Editori:

SILVIU DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:

MAGDALENA MĂRCULESCU

Redactare:

Manuela Sofia Nicolae

Design și ilustrație copertă:

FABER STUDIO (ADELINA BUTNARU)

Director producție:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

Crenguța Rontea

Corectură:

Cristina-Gabriela Teodorescu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: Women in Therapy

Autor: Harriet Lerner

Copyright © 1988 by Jason Aronson Inc.

Copyright © Editura Trei, 2022 pentru prezenta ediţie

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-1481-8

ISBN (epub): 9786064018984

Capitolele din lista de mai jos, păstrându-și titlurile originale, au apărut în mai multe publicații. În plus față de aceste precizări ale aparițiilor anterioare, autoarea își exprimă recunoștința față de toate editurile care au acordat permisiunea utilizării materialelor acestora în cadrul cărții de față.

Capitolul 1 Originile invidiei față de femei și ale devalorizării lor

(1974) „Early origins of envy and devaluation of women: implications for sex-role stereotypes“, în Bulletin of the Menninger Clinic, 38 (6): 538–553. De asemenea, în Women and Mental Health, E. Howell și M. Bayes (coord.), pp. 26–40, New York: Basic Books, 1981. De asemenea, în The Gender Gap in Psychotherapy: Social Realities and Psychological Processes, P.P. Rieker și E. (Hilberman) Carmen. (coord.), pp. 111–124, New York: Plenum, 1984.

Capitolul 2 Descrierea parentală eronată a organelor genitale feminine

(1976) „Parental mislabeling of female genitals as a determinant of penis envy and learning inhibitions in women“, în Journal of the American Psychoanalytic Association, 24 (5): 269–283. De asemenea, în Female Psychology, H.P. Blum (coord.), pp. 269–283, New York: International Universities Press, 1977. De asemenea, în Psyche, 14: 1092–1104, 1980. (Traducere în limba germană).

Capitolul 5 Aspecte adaptative și patogene ale stereotipurilor rolurilor de gen

(1978) „Adaptive and pathogenic aspects of sex-role stereotypes: implications for parenting and psychotherapy“, în American Journal of Psychiatry, 135 (1): 48–52. De asemenea, în Women and Mental Health, E. Howell și M. Bayes (coord.), pp. 534–543, New York: Basic Books, 1981.

Capitolul 6 Fete, doamne sau femei? Dinamica inconștientă a alegerilor de limbaj

(1979) „Girls, ladies or women? the unconscious dynamics of language choice“, în Comprehensive Psychiatry, 17 (2): 295–299. De asemenea, în Nursing Dimensions, 7 (1): 1–3, 1979.

Capitolul 7 Personalitatea isterică

(1974) „The hysterical personality: a «woman’s disease»“, în Comprehensive Psychiatry, 15 (2): 157–164. De asemenea, în Women and Mental Health, E. Howell și M. Bayes (coord.), pp. 196–206, New York: Basic Books. 1981.

Capitolul 8 Aspecte particulare cu privire la psihoterapia femeilor

(1982) „Special issues for women in psychotherapy“, în The Woman Patient: Medical and Psychological Interfaces, M.T. Notman și C.C. Nadelson (coord.), pp. 273–286, New York: Plenum. De asemenea, în The Gender Gap in Psychotherapy: Social Realities and Psychological Processes. P.P. Rieker și E. (Hilberman) Carmen, pp. 271–284, New York: Plenum, 1984.

Capitolul 11 Dependența feminină

(1983) „Female dependency in context: some theoretical and technical considerations“, în American Journal of Orthopsychiatry, 53 (4): 697–705. De asemenea, în The Gender Gap in Psychotherapy: Social Realities and Psychological Processes, P.P. Rieker și E. (Hilberman) Carmen (coord.), pp. 125–138, New York: Plenum, 1984.

Prefața autoarei

Înspre o mai veridică psihologie a femeilor

Dacă ar fi ca femeia zilelor noastre să își prezinte simptomele și nemulțumirile în fața a zece experți în sănătate mentală diferiți, ar primi, cel mai probabil, zece perspective diferite. Toate aceste zece perspective ar putea fi greșite. Sau toate zece ar putea fi corecte, fiecare dintre ele oglindind o altă piesă din ansamblu. Foarte multe aspecte ale psihologiei femeilor rămân necunoscute, deși continuă să fie dezvoltate numeroase teorii, din care derivă intervențiile terapeutice. Aceste teorii, incluzând-o pe a mea, sunt rareori prezentate drept opinii ipotetice și parțiale, fiind mai degrabă expuse ca adevăruri științifice actuale. Pe măsură ce generații după generații de femei au încercat să se conformeze la concepțiile dominante cu privire la ce este corect și adecvat pentru sexul din care fac parte, costurile psihologice ale acestui demers au ajuns incalculabile.

Din nefericire, teoriile referitoare la psihologia feminină sunt prezentate drept adevăruri și percepute ca deținând o viață proprie, în afara unui context specific. Indiferent cât de sofisticate sunt instrumentele noastre de cercetare și cât de sincere sunt eforturile noastre de menținere a neutralității și obiectivității, conceptualizările noastre reflectă cel mult desfășurarea interac­țiu­nilor și maniera de dezvoltare a structurilor psihice în cadrul unei anumite forme familiale dintr-un anumit punct al istoriei patriarhale. În plus, orice teorie utilă a dezvoltării sau a comportamentului feminin trebuie să ia în calcul profundul impact al rolurilor de gen familiale și profesionale și al psihologiei grupurilor dominante și subordonate. În fine, modurile în care ne formulăm întrebările de cercetare, în care dezvoltăm teorii și în care desfășurăm psihoterapii nu sunt niciodată separabile de propriul nostru sex și de propriile experiențe familiale, care includ frici, dorințe și presupuneri inconștiente cu privire la femei. Așa cum ne amintește terapeuta de familie Betty Carter1, nu putem să nu reacționăm în funcție de sexul, clasa socială, poziționarea în fratrii, istoricul etnic, istoricul personal, orientarea teoretică, experiența și înțelepciunea noastră ori de lipsa acesteia. Alegerea se referă la a face acest lucru conștient sau inconștient — la a glorifica teoria drept adevărul suprem sau a spune pur și simplu ce credem.

Și atunci, poate ce gândim despre subiectul femeilor în psihoterapie este mai puțin important decât cum gândim. Ne putem îndrepta către dezvoltarea unei înțelegeri mai utile a psihologiei feminine doar atunci când recunoaștem nu doar că ne lipsesc răspunsuri, ci și că ne aflăm încă în procesul de formulare a întrebărilor potrivite și de găsire a unui limbaj potrivit în care să discutăm despre aspectele privitoare la gen. În această lumină, pentru mine a fost o experiență semnificativă de smerenie să îmi pun pe hârtie propriul travaliu asupra teoriei și terapiei femeilor, care s-a întins de-a lungul unui deceniu și jumătate. Dacă ar fi să comparăm partea finală a acestui volum cu scrierile mele de început, ar fi evident faptul că gândirea mea curentă diferă în privințe importante de ideile mele inițiale, iar aceste diferențe se reflectă în schimbări în practica mea clinică. Confruntarea cu aceste redirecționări în propria mea muncă în decursul timpului mă ajută la combaterea tendinței mele obișnuite de a striga „Evrica!“ la fiecare punct de cotitură.

Psihologia femeilor, ca și această carte în sine, este o lucrare în curs de desfășurare. Fiecare dintre noi adaugă o mică tușă la un tablou care va continua să se modifice și să se extindă de-a lungul timpului. Această carte nu este nici atotcuprinzătoare și nici definitorie; este, mai degrabă, o consemnare a evoluției anumitor idei, care s-au modificat pe măsură ce teoria feministă și mai apoi teoria sistemelor familiale mi-au îmbogățit și mi-au supus provocării perspectivele psihanalitice. Sper că acest volum reflectă spiritul de deschidere și de investigație pe care vocile feministe l-au inspirat și l-au făcut posibil.

Femeile puse în context

Lucrările mai timpurii din cadrul acestui volum reflectă încercările mele de a revizui ipotezele psihanalitice despre femini­tate și de a reformula perspectivele falocentrice asupra femeilor, care patologizează funcționarea feminină și perpetuează o viziune intrapsihică îngustă, ce umbrește contextul mai extins. În pofida angajamentului meu de a observa comportamentul feminin printr-un obiectiv cu unghi larg, în anii 1970 mă concentram asupra diadei mamă-copil, rolul taților și al altor membri ai familiei devenind periferic subiectului în cauză. În contrast, ultimul capitol al acestei cărți aduce o critică la adresa preocupării psihanalitice față de puterea maternă și de diada mamă-copil, d­escriind, în schimb, problemele generate de contextul în care această unitate încapsulată a mamei și copilului ori triada oedi­piană, formată din mamă, tată și copil, constituie cadrul prin­cipal, dacă nu exclusiv, de observație și dezvoltare de teorii. Aici, susțin că o înțelegere a dezvoltării feminine și a diferențierii sinelui necesită o perspectivă sistemică, în care câmpul de observație și investigație constă în tiparele circulare, reciproce, menținute de toți membrii familiei. Implicațiile din această perspectivă cu privire la psihoterapia femeilor sunt profunde.

Numitorul comun al redirecționărilor și schimbărilor consemnate în acest volum este permanenta mea dedicare față de a observa comportamentul feminin în cadrul celui mai extins context posibil. Teoria feministă a fost cea care m-a provocat pentru prima oară să plasez diada mamă-fiică în cadrul unui context cultural și să arăt cum dificultățile din această arie nu pot fi înțelese izolat de societatea mai largă din care face parte maternajul. Apoi teoria sistemelor familiale mi-a furnizat un nou cadru epistemologic care mi-a permis să observ ma­niera în care diada mamă-fiică este inextricabil întrețesută cu diada tată-fiică, relația maritală și alte triunghiuri și relații familiale interconectate, care adesea se întind de-a lungul câtorva generații. Descoperirea procesului familial și constatarea complexei interconectivități circulare dintre individ, familie și cultură nu sunt o sarcină ușoară.