Editori

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial

Magdalena Mărculescu

redactArE

Victor Popescu

Design și ilustrație copertă Andrei Gamarț

Director producţie

Cristian Claudiu Coban

Dtp

Mirela Voicu

Corectură

Irina Botezatu

Dușa Udrea-Boborel

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: Intimacy: Clinical, Cultural, Digital and Developmental Perspectives

Autori: Gurmeet Kanwal și Salman Akhtar

Chapter I is reprinted, with the author’s and the publisher’s permission, from Silent Virtues: Patience, Curiosity, Privacy, Intimacy, Humility, and Dignity, pp. 86–112. London: Routledge, 2019.

Authorised translation from the English language edition published by Routledge, a member of the Taylor & Francis Group.

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0965-4

ISBN (epub): 9786064018434

Pentru:

Bari

G.S.K.

Muge

S.A.

Mulțumiri

Opt distinși colegi și-au dedicat mult timp și efort scrierii unor lucrări originale, pentru a fi incluse în această carte. Au răspuns sugestiilor noastre editoriale cu deosebită grație și răbdare. Oliver Rathbone, Rod Tweedy și Cecily Blench de la Karnac Books au călăuzit acest proiect de-a lungul variilor etape ale publicării. Kate Pearce ne-a oferit o asistență editorială excelentă și plină de răbdare. Jan Wright, asistenta lui S.A., a pregătit manuscrisul acestei cărți cu sârguința și buna-dispoziție care o caracterizează. Tuturor celor menționați aici, cu adevărat, le adresăm sincere mulțumiri.

— Gurmeet Kanwal și Salman Akhtar

Introducere

Trăim vremuri marcate de schimbări revoluționare în ce privește comportamentele, principiile morale și concepțiile referitoare la cum este trăită și gestionată intimitatea în societatea noastră și în lume. În asemenea timpuri, este atât o provocare, cât și o necesitate ca noi toți să reluăm, să revedem și să ne reexaminăm ideile cu privire la intimitate. În cadrul acestei cărți, am încercat mai mult decât să includem concepțiile tradiționale, aplecându-ne și asupra unora dintre granițele și limitele domeniului intimității, precum intimitatea în cadrul dimensiunii digitale, intimitatea cu părți din noi înșine, intimitatea potențială cu animale de companie și entități divine, intimitatea din prietenie și din dispoziția prietenoasă, intimitatea din cadrul cuplurilor interculturale, precum și intimitatea în contextul culturii islamice din Iran. Un alt palier al structurării acestei cărți constă în abordarea din perspectiva dezvoltării. Începând cu un capitol de trecere în revistă a vastei întinderi a acestei teme și a istoriei sale în domeniul psihanalizei, plecăm apoi de la intimitatea în copilărie, pentru a ajunge la cea din adolescență, prietenie, viața de cuplu adultă și, în cele din urmă, la dimensiunile socioculturale și clinice.

Celebra formulă a lui Freud, „a iubi și a munci“, pare să așeze intimitatea în centrul a ceea ce definim ca sănătate psihică. Acest fapt implică presupunerea că, prin intimitate, ne referim întotdeauna la deschidere, căldură, reciprocitate și încredere. Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere faptul că legăturile dintre oameni pot adesea include elemente de ostilitate, neîncredere, abuz și ambivalență. Așa cum au evidențiat câțiva autori, nu putem de asemenea să uităm că intimitatea se referă în egală măsură la spațiul personal, precum și la relaționare. Totuși, dacă dorim să înțelegem ce îi face pe oameni să funcționeze într-o anumită manieră, nu putem ignora semnificația și puterea nevoii lor de a se conecta cu ceilalți. Atât de mult din arta noastră, din poezie, muzică, film, teatru și literatură își are rădăcinile în nevoia și curiozitatea noastră cu privire la experiențele de intimitate sau la pierderea acesteia. Atât de mult din munca noastră clinică, precum și din lucrurile de care ne apărăm este modelat de noțiunile noastre cu privire la intimitate. Congresul IPA din 2017, de la Buenos Aires, a fost organizat în mod întemeiat în jurul temei intimității. Prezentările congresului, publicate în International Journal of Psychoanalysis (2017, 98(6)) servesc drept resurse foarte importante pentru alte perspective variate și globale asupra acestui subiect.

Propunându-și o viziune cuprinzătoare, vastă și profundă, această carte dedicată intimității încearcă să își aducă cititorii la zi în privința unei teme întotdeauna de actualitate, dar în permanență dificil de definit.

Prolog

Capitolul 1

Conceptul de intimitate

O expunere introductivă

Salman Akhtar

Menținându-mă în liniile impuse de tematica de față, voi începe prin actul intim de a vă povesti câteva lucruri despre tatăl meu, dispărut dintre noi, Jan Nisar Akhtar. Acesta a fost un poet renumit în limba urdu și un bine-cunoscut compozitor pentru Bollywood. Creațiile sale literare au fost extrem de numeroase, iar dexteritatea și rapiditatea cu care scria erau remarcabile. Era un bărbat timid, care putea fi fermecător de elocvent în prezența poeților mai tineri, deseori strânși în sufrageria sa. Părând puțin somnoros și absorbit în lumea sa interioară în timpul zilei, tata devenea charismatic în timpul recitărilor de poezie de după înserat. A scris multe poeme despre intimitate, dintre care voi cita aici numai două exemple de sher (cuplet). Iată-l pe primul.

Tu is qadar mujhe apne qareeb lagta hai Tujhe alag se jo sochooN, ajeeb lagta hai.

Și pe cel de-al doilea.

Main teri zaat meiN gum ho saka na tu mujh meiN Bahut qareeb huye, phir bhi faasla to raha.

Tradus literal, primul cuplet spune: „Am senzația că ești atât de aproape de mine, / încât pare foarte straniu să mi te imaginez ca o ființă separată“, iar al doilea: „Nu m-aș putea pierde în ființa ta, cum n-ai putea nici tu / Chiar dacă ne-am apropiat foarte mult, o anume distanță a rămas“.1 Cele două cuplete (J.N. Akhtar, 1975, pp. 65, 84) surprind tensiunea dintre intimitate și spațiul personal, descriu natura iluzorie a uniunii emoționale și aruncă lumină asupra limitelor apropierii interpersonale. Lăsând la o parte echivocurile bazate pe cronologia reală, sofisticarea psihologică a unei asemenea idei poetice ne reamintește de maniera în care Freud a recunoscut cu modestie că „oriunde aș merge, descopăr că un poet a fost acolo înaintea mea“ (citat din Nin, 1966, p. 14). Poetul știe că relația intimă și spațiul personal sunt gemeni siamezi într-ale subiectivității: în același timp separate și conectate.

Dar să nu mă grăbesc. Dați-mi voie să fac câțiva pași în spate și să încep prin a defini conceptul de intimitate. Odată ce această sarcină va fi fost îndeplinită, voi analiza în amănunt substraturile intimității din perspectiva dezvoltării, deraierile psihopatologice ale acesteia și variațiile sale fundamentate sociocultural. Apoi voi pune în discuție unele paliere neexplorate ale intimității, pentru a încheia ulterior cu implicațiile tehnice ale conceptului de intimitate.

Definiție și descriere

Cuvântul englezesc „intimacy“ are rădăcini în patru epoci ale limbii latine (Mish, 1998, p. 613). În latina veche, strămoșul său este interus, care înseamnă „lăuntric“. În latina medie, originile pot fi trasate până la intimus sau „cel mai profund“. Iar în latina târzie, descendența se trage din intimatus, care înseamnă „a pune înăuntru“. Combinate, cele trei rădăcini etimologice se referă la interioritatea psihică, estomparea granițelor personale și apropierea de o altă ființă. Este de notat faptul că termenul din latina târzie intimatus mai semnifică și „a declara“. Așadar, intimitatea dobândește nu doar sensul de a lăsa ca un lucru foarte personal din celălalt să fie pus înăuntrul sieși, ci și de a pune ceva foarte personal din sine în celălalt. Implică o îmbinare bine închegată a convexităților și concavităților psihice ale celor doi indivizi. Acest fapt necesită încredere reciprocă și absența rușinii între parteneri. Expresia lui Balint (2014), „amestec interpenetrant armonios“, deși stângace și utilizată în mod specific în context clinic, surprinde esența definirii intimității.

În cadrul celorlalte dintre cele mai răspândite trei limbi din lume, anume spaniola, chineza și hindi, situația este aproximativ aceeași. Spaniolul intimidad este înrudit cu englezescul intimacy, dar este rareori utilizat în comunicarea orală. În chineză, expresia cea mai apropiată de termenul englez intimacy este chin-mi kwan-si. Se referă la apropierea romantică; în limba chineză, nu există o expresie corespondentă pentru intimitatea prietenească. În hindi, echivalentul intimității este aatmiyeta, care înseamnă „a-și aparține sieși“ sau „propriu sieși“; implică faptul că un anumit grad de fuziune sine–celălalt constituie aspectul principal al intimității.

În cadrul literaturii psihanalitice, referirile la intimitate apar în genere în două contexte: cel al relațiilor romantice și cel al muncii clinice. Voi discuta despre cel de-al doilea în cadrul secțiunii tehnice a acestui capitol, iar aici mă voi concentra asupra intimității din iubire. Rarele remarci ale lui Freud cu privire la modul în care, în perioada de îndrăgostire, Eul se abandonează în fața unui obiect idealizat (1917b), plasează un astfel de obiect în poziția unui Ideal al Eului (1921) și devine el însuși întru totul lipsit de apărare (1930) anticipează cu multă vreme înainte afirmația lui Paris (1985), conform căreia „atunci când ne îndrăgostim, are loc o pierdere a granițelor Eului, uneori frizând desfătarea extatică. Ne uităm în ochii persoanei preaiubite și credem că nimic nu ne separă“ (p. 505). Paris este însă îndeajuns de înțelept încât să adauge „faptul că aceasta este o iluzie, întrucât multe paliere ale sinelui nostru sunt inaccesibile“ (p. 505).

Cu toate acestea, „plăcerile autodezvăluirii, ale mărturisirilor reciproce și ale sentimentului de a deține un secret împreună“ (Brody, 1978, p. 527) alcătuiesc elemente centrale ale intimității. Într-adevăr, Rubin (1989) subliniază latura „pozitivă“ a acestei tensiuni dintre intimitate și spațiul personal.