EDITORI:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

director editorial:

Magdalena Mărculescu

REDACTARE:

Victor Popescu

DESIGN COPERTĂ: Faber Studio

FOTO COPERTĂ: ©Emely /Getty Images

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Ofelia Coșman

CORECTURĂ:

Irina Mușătoiu

Dușa Udrea-Boborel

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Copyright © 2021 by Kösel-Verlag,

a division of Penguin Random House Verlagsgruppe GmbH, München, Germany

Titlul original: Keine Angst, Mama!

Autori: Jeannine Mik și Sandra Teml-Jetter

Copyright © Editura Trei, 2022 pentru prezenta ediţie

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-1521-1

ISBN (epub): 9786064017123

Avertisment

Prezenta lucrare oferă îndrumări și reflecții pentru gestionarea mult-răspânditelor anxietăți și griji apărute în procesul cotidian de creștere a copiilor. În ciuda acestui fapt, textul de față nu poate ține loc de psihoterapie sau de serviciile profesioniste furnizate de un consultant specializat în asistență psihologică. Tocmai în cazul apariției unor atacuri de panică și anxietate este necesară apelarea la o asistență profesionistă. Toate persoanele inserate în carte sunt anonimizate ori fictive. Orice asemănare cu persoane în viață sau decedate este pur întâmplătoare și neintenționată.

Dacă în paginile de web ale unor terți ar apărea fragmente și linkuri, trimițând la materialul publicat aici, autoarele se consideră exonerate de orice răspundere privind conținutul acestora, refuză a le recunoaște paternitatea și precizează că informațiile trebuie tratate ca reprezentând stadiul cercetărilor în momentul publicării acestui volum.

Introducere: O carte de încurajare a părinților

Îndemn la rezervarea unui răgaz

„Ce se petrece, de fapt, în chestiunea anxietății? De ce ar fi nevoie să se scrie o carte pe această temă?“ — consemnare datată iunie 2020. Cu laptopul în față, șed cu Sandra, la masa din tihnita ei bucătărie, în timp ce-i pun respectiva întrebare. Apoi mă reazem în scaun și-mi trec mâna peste burtă — sunt gravidă în luna a șasea, cu cel de-al doilea copil — și-i arunc interlocutoarei o privire interogativă. Până în momentul acela ne găseam amândouă adâncite în munca de redactare a cărții de față. „Ce-ți veni tocmai acum?“, ricană aceasta.

După ce petrecusem ore în șir, consacrate tematicii respective, după ce o investigasem, o dezbătusem și completasem un maldăr de fișe, îi înțelegeam mirarea: curioasă întrebare. „Vorbesc serios! Mă rog, ce urmărim, de fapt, când ridicăm o atare problemă?“, repet eu întrebarea. Chestionarea este metoda nimerită de a o ispiti pe Sandra să iasă din atitudinea ei rezervată. Mă lămurisem asupra eficacității acestui procedeu pe când elaboram împreună prima noastră lucrare, cu titlul „Mamă, nu te mai răsti la mine!1“ Figura ține și de data asta. Sandra trage aer în piept, se îndreaptă în scaun și zice: „Poți să-ți spun doar motivul pentru care scriu eu însămi această carte! Știi cât de mulți părinți vin la consultație la mine și-mi mărturisesc oftând: «Mi-e teamă să nu greșesc cumva și ca gestul meu să-i dăuneze copilului»?“ O privesc și nu-i zic nimic. Știu că va oferi imediat și răspunsul. Sandra continuă: „Acolo e multă anxietate! Frica față de ceea ce-ți rezervă viitorul, teama de a nu comite greșeli. De aceea vreau să scriu această carte. Deoarece frica față de viitor ne face să pierdem din vedere prezentul. Parentingul reprezintă o parte din școala vieții, prin care este absolut necesar să treci“.

Așa-i, gândesc în sinea mea, cu vorbele Sandrei răsunându-mi în minte. Aprob dând din cap. Apoi prietena mea face o digresiune: „În definitiv, e vorba de curgerea vieții. Nu vorbim despre existență ca și cum ar fi o apă stătătoare, băltită! Dar până și un curs zăgăzuit necesită niște reglaje…“ Și, în timp ce ea filosofează mai departe despre râuri, lacuri de acumulare și autostrăzi, eu am obținut ceea ce doream, adică o motivație clară pentru inițiativa noastră. Este un gând care mă emoționează și care dă curs multor altor idei.

Cunosc și eu anxietatea asta și mai știu că, atunci când mă cuprinde, trebuie să mă confrunt de una singură cu temerile mele. Mai des decât aș fi vrut, am trecut prin această experiență, în cursul căreia simțeam că plutesc, ca în transă, pe deasupra clipei prezente, pradă unor gânduri dizolvante, apăsătoare, despre un viitor incert, eventual îngrozitor. Mult prea des am trecut pe lângă ocaziile oferite de momentul prezent, fiind cu ochii doar pe viitorul înfricoșător.

Da, între timp am învățat să pricep eu prea bine ce înseamnă anxietățile. Și nu numai în teorie. Câteodată îmi doream să nu fi fost așa. Apoi îmi reamintesc de faptul că experiențele, în parte intense, precum și trăirile ultimilor ani m-au zdrobit și m-au îngenuncheat, dar că tot ele s-au dovedit, totodată, și cei mai fecunzi stimuli de creștere din existența mea de până atunci. Și că, datorită lor, astăzi știu cu mult mai bine decât înainte cine sunt eu, de fapt.

Anxietățile neconștientizate ne influen­țează gândirea, respectiv comportamentul corespunzător în orice situație din viață. Putem deveni oamenii și părinții spre care tindem a fi numai dacă vom deveni conștienți de închipuirile și de convingerile care ne călăuzesc în viață.

Vei face cunoștință, în cartea de față, cu experiențele noastre cu adevărat relevante în privința gestionării anxietăților și cu lucrurile ce trebuie cercetate în vederea realizării unui parenting conștient al copiilor. Ce trebuie să observi și unde sunt de luat măsuri pentru ca, într-adevăr, să fii în măsură să faci față îndatoririlor părintești, acestea sunt lucrurile care ne-au interesat pe noi, autoarele.

Asemenea aspecte sunt foarte diverse și greu observabile la prima vedere.

Ținând cont de vastitatea tematicii și fiindcă știm că un părinte are rareori răgazul să se ocupe de lecturi, am împărțit materialul în trei secțiuni. Evident că acestea sunt legate între ele. Însă rămâne la alegerea ta cu care dintre acestea să începi. Și sperăm că vei înțelege ceva, vei găsi în ele un sens, chiar dacă vei începe lectura cu Secțiunea a II-a sau cu a III-a și vei sări alte părți. Noi, autoarele, ne-am străduit ca fiecare dintre aceste secțiuni să fie cât de cât rotundă, înzestrată cu un înalt grad de autonomie, să aibă un început și un sfârșit. Și am procedat în felul acesta, ca să rămâi cu ceva palpabil și dacă n-ai parcurs întreaga carte, încercând să-ți oferim niște recomandări imediate privind gestionarea anxietăților și a grijilor, precum și anumite sfaturi în privința însoțirii conștiente a copilului.

În prima secțiune ne ocupăm de anxietățile, de corpul și de sistemul tău nervos, din cauza faptului că anxietățile cunosc multiple forme de manifestare. „Grijile cotidiene“ ne pot face anxioși și ne pot plafona enorm. Într-o măsură cu mult mai mare decât ar crede lumea. Despre ele vrem să vă vorbim. Apoi dorim să aruncăm o privire lucidă asupra unor stări de lucruri ce sunt atât de solicitante, încât vădesc implicații majore asupra întregii noastre vieți și bunăstări.

Îți vom furniza o explicație de ansamblu asupra anxietăților și vom examina împreună procesele ce se desfășoară la nivelul corpului tău. Vom răspunde la întrebări, precum: În fond, ce te sperie? De unde vine anxietatea și ce o declanșează? Ce se petrece la nivelul creierului tău în acest răstimp? De ce percepi anumite senzații corporale? Și ce legătură are fenomenul cu sistemul tău nervos? Cunoașterea înseamnă putere și te poate calma în momentele de maximă anxietate. În același timp, îți vei da seama ce stări dispoziționale trebuie să dobândești pentru a face loc noutății în viața ta și impulsurilor novatoare, benefice atât ție, cât și familiei tale.

Vei găsi, în prima secțiune a cărții, o serie de exerciții practice, menite să te invite a simți, recunoaște și a schimba ceva din felul tău de a fi. Nu ești sortită unei robii, ci — dimpotrivă — ai putința să faci ceva ca să-ți gestionezi emoțiile! Potrivit experienței noastre, o atare certitudine este decisivă tocmai în cazul apariției episoadelor de anxietate, în legătură cu care vom aborda domeniile controlului și ale pierderii stăpânirii de sine, încercând să vedem cum putem reveni cu picioarele pe pământ. Pentru ca tensiunea acumulată să cedeze treptat, făcând loc relaxării.

În secțiunea secundă a lucrării ne vom ocupa de modul în care le putem furniza copiilor senzația de siguranță și-i putem educa în chip conștient. Exemplul dat de noi se întipărește în mințile lor și-i influențează. Felul în care procedăm în diverse domenii ale vieții va deveni, pentru copiii noștri, un șablon comportamental, în funcție de care ei se vor orienta. O întrebare esențială ce ne stăruie în minte este aceasta: Ce elemente propriu-zise sunt transmisibile în procesul educativ? Termenul de „educare“ este utilizat aici cu sensul de a „întipări“, lucru important de reținut. Prin urmare, ce impresie lași în cugetul copilului tău? Răspunsurile la această întrebare s-ar putea să te surprindă. Dacă vrem să parcurgem un parenting conștient, suntem chemați să ne punem cu tot curajul diverse interogații de ordin educativ și să gestionăm situația potrivit revelațiilor ce vor reieși din răspunsurile primite. Cine și ce s-a întipărit în mintea lor? Cum te-au crescut părinții tăi și cum s-au raportat la tine și între ei? Relația față de tine era cumva mai importantă decât așteptările lor legate de felul în care ar fi trebuit să fii? Oare și-au asumat răspunderea pentru deciziile, comportamentul și acțiunile lor cu privire la tine? Fiecare om pe care ai să-l întâlnești vreodată în viață va proceda fie într-un fel, fie într-altul: fie va transmite orbește tiparul său comportamental generației următoare, fie se va confrunta cu sine însuși, în căutarea unui anumit lucru care, în aprecierea sa personală, ar fi „mai bun“ decât ceea ce cunoscuse din proprie experiență.