Editori:

SILVIU DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:

MAGDALENA MĂRCULESCU

Redactare:

Manuela Sofia Nicolae

Design și ilustrație copertă:

Faber Studio

Director producție:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

MIHAELA GAVRILOIU

Corectură:

Dușa Udrea-Boborel

Irina Mușătoiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

The Work has been translated and republished in the Romanian by permission of the APA. This translation cannot be republished or reproduced by any third party in any form without express written permission of the APA. No part of this publication may be reproduced or distributed in any form or by any means or stored in any database or retrieval system without prior permission of the APA.

Titlul original: Working with Emotion in Psychodynamic, Cognitive Behavior, and Emotion-Focused Psychotherapy

Autori: Leslie S. Greenberg, PhD, Norka T. Malberg, Michael A. Tompkins, PhD

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0743-8

ISBN (epub): 9786064017116

Capitolul 1

Introducere

Leslie S. Greenberg, Norka T. Malberg și Michael A. Tompkins

Emoția este esențială pentru ființa umană. Timp de mii de ani, ea s-a aflat într-un fel sau altul în centrul cercetărilor; cu toate acestea, după o anumită atenție acordată de psihologie (James, 1890; McDougall, 1926), a fost în mare parte ignorată de pionierii psihoterapiei (de exemplu, Freud, 1896/2014; Skinner, 1974). Arta și literatura s-au folosit de emoție în mod repetat: de pildă, poezia și muzica evocă emoții puternice și ne sporesc perceperea emoției ca element esențial al experienței umane (Frost, 1934; Justin și Sloboda, 2013). În deceniile trecute, în cadrul științelor — de la neuroștiințele afective la biologie și la studiile sociale și culturale — a apărut o schimbare substanțială, pe măsură ce cercetătorii au încercat să înțeleagă emoția (Damasio, 1999; Greco și Stenner, 2008; LeDoux, 1996, 2012; Panksepp, 1998). Abordările psihoterapeutice încorporează acum, din ce în ce mai mult, descoperiri din domeniile psihologiei emoției, din progresele psihologiei fiziologice și din alte părți. Aceste influențe au contribuit la colaborarea noastră în ceea ce privește scrierea acestei cărți — un exemplu, sperăm noi, pentru ceea ce înseamnă valoarea integrării psihoterapiei și extinderii colaborării interdisciplinare.

Procesul utilizării limbajului pentru etichetarea și identificarea diferitelor intensități ale emoției poate fi o întreprindere complexă și chiar riscantă. Folosirea limbajului pentru a face inteligibil ceea ce simțim era o adaptare evoluționistă, dar, în timp, a ajuns să și limiteze ceea ce experimentăm. Deseori oamenii creează narațiuni verbale care pot să nu capteze sentimentul încercat sau intensitatea experienței lor. În plus, emoția nu este singulară; mai curând, ea prezintă multe culori și straturi. Întrucât emoția este dinamică și în permanentă schimbare, este dificil să fie clasificată în categorii statice.

Deși cercetătorii pot studia emoția în laborator, psihoterapia este un laborator relațional mult mai valid din punct de vedere ecologic. În psihoterapie, putem observa tipul de experiență emoțională și procesele emoționale care captează mai bine emoția trăită — respectiv, într-o manieră și la o intensitate care se manifestă pe măsură ce emoția afectează viața (Greenberg, 2017; Whelton, 2004). Așa cum discutăm în această carte, provocarea în psihoterapie este de a surmonta limitările reprezentate atât de limbajul conceptual, cât și de descoperirile psihologiei experimentale, astfel încât să putem examina modul în care psihoterapeuții înțeleg și lucrează în realitate cu emoția în psihoterapie (Panksepp, Lane, Solms și Smith, 2017).

Deși diferitele modele de psihoterapie conceptualizează și lucrează cu emoția în moduri diferite, un prim obiectiv al tuturor școlilor de psihoterapie este de ajuta oamenii să-și aline suferința emoțională, abordările psihoterapeutice făcând eforturi de a înțelege emoția și contribuția ei la experiența zilnică de a fi om. Multe trăsături ale modelelor sunt similare; cu toate acestea, ele sunt frecvent considerate a fi mai diferite decât sunt poate în realitate. Poate că într-o zi, prin colaborări cum este cea de față, aceste modele vor fuziona, pentru a forma o perspectivă coerentă a emoției și vor cădea de acord asupra unei abordări care va ajuta persoanele afectate de probleme emoționale.

Trei perspective asupra emoției în psihoterapie

Această secțiune rezumă cunoștințele teoretice și practice, precum și rolul emoției în terapia psihodinamică, terapia cognitiv-comportamentală și cea centrată pe emoție. În capitolele următoare vom dezvolta aceste puncte prezentate aici succint.

Perspectiva psihodinamică asupra emoției

Pe tot parcursul istoriei sale, psihanaliza a considerat că emoțiile reprezintă o poartă spre semnificație în contextul relației terapeutice dintre un client — care de obicei ajunge în terapie cu un set de preocupări, probleme sau direcții în care se simte blocat — și un terapeut — care își aduce propria istorie emoțională în terapie. De obicei, un anumit nivel de durere psihică și emoțională constituie motivația inițială pentru căutarea psihoterapiei. Poziția inițială a terapeutului, de empatie și curiozitate, este o invitație adresată clientului de a găsi motivația de a colabora spre a spori autoobservarea și a explora gândurile dificile, în timp ce psihoterapeutul este pe deplin prezent, sprijinind clientul și „fiind împreună cu“ el. Psihanaliza vede emoția apărând în contextul unei relații terapeutice construite pe încredere fundamentală și curiozitate autentică. Speranța este că o astfel de explorare va adânci înțelegerea și gestionarea emoțiilor în contextul manifestării acestora în aici-și-acum, în cadrul contratransferului. Transferul este utilizat ca un fel de spațiu relațional imaginar în care terapeutul și clientul pot explora acele emoții. În acest context, emoția este gândită ca proces experiențial, un mod de a explora lumea interioară a clientului, cu toate autoreprezentările și reprezentările celuilalt, pe care clientul și le-a construit pe parcursul istoriei sale, în contextul relațiilor semnificative.

Tiparele comportamentale de atașament ale clientului sunt activate în cadrul relației terapeutice. Acest lucru pregătește scena pentru începerea explorării de către client a emoțiilor într-o situație potențial lipsită de stres și utilizează strategiile sale de coping obișnuite alături de emoțiile pe care le produc. În contextul acestei matrice relaționale, clinicianul psihodinamic caută oportunități pentru explorarea și manifestarea emoțiilor. Obiectivul principal este creșterea sentimentului siguranței și libertății personale. În acest mod, psihanaliza folosește emoțiile drept porți de intrare în psihicul și funcționarea clientului, invitându-l să revadă, retrăiască și proceseze emoțiile. Emoțiile devin o punte spre amintirile unui trecut pe care clientul îl poate retrăi în acel aici-și-acum al relației terapeutice. Psihoterapeutul de orientare psihanalitică nu mai este un ecran gol, așa cum este descris în mod tradițional; dimpotrivă, terapeutul se prezintă ca o persoană cu propriile sentimente și gânduri, care îl invită pe client să exploreze dialogul emoțional din cabinet, în timp ce el este atent la propria experiență emoțională în contextul unui mediu intersubiectiv creat de două psihicuri. Psihanaliza încearcă să ofere o nouă experiență de dezvoltare — una în care emoțiile pot fi exprimate în siguranță și abordate diferit, împreună cu cineva care încearcă în mod autentic să mentalizeze experiența clientului, folosind strategii de reglare a afectului. Toate intervențiile psihodinamice lucrează cu emoția, având permanent în vedere procesele inconștiente. În centrul travaliului psihodinamic se află convingerea că însușirea emoțiilor și integrarea sentimentelor pozitive și negative au ca rezultat creșterea sentimentului de sine și a sentimentului general de control într-o relație.

Perspectiva cognitiv-comportamentală asupra emoției

Conform modelului cognitiv, modelul teoretic care susține terapia cognitiv-comportamentală (TCC), gândurile sau cognițiile, emoțiile și comportamentele sunt interconectate. Obiectivul TCC este de a-i învăța pe clienți deprinderi și strategii pentru gestionarea eficientă a problemelor pe care ei le aduc în terapie, în special strategii care le permit să-și schimbe sau modifice gândurile și convingerile inutile care le influențează reacțiile emoționale la evenimente interioare și exterioare. Mai departe, schimbarea emoțională se află în serviciul schimbării comportamentale. Deseori, aceste strategii includ crearea unor oportunități pentru clienți de a-și schimba comportamentul, de a obține informații noi și mai utile. Aceste noi informații inhibă sau contraatacă gândurile și convingerile inutile sau neadaptate. De exemplu, indivizii cărora le e frică să urce cu liftul, dar care folosesc liftul cu toate acestea se vor teme cu timpul din ce în ce mai puțin, pentru că vor învăța că lifturile nu sunt așa de periculoase cum le percep ei.

TCC include o serie de strategii, indiferent de problemă, care utilizează emoția pentru atingerea obiectivului general, acela de a ajuta clienții să trăiască pe deplin și eficient. Psihoeducația joacă un rol important în susținerea schimbării psihice. Terapeuții cognitiv-comportamentali își ajută clienții să înțeleagă emoția și rolul acesteia în problemele care îi determină să vină în terapie. În faza timpurie a TCC, obiectivul principal este sporirea inteligenței emoționale a clientului. Deseori, clienții sunt derutați de ceea ce simt și este posibil ca ei să nici nu aibă limbajul necesar pentru descrierea acestui lucru.