În cinstea vieții,

în cinstea celor care o poartă în pântece,

a celor care au grijă de ea,

în cinstea copiilor, viitorul nostru,

a străbunilor, memoria noastră,

în cinstea animalelor, atât de apropiate,

a plantelor, atât de fascinante

și în cinstea planetei, casa noastră comună.

„Să fii viu în acest frumos univers autoorganizat, să poți participa la dansul vieții cu simțurile ca să o percepi, cu plămânii ca să o respiri, cu trupul ca să te hrănești cu ea, toate acestea sunt un miracol mai presus de cuvinte.“

JOANNA MACY

Introducere

Când ne gândim la viață, ni se ivesc în minte felurite imagini: un copil care vine pe lume, un mânz care zburdă pe o pajiște, ciclul anotimpurilor. Auzim bătăile inimii și cântecul păsărilor. Ne gândim cu admirație la arborii care își trag puterea din pământ și cresc hotărât spre cer. Vedem valurile care se sparg neostenit de țărm sau, poate, ne uităm fascinați la bolta înstelată. Nenumăratele manifestări ale vieții din noi și din jurul nostru sunt, toate, o sursă de bucurie și de continuă mirare și încântare.

Din punct de vedere biologic, psihologic, filosofic și spiritual, viața este un fenomen fascinant. Știm astăzi că cel puțin jumătate dintre miliardele de celule din corpul nostru aparțin și fungilor, virușilor, bacteriilor, altora ca „noi“. Aerul care hrănește prin intermediul respirației celulele noastre de ființe vii și trăitoare a trecut, înainte de a ajunge la noi, prin nenumărate alte ființe umane pe care le-a hrănit. Tot el a făurit copacii și florile, și a ținut în viață animalele terestre și marine.

Dar viața este și un fenomen vulnerabil. S-au publicat — și se publică încă săptămânal — nenumărate studii științifice, fie pe tema schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității, fie pe cea a epuizării resurselor și a poluării ecosistemelor. Trebuie să admitem că ne-am extins amprenta ecologică peste tot și că suntem pe cale de a modifica în profunzime echilibrele existente de sute și mii de ani.

În 1968, chiar în Ajunul Crăciunului, astronauții americani, care se aflau pe orbită în jurul Lunii, au făcut o fotografie emblematică (căreia i se spune în engleză Earthrise și în română Răsărit de Pământ). Pentru foarte mulți dintre noi, această imagine a casei noastre comune văzute din spațiu — care pentru noi este simbolul locului nostru în Univers — a fost ca un semnal de trezire: din acea clipă, Terra a devenit mai mult decât pământul de sub picioare; a devenit o planetă albastră, atât de minunată, dar și atât de fragilă în spațiul acela fără de sfârșit.

Iată de ce trebuie să avem grijă de ea, ca de bunul nostru cel mai de preț. Să avem grijă de planeta noastră. Să avem grijă de viața din noi, de sănătatea noastră, desigur, dar și de ecosistemul nostru emoțional, atât de des amenințat de tot mai multe solicitări din exterior (ecrane, publicitate, rețele sociale). Să avem grijă și de viața din jurul nostru, de cei care ne sunt apropiați, de natura care ne înconjoară și în care suntem o simplă verigă.

Dar cum să facem, ce să facem? Ce alte modalități noi de a ne raporta la lume ar trebui să inventăm? Iată câteva întrebări la care vom încerca să găsim răspunsuri în această carte.

Vom afla, de exemplu, că, dacă noi locuim în natură, la rândul ei, și ea locuiește efectiv în noi. A avea grijă de sine, de ceilalți și de Terra nu sunt acțiuni separate. Pentru că suntem legați unii de alții și facem parte din natură, a proteja una dintre aceste dimensiuni este echivalent cu a le întări pe celelalte două. Și invers, izolarea noastră va afecta întregul sistem. Sănătatea noastră, a celorlalți, a planetei noastre sunt legate indisolubil.

Această invitație de a avea grijă de lumea viului în întregul său — un tot unitar și interconectat — poate părea cam prea vastă: când luăm o hotărâre prea ambițioasă sau când ne stabilim un obiectiv prea înalt, riscăm să ne descurajăm pe parcurs, să nu mergem până la capăt și să revenim la vechile obișnuințe. E mai simplu să închidem ochii. Cu toate acestea, există oameni care se mobilizează în toate domeniile și vedem în acest sens, peste tot, inițiative individuale sau colective. Efortul nu este neapărat o corvoadă, se poate face și „cu voioșie“, după cum spune Alexandre Jollien. Avem de unde să ne inspirăm, ca să ne susținem reciproc, să ne ajutăm unii pe alții.

În această carte transdisciplinară, nume recunoscute din domeniile neuroștiințelor, meditației, ecologiei, filosofiei și arhitecturii ne propun să explorăm lumea viului, ca să ne minunăm de multiplele sale fațete, dar și ca să îi percepem fragilitatea și să ne dăm seama că este nevoie să avem grijă de tot ce este viu.

Veți descoperi în acest volum câteva invitații spre alte abordări, spre alte moduri de a gândi, de a întreține legătura cu viața și, evident, de a avea grijă de ea; de viața din noi și de cea din jurul nostru. Sperăm că aceste invitații vă vor inspira și vă vor îndemna să vă puneți noi întrebări. Veți primi îndrumări prin intermediul unor fragmente inspiratoare, al unor relatări personale, al unor cercetări și exerciții practice, pe care le veți găsi în paginile următoare. În zilele noastre, există două abordări novatoare care sunt adevărate surse de inspirație:

• Mai întâi este conceptul de care, de sorginte anglofonă, pe care îl putem defini — conform sensului său literal din engleză — ca îngrijire, dar și ca solicitudine sau grijă — preocupare pentru celălalt; este un concept care propulsează valori precum responsabilitatea și solidaritatea.

• Urmează apoi ecopsihologia, această zonă de cercetare și acțiune aflată la intersecția dintre ecologie și psihologie, o zonă care analizează relațiile dintre oameni și mediul lor, și care vizează să le facă mai armonioase.

***

Capitolele din carte vă vor oferi o imagine de ansamblu asupra diverselor modalități de „a avea grijă“ de viață, în deplină coerență cu viul din noi și din jurul nostru.

Capitolul 1 — scris de Caroline Lesire, Christophe André și Ilios Kotsou — explorează cele trei mari fațete ale actului de „a avea grijă“: de sine, de ceilalți, de Terra. Capitolul 2, scris de Gauthier Chapelle, ne reamintește că întrajutorarea este una dintre legile majore ale naturii. În capitolul 3, filosoful Alexandre Jollien ne îndrumă pe calea „marii sănătăți“, cea care ne ajută să intrăm în miezul greutăților pe care le întâmpinăm în viață și al suferințelor prin care trecem. În capitolul 4, neurologul Steven Laureys ne propune să ne explorăm conștiința și trece în revistă câteva dintre efectele benefice ale meditației asupra creierului. În capitolul 5, Matthieu Ricard ne arată că aceia care se îngrijesc de viața lor spirituală devin oameni mai buni. Capitolul 6, pe care îl parcurgem alături de Rebecca Shankland, ne demonstrează că recunoștința are puterea de a ne spori starea de bine și de a ne îmbunătăți relațiile cu ceilalți. În capitolul 7, îl urmărim pe Luc Schuiten, un vizionar al orașului de mâine, cu o arhitectură pusă în slujba viului. În capitolul 8, Suzanne Tartière, medic anestezist la serviciile de asistență medicală de urgență Samu din Paris, ne incită să avem grijă de cei mai în vârstă decât noi. În sfârșit, capitolul 9 (final) dă, din nou, cuvântul lui Caroline Lesire, Ilios Kotsou și Christophe André, pentru a sublinia încă o dată că legăturile cu Viul și încântarea față de acest miracol sunt cel mai bun îndemn să trecem la acțiune în slujba tuturor făpturilor vii.

În paginile acestei cărți veți întâlni și relatările-confesiuni ale multor specialiști care ne vorbesc despre experiențele prin care au trecut muncind în slujba vieții; ne vom întâlni cu autorul și psihiatrul practicant de meditație Edel Maex, unul dintre camarazii noștri mai vechi, cu Jean-Luc Daub și cu povestea refugiului pe care l-a făcut pentru animalele salvate din abatoare, cu Latifa Ibn Ziaten și cu asociația ei pentru tineret și pace, cu Ève Ricard, a cărei legătură cu boala ne învață multe despre viață, și, în sfârșit, cu pediatra Bernadette Lavollay, care se preocupă de schimbarea condițiilor în care vin copiii pe lume. Prin această carte, sperăm să vă dăm un elan interior să treceți la acțiune în slujba unei lumi care să aibă grijă de viață și de toate dimensiunile ei.

1

Ce înseamnă să ai grijă de viață?

Caroline Lesire, Christophe André și Ilios Kotsou

CHRISTOPHE ANDRÉ ESTE PSIHIATRU ȘI UN AUTOR PROLIFIC, CAROLINE LESIRE A ABSOLVIT ȘTIINȚE POLITICE ȘI ESTE ACTIVISTĂ ȘI INSTRUCTOR DE MINDFULNESS, IAR ILIOS KOTSOU ESTE DOCTOR ÎN PSIHOLOGIE, CERCETĂTOR ȘI AUTOR.

Coabităm pe o planetă fascinantă, în care viul se manifestă în nenumărate forme. Dar oare noi, oamenii, cum ne manifestăm prezența în această lume? De cele mai multe ori ne folosim de ea, o utilizăm, respectiv o exploatăm, după cum se va vedea în acest capitol. Și totuși există și o altă modalitate de a trăi în această lume. Cu toții am trecut prin momente de încântare, în care am simțit că suntem conectați, momente în care am simțit o intensă stare de bine, în care am simțit că avem tot ceea ce îi trebuie unei ființe vii: o legătură cu alte ființe pe care le iubim, o conexiune cu Viul, cu tot ceea ce este în viață și poate o legătură cu ceva ce este mai presus de noi și mai măreț.