Editori:

SILVIU DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:

MAGDALENA MĂRCULESCU

Redactor:

VICTOR POPESCU

Coperta:

FABER STUDIO

Director producţie:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

GABRIELA ANGHEL

Corectură:

DUȘA UDREA-BOBOREL

VIRGINIA ALEXE

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: Mein Körper, mein Trauma, mein Ich. Anliegen aufstellen – aus der Traumabiografie aussteigen

Autori: Franz Ruppert, Harald Banzhaf (Ed.)

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0565-6

ISBN (epub): 9786064017895

Prefață

Medicii încearcă să vindece corpul fără a lua în considerare psihicul pacienților lor. Psihologii tratează psihicul fără a înțelege exact ce se întâmplă în corpul uman. Conceptul de traumă psihică ar putea construi o punte între cele două lumi. Căci, potrivit experiențelor noastre, trauma psihică este cauza multor suferințe care se manifestă atât în corp, cât și la nivel psihic.

Când analizăm experiențele de viață traumatice pe care noi, oamenii, le putem trăi încă din momentul nașterii noastre, înțelegem mult mai bine de ce corpul și psihicul nostru se dezvoltă în felul acesta. Înțelegem atunci de ce pot apărea nenumărate probleme, atât fizice, cât și psihice. Când descoperim aceste legături de cauzalitate — de obicei inconștiente — știm cum să vindecăm în mod eficient suferința noastră fizică și psihică. În această carte am adunat numeroase exemple care susțin această afirmație. Înțelegerea cauzei ne ajută, de asemenea, să distingem procedurile medicale și psihologice benefice de cele care sunt orientate doar pe simptom și care mai degrabă alimentează strategiile noastre de supraviețuire bazate pe continuarea traumei.

Le mulțumim colegilor noștri pentru disponibilitatea lor, pentru a fi expus în această carte experiențele practice pe care le-au avut lucrând cu metoda constelării intenției în scopul tratării problemelor psihosomatice. Adresăm mii de mulțumiri și autorilor care și-au adus contribuția prezentându-ne chiar experiențele lor personale.

În ceea ce privește Editura Kösel-Verlag, le mulțumim călduros doamnei Usha Swamy și domnului Gerhard Plachta pentru sprijinul lor important privind proiectul nostru comun.

München, iulie 2017

Franz Ruppert și Harald Banzhaf

Franz Ruppert

Corpul meu, trauma mea, eul meu

din perspectiva teoriei și terapiei traumei psihice orientate către identitate (TTPOI)

Suferința fizică — destin sau traumă psihică?

Orice om are o anumită suferință fizică. Este normal să te doară și să te usture pe ici, pe colo. Faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, corpul nostru rămâne cu leziuni permanente cauzate de accidentări, se uzează muncind din greu sau se epuizează din cauza nașterilor, face parte din procesul vieții umane. Însă de ce copiii au deja tot felul de boli, precum „ADHD“1, „neurodermatită“ sau „astm“, care nu se vindecă? De ce adolescenții își otrăvesc corpurile cu droguri sau se înfometează până mor? Oare infarctul miocardic cauzat de prea mult stres constituie un risc profesional normal? Oare „cancerul“ este inevitabil, la fel ca și „demența“ apărută la bătrânețe? Trebuie să ne resemnăm pur și simplu cu faptul că dezvoltăm boli precum „diabetul“, „reumatismul“ sau „ulcerul gastric“ și să ne mulțumim cu un tratament axat pe simptom, deci cu niște remedii locale?

Multe exemple din activitatea mea terapeutică demonstrează faptul că „bolile“ nu sunt în niciun caz bazate doar pe predispozițiile organice, pe condiționarea vârstei sau pe expresia unor „gene rele“. La o privire mai atentă, observăm că ele sunt rezultatul experiențelor de viață pe care nu le-am putut procesa din punct de vedere psihic. „Bolile“ sunt consecințele traumelor psihice care se exprimă prin intermediul corpului nostru. Acest lucru iese mereu la iveală în cadrul grupurilor terapeutice în care lucrez cu metoda constelării intenției, a reprezentării prin intermediul constelațiilor:

• „Vreau să știu de ce sunt bolnavă.“ Aceasta a fost intenția formulată de către o femeie care a participat la un seminar, o pacientă de dializă. În constelația ei a ieșit la iveală un abuz sexual petrecut în copilăria timpurie. Nici astăzi nu-și poate exprima durerea și lacrimile cu privire la acest lucru. Copilul mic din ea trebuie să continue să se comporte față de familia ei de origine ca și cum nu i s-a întâmplat nimic rău și totul este bine și frumos.

• „Vreau să scap de durerile mele de maxilar.“ Așa și-a formulat intenția o altă femeie. Așa cum a ieșit la iveală în constelația ei, extragerea măselei sale de minte a deschis ușa către o traumă psihică petrecută cu mult timp în urmă: durerea legată de un avort făcut de ea.

• „Îmi vreau plămânii înapoi.“ Aceasta a fost intenția unei alte participante la acest atelier. Ea era o fumătoare înrăită. În constelația ei a ieșit la iveală faptul că, încă de pe vremea în care se afla în pântecele mamei sale, a suferit din cauza consumului de țigări al acesteia. Încă dinainte de a se naște s-a confruntat cu dilema potrivit căreia fie poate rămâne în pântecele mamei, fie vrea să iasă, deoarece acolo tortura continua să aibă loc. Astfel, cu fiecare țigară pe care o fumează reînscenează trauma psihică, începută dinaintea nașterii sale, deoarece mama sa nu a dorit-o și nu a menajat-o deloc.

După experiența mea, nu avem decât de câștigat dacă vom conștientiza realitatea traumelor psihice și a consecințelor lor vaste pentru corp și pentru psihicul nostru. De aceea, avem nevoie de următoarele lucruri:

• Să știm cum funcționează psihicul uman în cadrul unui organism viu.

• Să știm cum iau naștere și cum se dezvoltă traumele psihice.

• Să știm cum și de ce se manifestă ele în corp.

• Să știm modul în care traumele psihice pot fi aduse în cadrul unui proces de vindecare.

Organismul uman viu

Organismul uman viu (OUV) este punctul de plecare al tuturor proceselor patologice și al tuturor eforturilor terapeutice care au ca scop vindecarea. El este o combinație de materie, energie și informație.

Materia este alcătuită din celule, organe, mușchi, oase, sânge, limfă, nervi și gene, împreună cu toate substructurile lor. În cazul ambelor sexe, la mijlocul corpului sunt situate organele sexuale și de reproducere. Sub sistemul reproducător se află sistemul locomotor primar, picioarele și labele picioarelor. Deasupra lui se află sistemul digestiv, la un etaj mai sus se află sistemul respirator, iar la un etaj și mai sus se află capul, care este sistemul nostru de orientare. Pe ambele laturi ale corpului avem două brațe, care sunt instrumentele cu care acționăm. Întregul corp este acoperit cu o piele care este — sau nu este — permeabilă pentru ceea ce poate trece dinăuntru în afară și din afară înăuntru.

Energia este tot ceea ce organismul viu poate genera prin propria sa activitate la nivelul motricității grosiere, substanțele care se sintetizează și se descompun în urma reacțiilor biochimice, de exemplu, în cazul ingerării de alimente și al excreției, tot ceea ce mesagerii chimici, precum neurotransmițătorii și hormonii, pun în mișcare în vederea creșterii sau diminuării nivelului energetic și tot ceea ce oscilațiile electromagnetice generează la nivel celular, ducând la crearea unor câmpuri electromagnetice la nivelul organelor interne (de exemplu, în inimă) și în creier.

Dacă ar fi să ne luăm după principiile fizicii moderne, atunci materia nu este decât o formă de energie foarte comprimată (Laszlo, 1995). În orice caz, acolo unde există materie și energie, apare și informația. În organismul uman viu trebuie să existe o mulțime de informații, astfel încât:

• celulele să se informeze reciproc cu privire la stările și necesitățile lor,

• organele să se poată pune în concordanță în ceea ce privește activitatea lor,

• comportamentele să fie efectuate vizând ținte clare,

• lumea interioară și cea exterioară a propriilor nevoi să fie înțeleasă în mod corespunzător.

Un organism viu trebuie să comunice permanent cu el însuși și cu mediul său înconjurător. El trebuie să fie în rezonanță cu acesta. Astfel, el este atât emițător, cât și receptor. Acest lucru are loc nu doar la nivel verbal și în mod conștient, ci, într-o mare măsură, și în mod inconștient, la nivel nonverbal. Procesele inconștiente de tipul stimul–răspuns (de exemplu, respirația noastră), impulsurile comportamentale controlate hormonal (de exemplu, tendința de satisfacere sexuală) și acțiunile bazate pe emoții (cum ar fi căutarea unei persoane iubite) precedă adesea, din punct de vedere temporal, percepțiile și gândurile noastre conștiente. Structura creierului uman — trunchiul cerebral, diencefalul, emisfera stângă și cea dreaptă — oferă o imagine grosieră privind modul în care procesele fizice pot deveni conștiente în diferite grade. Conexiunile funcționează în ambele direcții: procesele inconștiente din organism duc la luarea unor decizii conștiente, iar deciziile conștiente influențează funcțiile corporale controlate în mod inconștient (Damasio, 2005, Siegel, 2010). Conștiința este o funcție specială a „psihicului“ uman, iar ea este uneori denumită și „minte“. Voi oferi mai târziu explicații mai largi despre tot ceea ce mai face parte din psihicul uman.

Organismul uman viu (OUV) ca sistem modular

Așa cum știm, modalitatea prin care organismele unicelulare au evoluat, devenind organisme pluricelulare complexe, a constat în faptul că diferite organisme unicelulare au învățat să trăiască în simbioză. În felul acesta, din diferitele însușiri ale organismelor unicelulare au putut lua naștere noi însușiri ale unui organism pluricelular. Astfel, de exemplu, mitocondriile, care sunt responsabile de echilibrul energetic al unei celule, au fost inițial niște elemente celulare independente. Încă sunt, într-un anumit fel, chiar în cadrul celulelor adunate. Ciupercile și bacteriile trăiesc în simbioză, spre beneficiul reciproc. În OUV trăiesc — în diferite locuri, fie în gură, în stomac, în intestin sau în membranele mucoase ale penisului și vaginului — nenumărate ciuperci și tulpini bacteriene, care îndeplinesc funcții utile pentru întregul organism.