Pentru Charley Rosengren, gigant al credinței, speranței și iubirii

Notă la ediția a doua

Prima ediție a cărții de față a fost publicată în 2009 și a devenit rapid o lucrare clasică a seriei „Applications of Motivational Interviewing“ de la Editura Guilford din New York. S-a dovedit valoroasă pentru cei nefamiliarizați cu interviul motivațional (IM) și care doreau să-l aplice ei înșiși, pentru formatorii în căutare de exerciții care să le anime atelierele și pentru supervizorii care căutau modalități de a-și face discipolii să dea tot ce au mai bun. Când a treia ediție a cărții clasice Motivational Interviewing, coordonate de Miller și Rollnick, a fost publicată în 2013, în arena formării în IM existau multe idei și concepte noi și a fost limpede că era bine-venită o revizuire a cărții lui Rosengren, care se centra pe abilitățile IM. În ultima perioadă au devenit mult mai importante pentru specializarea în IM exercițiile create pentru asimilarea celor patru procese care alcătuiesc IM, pentru focalizarea atenției asupra limbajului clientului și pentru echilibrarea raportului dintre empatie și direcționare.

Avem așadar deosebita plăcere de a introduce această nouă ediție a cărții de față. Veți găsi aici multe exerciții excelente, indiferent dacă învățați IM de unul singur, dacă îl predați grupurilor sau dacă aveți practicieni în supervizare. După cum bine a spus Rosengren, acest ghid nu înlocuiește lecturile și cursurile mai extinse de IM, însă reprezintă un început bun. Pentru cei care preferă o abordare practică, acest ghid reprezintă o imersiune bine-venită în metoda IM și un însoțitor prietenos al manualului de IM.

Acest ghid, și de fapt practica IM în general, datorează mult orga­nizației Motivational Interviewing Network of Trainers (MINT; www.motivationalinterviewing.org), care s-a arătat a fi o gazdă bună pentru cei interesați de excelența predării și de asigurarea calității IM, membru fiind și David B. Rosengren, implicat încă de la început. Talentul natural al autorului pentru cursurile de formare, combinat cu generozitatea cu care își împărtășește ideile cu ceilalți, a dus la ghidul pe care urmează să îl citiți. Sunteți pe mâini bune!

Stephen Rollnick, William R. Miller și Theresa B. Moyers,

Coordonatorii seriei „Applications of Motivational Interviewing“ de la Editura Guilford

Prefață

Să începem cu ce e evident: s-au schimbat multe în cei opt ani care au trecut de la publicarea primei ediții a acestei cărți — în lume în general și în lumea interviului motivațional (IM). Printre aceste schimbări sunt câteva care au avut o influență deosebită asupra ediției de față.

În primul rând, o nouă ediție a Motivational Interviewing a apărut în 2013 (Miller și Rollnick, 2013). Aici, Miller și Rollnick au eliminat principiile și fazele IM și au oferit o distincție clară între limbajul anti-schimbare și dezacord, această nouă conceptualizare venind să înlocuiască vechea teorie despre „rezistență“. Autorii au introdus și cele patru procese ale IM ca descriere a modului în care IM se desfășoară, precum și a modului în care oamenii se descurcă în schimbare. Această nouă ediție a cărții de față se aliniază acestor modificări și încearcă să ofere un nou nivel de profunzime modului în care înțelegem aceste procese. De asemenea, respectă schema organizațională utilizată de Miller și Rollnick, cele patru procese oferind cadrul diferitelor părți ale acestei cărți și introducând concepte și abilități de IM pe măsură ce ele tind să apară în aceste procese.

În al doilea rând, cercetătorii au trecut de la întrebarea „IM chiar funcționează?“ la „Cum funcționează IM?“ Este mai clar, deși încă nu avem o imagine completă, rolul pe care limbajul pro-schimbare, limbajul anti-schimbare și dezacordul îl au în procesul de schimbare și este mai clar care acțiuni ale practicianului pot susține sau împiedica acest proces. Acest volum îi cere cititorului să se gândească și să încerce să fie mai direcțional și mai intențional în aplicarea abilităților de bază și în alegerea momentului în care aplică aceste competențe. De exemplu, formularea de întrebări și oferirea de reflectări sunt practicate într-o manieră specifică fiecăruia dintre cele patru procese.

În al treilea rând, pe măsură ce conceptualizarea mea s-a îndreptat spre modul în care funcționează IM, am fost din ce în ce mai influențat de ideile psihologiei pozitive. Pentru cei nefamiliarizați cu psihologia pozitivă, aceasta poate fi caracterizată succint ca studiul riguros al factorilor care determină dezvoltarea oamenilor și comunităților. Wagner și Ingersoll au introdus aceste idei în lumea IM prin Motivational Interviewing in Groups (Wagner și Ingersoll, 2013). Tot ei au introdus teoria emoțiilor pozitive ca factor de „extindere și consolidare“ (v. Fredrickson, 2009). Se pare că există o legătură firească între ceea ce descoperă cercetarea și ce se întâmplă în interacțiunea dintre practicienii IM și clienți. E nevoie de studii suplimentare pentru confirmarea acestor factori, dar ideile au fost introduse în acest text, alături de menționarea succintă a cercetărilor care susțin preluarea acestor descoperiri ale psiho­logiei pozitive.

În ultimul rând, am început să lucrez cu o organizație privată nonprofit, numită Prevention Research Institute (PRI), cam în perioada în care se publica prima ediție. E interesant că PRI a fost fondat în 1983 — același an în care s-a născut IM — și era mânat cam de aceeași întrebare: există un mod mai bun de a lucra cu oameni care nu iau în calcul schimbarea, dar care ar trebui s-o facă, și ce ne spun cercetările? PRI a fost inițial centrat asupra prevenției consumului de mare risc de alcool și droguri. Fără IM ca opțiune, institutul a apelat la teoria persuasiunii, în speță la calea centrală către persuadare. (Calea centrală către persuadare presupune mai multe nuanțe, dar în acest context implică încurajarea receptorului de a se schimba prin luarea în considerare a ideilor și conceptelor prezentate.) Recunosc că utilizarea termenului „persuasiune“ m-a neliniștit, întrucât era ceva ce IM ne învață să evităm. Dar pe măsură ce mă uitam la programele PRI și citeam mai multe despre teoria persuasiunii, mi-a fost clar că influența era prezentă și în procesele MI, și în cele explicit persuasive; de fapt, se părea că folosim nume diferite pentru a descrie procese care au un nucleu comun. Ambele abordări erau centrate pe schimbarea internă durabilă și, aplicate bine, au în centru individul și dreptul de a alege. Deși compatibilitatea pe termen lung dintre IM și teoria persuasiunii sau dintre IM și mai recentul model al probabilității de elaborare a informației (Petty, Barden și Wheeler, 2009; Petty și Wegener, 1999) rămâne de verificat, cititorul va vedea dovezi specifice ale integrării acesteia în capitolul despre oferirea de informații, dar, mai general, în limbajul acestei cărți („eu“ și „noi“ în loc de „tu“ și „dvs.“) și în ordinea în care prezint ideile.

În privința a ceea ce a fost păstrat și ce e nou, unele exerciții au dispărut și altele au rămas, în funcție de reacțiile primite de la cititori. Există secțiuni și exerciții noi. Am împărțit, refocalizat, revizuit și amplificat unele capitole. Sunt capitole noi despre explorarea valorilor și obiectivelor și „găsirea orizontului“. Estimez că 40% din material este nou și 30% a fost revizuit în mod semnificativ. Sper că restul de 30% a rezistat testului timpului, deși această judecată îi aparține cititorului.

PARTEA I. Călătoria care ne așteaptă

Dicționarul Merriam-Webster1 definește cuvântul „map“ („hartă“) ca:

• reprezentare a unei zone întregi sau parțiale, care are, de obicei, drept suport o suprafață plană

• reprezentare a cărei claritate este asemănătoare cu cea a unei hărți

A fost odată o vreme când eram o persoană activă care petrecea mult timp în aer liber. Îmi plăcea să plec în excursii, să fac canotaj și rafting. Deși vârsta, starea fizică, copiii și timpul au conspirat să facă acele activități mai dificil de realizat acum, anumite aspecte centrale ale acelor experiențe încă rezonează cu mine. Ne vom folosi de aceste experiențe pentru a conceptualiza mai bine modul în care lucrăm cu clienții și ne vom folosi în special de rafting ca metaforă.

Să începem cu începutul. Nu susțin că aș face parte dintre experții în rafting. Sunt oameni care au cunoștințe specializate și multă experiență. Ei înțeleg cursul apei și modul în care interacționează cu mediul înconjurător, cum barca gonflabilă alunecă pe apă și cum oamenii trebuie să lucreze împreună pentru o călătorie reușită. Trebuie să înțeleagă tehnici specifice de manevrare a bărcii. În sfârșit, trebuie să cunoască râul pe care se dau și modul în care factori ca vremea pot afecta acel curs de apă. În următoarele pagini vorbim despre elementele interviului motivațional (IM) care corespund acestei activități, astfel încât să le înțelegem mai bine.

Există, bineînțeles, anumite instrumente și o cunoaștere specifică de care avem nevoie în această călătorie. Trebuie să cunoaștem cursul râului și, pentru asta, o hartă bună e oricând bine-venită. Această hartă ar trebui să indice aspectele esențiale ale cursului și detalii care să ne ajute să înțelegem unde suntem și înspre ce ne îndreptăm.

Vom avea nevoie și de alte lucruri. O busolă e considerată unul dintre cele zece lucruri esențiale dintr-o călătorie de rafting. Ne ajută să știm unde suntem, mai ales când deviem de la planul inițial.