Pentru Hebe, Kitty și Lydia

Cu drag, în amintirea celui mai cuminte băiat, Bear

Prolog

Iubirea… e complicată.

Ca să fim corecți, cartea de față nu este prima scrisă vreodată despre iubire. De fapt, rafturile librăriilor și ale bibliotecilor gem de autori care-și declară părerile despre iubire dintr-o varietate de perspective: psihologice, filosofice, științifice, culturale. În anii în care am studiat iubirea, am citit multe dintre cărțile acestea, care mi-au dat informații utile și m-au trimis pe noi căi de cercetare. Dar multe încercau să dea răspunsul la întrebarea „Ce este iubirea?“. Adeseori, o reducem la un set de chimicale din creier sau la statutul de pură invenție culturală, sau la acela de cale spre culmile artei și ale creativității. Ceea ce nu e de mirare. Suntem o specie însetată de cunoaștere și nu ne plac incertitudinile. Suntem cei mai fericiți când înțelegem clar încotro ne îndreptăm. Dar iată ce se întâmplă cu iubirea: e complicată.

Ca antropolog, sarcina mea este să-mi analizez semenii, apoi să explic, cât de cuprinzător pot, cauza comportamentului sau a ciudățeniei anatomice pe care o am în față. Asta înseamnă că sunt un fel de coțofană: împrumut idei și tehnici din alte discipline care se apleacă asupra omului, ca să mă asigur că am extras toate dovezile care să-mi permită să prezint un răspuns la toate nivelurile de explicație. Obiectivul este o înțelegere completă. Ca rezultat al celor de mai sus, răspunsurile directe ni se refuză de multe ori. Iar studiul iubirii nu face excepție. Fiecare disciplină academică pare să aibă răspunsul ei la enigma iubirii. Dar, spre deosebire de alte arii de cercetare, în care toate explicațiile acestea riscă să-ți dea dureri de cap, când vine vorba de iubire reacția mea este una de admirație uimită. Mă uluiește pura imensitate a iubirii. Mă uluiește felul cum se infiltrează în fiecare aspect al vieții noastre și în fiecare fibră a ființei noastre. Mă uluiește cum se află în însuși centrul existenței noastre, pentru că are o putere atât de mare să ne influențeze sănătatea, fericirea și cursul vieții. Mă uluiește cum ni se întâmplă să trăim iubirea în atâtea feluri și cu atâția oameni, animale și ființe. Cred că suntem incredibil de norocoși.

Așadar, intenția acestei cărți nu este să vă prezinte un răspuns unic la întrebarea „Ce este iubirea?“. În loc să dea o explicație aranjată și ordonată reducând cauza la un singur factor, intenționează să facă exact opusul. Cartea aceasta vă dă un răspuns exhaustiv. Vreau să vă prezint zece soluții care, separat, constituie un răspuns solid și robust, susținut de dovezi, la întrebările care își fac loc în discuțiile noastre despre iubire. Scopul meu este ca, adunând laolaltă aceste răspunsuri diverse și specificând clar că niciunul, luat individual, nu este răspunsul complet, să reușesc, poate, să vă dau o idee despre imensitatea și natura cu adevărat formidabilă a iubirii umane. Vom lua în considerare toate formele ei — romantică, platonică, spirituală, futuristică și parasocială — și toate explicațiile științifice și social-științifice cercetate până acum. Ce-i drept, asta înseamnă că la sfârșit nu vom avea nicio formulă pentru iubire. Nicio explicație ordonată care să vă îndrume în viață și să vă țină pe drumul cel bun, fără poticneli. Dar speranța mea este ca acest volum să vă provoace o conștientizare reînnoită a imensității iubirii și să vă facă să priviți cu alți ochi numeroasele locuri din viața voastră în care există iubire. Pentru că am impresia că am început s-o luăm drept ceva de la sine înțeles, s-o reducem la nivelul de sarcină de zi cu zi, pe care o putem bifa eficient prin intermediul canalelor de socializare. Iar în Occident, faptul că privilegiem iubirea romantică mai presus de toate ne-a determinat, poate, să uităm celelalte forme de iubire din viețile noastre — față de familie, prieteni, animale de companie, zei — care contribuie, toate, la identitatea noastră. Pentru că fac parte din bucuria de a fi oameni. Spre deosebire de mulți dintre semenii noștri din regnul animal, noi avem șansa de a trăi iubirea în atâtea și atâtea feluri.

Voi folosi dovezi din mai multe discipline pentru a-mi construi argumentele, deci își vor face apariția frecvent științele exacte, precum genetica, farmacologia și neuroștiințele. Vom întâlni și psihologia, filosofia, antropologia socială și teologia, pentru că explicația oricărui comportament sau experiență umană are, inevitabil, mai multe straturi. Deci da, aceasta este o carte științifică, dar, dincolo de asta, este o carte despre un aspect esențial al condiției umane. Prin urmare, sper că se găsește în ea câte ceva pentru toată lumea. Nu e nevoie să fii om de știință sau antropolog ca să-mi urmărești argumentele, pentru că toți suntem experți în iubire. Pentru a consolida ideea aceasta și pentru a vă da rezumate ușor de asimilat ale cunoștințelor noastre, ale oamenilor de știință, veți auzi și vocile unor persoane reale care-și povestesc experiențele despre iubire și relații cu tot felul de semeni, de la copii la cei mai buni prieteni, la câine, la divinitatea lor și chiar la formația lor preferată. Sper că le veți putea pune și pe ale voastre alături de ele.

Cartea de față vorbește despre de ce, cum, ce și pe cine iubim. Va explica motivul pentru care a apărut prin evoluție iubirea și pentru care toate mecanismele organismului nostru (comportamentale, fiziologice, neurale) sunt reglate astfel încât să ajungem la ea și s-o păstrăm. Va desluși motivele care fac din iubire o experiență atât de profund individuală și va explora angrenajele (atât biologice, cât și culturale) care fac ca felul în care iubesc eu și felul în care iubești tu să difere atât de mult. Va explica de ce iubirea este intens intimă și, în același timp, făcută publică de regulile pe care ni le impune societatea despre cum și pe cine iubim. Va cerceta iubirile pe care le subestimăm și va cere să privim iubirea cu ochi noi, nu ca emoție, ci ca o necesitate la fel de importantă precum nevoia de alimentele pe care le consumăm și aerul pe care îl respirăm. Va aborda și aspectele mai puțin discutate ale iubirii: laturile ei mai întunecate și viitorul către care ne poate duce căutarea iubirii. Sper din tot sufletul ca această carte să vă liniștească și, în același timp, să vă provoace. Ca ființe umane, avem atâtea direcții spre care să ne îndreptăm iubirea încât cred cu convingere că toți o putem găsi în viețile noastre, fie cu un partener, fie cu un prieten, cu un câine sau cu un zeu. Dar întrebarea rămâne: ne putem împăca bine cu un fenomen care poate și vindeca, și răni și care, până la urmă, este garantat imprevizibil?

Scriu acest prolog în timpul celui de-al doilea val de Covid-19 în Marea Britanie. Virusul a fost devastator pentru noi pe multe planuri, dar cred că un lucru bun care a rezultat, poate, din el este o înțelegere nouă, mediată de experiență, a ceea ce contează mai mult în viețile noastre: sănătatea, fericirea, satisfacția față de felul în care trăim. Iar acestea vin din ceea ce iubim. Pentru că acest coronavirus ne-a luat posibilitatea de a fi împreună și a adus în prim-plan nevoia noastră imensă, viscerală de semenii noștri, fie că e vorba de îmbrățișarea prietenilor sau a părinților, fie că e vorba de lucrătorii esențiali care au avut grijă să primim în continuare elementele indispensabile pentru supraviețuire: hrană, apă, îngrijire. Oameni care poate și-au sacrificat întâlnirea cu cei dragi (ca atâția angajați din serviciile de sănătate) pentru a fi siguri că sunt prezenți la datorie, pentru a-i îngriji pe cei dragi ai altora. Cooperarea umană, iubirea umană inspiră o admirație colosală. Și cred că ne definește natura. Iar Covid-19 ne-a arătat că, atunci când ni se răpește totul, numai ea ne rămâne și, în fond, numai de ea avem nevoie.

Dar, mai întâi, să începem cu începutul: iubirea ca supraviețuire.

O notă despre persoanele intervievate

Iubirea este din cale-afară de subiectivă. Felul în care iubesc eu și felul în care iubești tu vor fi, foarte probabil, diferite. Prin urmare, nu cred că vreo relatare despre iubire poate fi completă fără să ascultăm opiniile și experiențele altora. Da, în ziua de azi înțelegem iubirea mai obiectiv ca niciodată, dar la unele întrebări nu se pot găsi răspunsuri pe monitorul scanerului și nici în vasul Petri. Așadar, munca mea presupune întotdeauna discuții cu oameni adevărați, în care le culeg gândurile. Cartea de față nu face excepție, iar din paginile ei veți auzi experiențele anonimizate ale celor care au trăit o formă sau alta de iubire (inclusiv poliamoriști, aromantici și călugărițe), pe lângă gândurile mai generale ale multor membri ai publicului larg care au răspuns rugăminții mele de pe Twitter cu o sinceritate care m-a copleșit. Într-o epocă a izolării și a distanțării sociale, a fost o bucurie să iau legătura cu atâția oameni prin intermediul ecranului, iar poveștile lor mi-au înseninat, de multe ori, zilele. Le-am cerut tuturor să-mi spună ce definiție dau iubirii și să-mi împărtășească experiențele lor legate de ea în viața de zi cu zi. Pentru unii, a fost o bucurie; pentru alții, a fost o experiență mai grea, iar lor le mulțumesc în mod deosebit.

Capitolul unu

Supraviețuire

Iubirea și compasiunea sunt necesități, nu luxuri.
Fără ele, omenirea nu poate supraviețui.

Dalai Lama

Nu există pe planetă ceva mai enervant
decât omul de lângă noi.

Dr. Stan Tatkin, terapeut specializat în relații

A iubi înseamnă a supraviețui. Nu vorbesc despre disperarea adolescentului convins că moare dacă obiectul afecțiunii lui nu începe măcar să observe că el există.