Bowlby, Societatea Britanică de Psihologie

Mă întreb de ce ai ales această carte. Poate ți-a dat-o cineva fiindcă își face griji pentru tine sau doar pentru că a crezut că te-ar interesa. Poate te gândești să studiezi psihologia la facultate și vrei să știi despre ce e vorba. Sau te simți puțin pierdută și vrei să te înțelegi mai bine. Poate te simți îngrijorată sau tristă, sau poate nu ești în apele tale și vrei un pic de ajutor. Poate îți faci rău sau îi rănești pe alții.