Editori:

SILVIU DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:

MAGDALENA MĂRCULESCU

Design și ilustrație copertă:

Faber Studio (Adelina Butnaru)

Redactare:

Manuela Sofia Nicolae

Director producţie:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

Mihaela Gavriloiu

Corectură:

Oana Apostolescu

Irina Botezatu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Authorised translation from the English language edition published by Routledge, a member of the Taylor & Francis Group.

Titlul original: Unusual Interventions: Alterations of the Frame, Method, and Relationship in Psychotherapy and Psychoanalysis

Editată de: Salman Akhtar

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0815-2

ISBN (epub): 978-606-40-1530-3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Intervenţii neobişnuite: modificări ale cadrului, metodei şi relaţiei în psihoterapie şi psihanaliză / ed.: Salman Akhtar; trad. din engleză de Vlad Vedeanu și Costel Popa. – Bucureşti: Editura Trei, 2021

Conţine bibliografie

ISBN 978-606-40-0815-2

I. Akhtar, Salman (ed.)

II. Vedeanu, Vlad (trad.)

III. Popa, Costel (trad.)

159.9

pentru prezenta ediţie

C.P. 27-0490, Bucureşti

Tel./Fax: +4 021 300 60 90

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN: 978-606-40-0815-2

Pentru

Henri Parens

un coleg îndrăgit și un om deosebit de binevoitor

Introducere

Psihoterapia semnificativă, în special psihanaliza, este o activitate care se fundamentează pe premisele confidențialității, ale atitudinii necritice și pe tandemul pe care îl formează autodezvăluirea sinceră a pacientului și atenția liber flotantă a analistului — toate aflate în slujba înțelegerii de către pacient a profunzimii sufletului său și, apoi, a vieții sale. Sobră și, într-o anumită măsură, solemnă, această muncă este un amestec de strategii tehnice derivate din teorie, precum și o anumită receptivitate spontană, specific umană. Cu toate acestea, elementele surprinzătoare sunt mereu prezente în acest joc. Aceste elemente surprinzătoare pot veni din partea pacientului sau din partea „doctorului“. Din partea primului, acestea vin sub forma amintirilor recuperate, a trăirilor neobișnuite, a viselor uluitoare, a insight-ului și a modificării unor atitudini emoționale adânc înrădăcinate. Din partea analistului, acestea vin sub forma experiențelor contratransferențiale neașteptate și a inovațiilor tehnice spontane sau sub forma a ceea ce Wilfred Bion (1970) numise „acte de credință“.

Această carte, intitulată Intervenții neobișnuite, este despre cel de-al doilea tip de surprize ce apar în practica clinică. Are de-a face cu acele momente în care analistul se îndepărtează în mod radical de la regulile bine stabilite și bine cunoscute ale tehnicii. Poate fi vorba despre atingerea fizică a pacientului, realizarea unei ședințe în afara cabinetului, autodezvăluirea analistului, oferirea unui cadou acestuia, refuzul de a asculta ceea ce pacientul are de spus și așa mai departe. Niciodată puse laolaltă într-o carte, aceste povești secrete despre acei analiști care fac intervenții neobișnuite se aud pe la petreceri, trec din gură în gură în cercurile societăților analitice și sunt încărcate de un aer misterios. Venerația are și ea un rol, în special când viniete clinice postume (și cel mai adesea apocrife) se referă la vreun analist respectat care a făcut o intervenție extrem de neobișnuită în timpul ședințelor clinice. Vă rog, chiar și pentru un moment, să vă lăsați purtați emoțional de următoarele exemple și veți vedea ce vreau să spun:

• Sigmund Freud i-a oferit un sandvici cu hering Omului cu șobolani, cărți lui Smiley Blanton, fotografia sa lui Roy Grinker și bani lui Bruno Goetz.

• Sandor Ferenczi realiza anumite ședințe analitice în timp ce călărea împreună cu pacientul său și îl analiza pe Spurgeon English în timp ce își conducea pacientul cu mașina prin cartier.

• Donald Winnicott i-a ținut în brațe capul lui Margaret Little atunci când ea a regresat profund în timpul tratamentului cu el.

• Michael Balint i-a permis unui pacient să-l țină de deget.

• Kurt Eissler sugera că, în timpul tratamentului, un pacient delincvent poate fi surprins prin a i se oferi bani.

• Ralph Greenson și-a vizitat celebra pacientă, Marilyn Monroe, în spital.

• David Rosenfeld și-a acompaniat pacientul adolescent la o sală de jocuri.

• Calvin Settlage a ținut o ședință de evaluare cu unul dintre pacienți într-o cameră de hotel.

Se pot oferi mai multe exemple, însă cred că am ilustrat destul de clar despre ce este vorba. Aceste intervenții despre care vorbim au un mod de a ne pune pe gânduri. Suntem deopotrivă surprinși de ele și totuși incapabili să aplicăm coerciția teoriei. Nu considerăm aceste „deviații“ de la tehnică a fi lipsite de etică. De fapt, recunoaștem (deși cu invidie) că trucul a funcționat. Cu alte cuvinte, aceste intervenții au avut până la urmă efectul de a facilita (mai degrabă decât de a împiedica) travaliul psihoterapiei intensive și al psihanalizei. Ele funcționează!

Din acest motiv — dar și pentru a da jos vălul de mister și secretomanie din jurul acestor intervenții, am conceput cartea pe care o țineți în mână. Cartea are în vedere nouă tipuri de intervenții „neobișnuite“, prezentate în detaliu. Acestea sunt grupate astfel: (i) aranjamente financiare neconvenționale, (ii) realizarea tratamentului în afara cabinetului, (iii) modificarea frecvenței, a duratei și a momentului ședințelor, (iv) refuzul de a asculta anumite tipuri de material, (v) oferirea sfaturilor, (vi) interpretarea sub formă de acțiune, (vii) dezvăluirea de sine, (viii) atingerea pacientului, (ix) oferirea unor cadouri și suveniruri pacientului. Fiecare capitol în parte prezintă viniete clinice care pun în lumină indicații despre folosirea acestor intervenții, despre potențialele lor riscuri și beneficii, precum și modul în care teoria actuală poate să ofere o bază explicativă pentru ele sau să fie regândită, elaborată și îmbogățită prin utilizarea lor. Cartea este o expunere hibridă și este, într-o anumită măsură, o istorie anecdotică din domeniul nostru și un manual clinic ușor de citit, dar și o protecție conceptuală care să încurajeze dezvăluirea clinică sinceră și teoretizarea neconvențională. Speranța mea este ca cititorul să aibă o lectură plăcută, provocatoare intelectual și folositoare.

CAPITOLUL UNU. Aranjamente financiare neconvenționale

Ira Brenner

Suntem deci de la început hotărâți să nu consimțim la aceasta, ci să tratăm relațiile financiare față de pacient cu aceeași corectitudine de la sine înțeleasă pe care vrem să i-o insuflăm printr-un proces educativ și în ceea ce privește chestiunile vieții sexuale. Psihanalistul dovedește pacientului că el însuși a scăpat de o rușine falsă, comunicându-i, fără să i se ceară expres, la cât își evaluează timpul.

— Sigmund Freud (2010, vol. 11, p. 133)

Într-o după-amiază, îmi savuram dejunul la restaurantul meu chinezesc favorit și revizuiam notițele pentru acest capitol. Aveam în minte o schiță clară, ordonată, în care începeam cu prezentarea abordării clasice despre aranjamentele financiare practicate în psihanaliză, începând cu concepția lui Freud (1913) despre închirierea timpului1. Urma apoi să discut variațiile de la acest tip de aranjament, inclusiv controversa legată de plata pentru ședințele anulate de pacient, plata în avans, amânarea plăților, tratamentul probono, tratarea celor foarte bogați și barterul. Doream chiar să menționez și despre un program inovator din China. În timp ce îmi terminam ceaiul și desfăceam curioasă prăjitura cu răvaș, am fost surprinsă și amuzată de ceea ce am citit. Într-un moment de sincronicitate, răvașul surprindea atât gustarea mea, cât și ceea ce contemplam în acel moment. Pe răvaș scria: „Timpul înseamnă bani“.

Înseamnă timpul bani?

Bine-cunoscuta axiomă, deși este considerată ca fiind cam trivială, se aplică arareori psihanalizei. Mai mult, domeniul nostru nu este o profesie profitabilă și există metode mult mai bune de a face bani, în special dacă, așa cum descrie și Fenichel (1938), cineva este motivat de dorința de a aduna avere. Din punct de vedere al specializărilor medicale, psihiatria și psihanaliza se plasează de obicei în partea de jos a listei veniturilor, comparativ cu alte specialități medicale. Chiar și Freud (2010, vol. 11) a observat că veniturile realizate din practicarea acestei arte vor fi destul de limitate. Fără îndoială, faptul că, prin natura ei, este o muncă intensă și plătită cu ora reprezintă factori esențiali. Celebrul psihanalist nord-american, Warren Poland, a rezumat succint această chestiune atunci când, în timpul observațiilor introductive la o prezentare pe care a ținut-o cu ani în urmă la Philadelphia, a declarat că, dintre toate realizările sale din domeniul psihanalizei, lucrul de care era cel mai mândru era faptul că a reușit să-și asigure traiul din practica psihanalitică. Într-o discuție recentă cu el, Poland a adăugat că, în acest moment al carierei sale, nu se mai pune această problemă. Acum este mulțumit cu orice nivel al onorariului asupra căruia el și pacientul său cad de acord. Însă atunci când se gândește la acest aranjament ca fiind un „onorariu redus“, are tendința de a experimenta probleme contratransferențiale (comunicare personală, ianuarie 2011). Am putea presupune că un practician celebru și de succes, după zeci de ani de lucru, a reușit să-și asigure o stabilitate financiară care să-i permită ca aceste presiuni financiare să fie reduse, iar chestiunile mai nobile să prevaleze. Se pare totuși că nu este cazul.

Alți analiști ar putea să privească această tensiune necesară dintr-o perspectivă diferită. Akhtar, de exemplu, simte că a fi dependent financiar exclusiv de suferința mentală a oamenilor este problematic și conduce la situația în care analistul are nevoie de ei și există potențialul de a-i exploata (comunicare personală, februarie, 2011).