Cuvânt-înainte

Ca părinte, bunică — și lucrând mai bine de douăzeci și patru de ani cu Place2Be, o organizație caritabilă dedicată sănătății mintale a copiilor —, m-am întrebat deseori ce aș fi făcut altfel, dacă aș fi știut atunci ceea ce știu acum. Realitatea este că facem descoperiri bazate pe propriile experiențe și niciodată nu e prea târziu să învățăm și, cu siguranță, niciodată nu e prea devreme.

Când ne deschidem mintea pentru învățare, ne expunem realității că există atât de multe lucruri pe care nu le știm și atât de multe pe care le avem de învățat. Învățarea nu se termină niciodată; nu ajungem la vreun moment în care să putem spune: „le știm pe toate“. De fapt, cu cât suntem mai dispuși să ascultăm și să învățăm, cu atât mai mult recunoaștem faptul că învățarea este un proces care durează toată viața, care poate să ne îmbogățească și să ne încânte, dar și să ne facă să ne simțim vulnerabili de faptul că nu le știm pe toate.

Parentingul este un astfel de exemplu. Citim cărți în timpul sarcinii, ca să ne pregătim de naștere, și apoi mai multe alte cărți, despre diferitele etape de dezvoltare ale copiilor noștri, dar cât de des recunoaștem că, de fapt, propriul nostru comportament joacă un rol enorm de important în dezvoltarea lor și că avem multe de învățat în timp ce ei se dezvoltă? (Este captivant să știm că putem alege, ca indivizi și ca societate, să ne deschidem mintea la cunoștințe și înțelegeri noi, care sperăm să ne ajute să influențăm și să îmbunătățim viitorul copiilor din ziua de azi.)

În Marea Britanie, mai mulți copii și tineri decât oricând altcândva se luptă cu sănătatea mintală. Numărul fetelor cu vârsta sub optsprezece ani tratate în spital după autovătămare aproape s-a dublat față de acum douăzeci de ani, iar rata sinuciderilor în rândul tinerilor este alarmant de ridicată. Lumea se schimbă repede — copilăria nu mai este ce a fost odată, și nici lumea adulților nu mai e la fel; suntem bombardați cu știri și imagini tulburătoare, acum, că putem accesa o cantitate copleșitoare de informații și conținut doar apăsând un buton. Poate părea aproape inutil să încercăm să ținem evidența numeroaselor tendințe sociale și digitale diferite care par să vină și să plece odată cu fiecare anotimp. La toate astea se adaugă presiunea tot mai mare de a reuși, de a avea succes, de a arăta cel mai bine, de a avea cei mai mulți prieteni, de a primi cele mai multe aprecieri etc…. Nu-i de mirare că unii copii și tineri se prăbușesc sub atâta presiune.

Deși conștientizarea și înțelegerea sănătății mintale au crescut în ultimii ani, serviciile nu țin pasul, iar copiii și tinerii așteaptă mult timp până să beneficieze de o evaluare inițială. Printre toate aceste cifre și date alarmante, părinții se pot simți pierduți când vine vorba despre cum să-și protejeze cel mai bine copiii și încotro să se îndrepte când copilul lor suferă.

Circa 50% din sănătatea mintală a adultului începe până la vârsta de paisprezece ani, validând astfel importanța intervenției timpurii. Aflată acum în al douăzeci și cincilea an de existență, Place2Be este o organizație caritabilă clădită pe principiul că promovarea sănătății mintale și intervenția timpurie, când problemele abia apar, pot împiedica problemele de sănătate mintală să se dezvolte și să devină mai complexe și mai înrădăcinate. Sprijinul oferit de organizația caritabilă, cu ajutorul școlilor, este foarte accesibil, și le permite copiilor, părinților și profesorilor să ceară ajutor fără teamă sau stigmatizare. Oferă un spațiu sigur, accesibil, care își propune să dezvolte rezistența de caracter și încrederea copiilor, permițându-le să aibă sentimentul apartenenței și abilitatea de a-și construi relații sănătoase. Copiii, părinții și profesorii sunt liniștiți datorită accesului la ajutor profesionist, ceea ce le permite să-și aducă fricile și îngrijorările într-un spațiu fără stigmatizare, fără timpi mari de așteptare, și la o persoană cu care sunt familiarizați, ale cărei cunoștințe despre mediul școlar și comunitate oferă sentimentul menținerii între niște limite, împiedicând astfel problemele să scape de sub control.

Desigur, într-o lume ideală, acest tip de sprijin ar fi accesibil fiecărui copil din fiecare școală, dar, parțial din cauza bugetelor și parțial din cauza lipsei profesioniștilor cu o formare adecvată, este doar o soluție pe termen scurt. Cu toate acestea, datorită cunoștințelor, practicilor, experienței clinice și dovezii rezultatelor pozitive obținute de Place2Be, reprezentanții ei sunt în poziția de a oferi o contribuție semnificativă la sănătatea mintală viitoare a copiilor din mult mai multe școli primare și gimnaziale de stat, dar și din școlile independente. În același timp, părinții și îngrijitorii trebuie să facă tot ce pot pentru a dobândi cunoștințele și înțelegerea necesare pentru a-și proteja cel mai bine copiii.

Dependența este o experiență dureroasă, atât pentru individul dependent, cât și pentru familia sa. Ne temem pentru copiii noștri și pentru cei dragi și ne temem că reacțiile noastre pot face mai mult rău. Deseori, întoarcem spatele chiar acelor semne pe care „instinctul“ nostru le observă, fiindcă suntem speriați de faptul că nu știm cum să acționăm sau ce să facem. Vine un moment în care ne dăm seama, ca părinți, că probabil am fi putut interveni mai timpuriu, dacă am fi cerut ajutor sau dacă ne-am fi dat seama că există etape pe care le-am fi putut parcurge mult mai devreme, ca să întărim stima de sine a copiilor noștri, permițându-le să recunoască faptul că toți suntem vulnerabili și că toți putem dezvolta răspunsuri sănătoase la această realitate.

Mandy începe întotdeauna cu propriul ei adevăr și vorbește din propria-i experiență a dependenței și a recuperării și își prezintă, pe tot parcursul acestei cărți foarte valoroase, reflecțiile referitoare la cauzele de fond. Totuși, ea nu îndreaptă niciodată vina împotriva cititorului; în schimb, prezintă o explicație continuă și accesibilă a motivelor și a cauzelor, precum și, cel mai important, oportunitățile de prevenție.

Citim atât de des despre cauze și despre comportamentele ce apar ca urmare a acestora, dar rareori ni se oferă sfaturi și exerciții practice pe care să le putem aplica propriului stil de a ne crește copiii. Citind cartea lui Mandy, am avut mai multe momente când „mi s-a aprins beculețul“, iar interesul meu față de pagina următoare sau capitolul următor nu a slăbit deloc.

Mandy ne inspiră pe mulți dintre noi când își susține prezentările pline de viață, dar acum a reușit să capteze această energie pe hârtie, lăsându-ne cu speranța că există abordări ale paren­tingu­lui proactiv pe care le putem adopta în mod activ, pentru a le permite copiilor noștri să-și dezvolte abilitățile de viață care îi vor ajuta să-și gestioneze emoțiile în moduri pozitive, fără a recurge la unele distructive. Este o carte cu perspective foarte utile, pe care ar trebui s-o citim cu toții, știind că putem schimba ceva, până nu e prea târziu.

Dame Benny Refson

Președinte, Place2Be

Introducere

Acum mulți ani, o fată de douăzeci și ceva de ani stătea pe treptele unui centru de tratare a dependențelor, așteptând să se deschidă ușile ca să se poată interna. A fost o jumătate de oră agonizantă, în timp ce impulsul de a fugi se lupta cu certitudinea că nu mai are unde să fugă. Fundul prăpastiei. Cu ani de comportamente dificile în spate, o perioadă volatilă de școlarizare, schimbări extreme de dispoziție și episoade depresive, și-a căutat consolarea în droguri și alcool. Deși acestea i-au provocat consecințe grave asupra sănătății, inclusiv cele ce păreau a fi primele semne ale unui atac cerebral, o relație nefericită era cea care o făcuse să vrea să se sinucidă. Incapabilă să mai lupte, știa că are nevoie de ajutor.

Douăzeci și opt de ani mai târziu, iată-mă aici — pentru a împărtăși ce am învățat în călătoria care m-a adus, din clasa de mijloc a Angliei, în genunchi —, ca urmare a unor decenii de experiență cu recuperarea, după dependență, și ca terapeut. Dar aceasta nu e doar o altă poveste despre recuperare: este ceea ce îmi doresc să fi știut părinții mei, un ghid pentru părinții care vor să abordeze posibilitatea dependenței în viața copilului lor, astfel încât să poată alege un drum diferit.

Când am avut copii, la rândul meu, am ajuns la un cu totul alt nivel de vulnerabilitate și, uitându-mă la chipurile lor dragi, am știut ce vreau să învețe, ce i-ar face rezistenți în lumea aceasta în continuă schimbare. Asta m-a inspirat să dezvolt un model preventiv de îngrijire, pentru părinții ca mine, care vor să fie informați astfel încât să aibă o abordare proactivă a creșterii copiilor lor.

Trecerea de la simptomele ușoare ale unor probleme de sănătate mintală, care reprezintă o parte normală a procesului de creștere, la probleme mai grave, este o zonă de care școlile încearcă să se ocupe prin intermediul programelor PSES (personale, sociale, economice și de sănătate), iar în prezent și eu susțin frecvent discursuri în acest circuit. La început, țineam prezentări doar studenților, dar, conform convingerii mele că merită să fie implicate și familiile, am început să susțin discursuri despre parentingul proactiv care au devenit extrem de populare. La rândul lor, acestea au dus la formarea profesorilor — deoarece, desigur, profesorii acționează in loco parentis.