EDITORI:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

director editorial:

Magdalena Mărculescu

REDACTARE:

Victor Popescu

Design COPERTĂ: Faber Studio

Foto copertă: Guliver/Getty Images/© svetikd

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Eugenia Ursu

CORECTURĂ:

Oana Apostolescu

Dușa Udrea-Boborel

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Romanian edition published by arrangement with Ross Yoon Agency

through Agentia Literara Livia Stoia

Titlul original: Under Pressure: Confronting the Epidemic of Stress and Anxiety in Girls

Autor: Lisa Damour Ph.D.

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0825-1

ISBN (epub): 978-606-40-1499-3

Nu prezența sau absența, calitatea sau chiar cantitatea de angoasă sunt cele care să permită prognosticuri cum ar fi viitoarea sănătate sau boală psihică; ceea ce este semnificativ în această privință este doar abilitatea individului de a gestiona angoasa. Aici, diferențele dintre un individ și altul sunt foarte importante și șansele de păstrare a echilibrului psihic variază corespunzător.

Copiii a căror perspectivă de sănătate psihică este mai bună sunt aceia care fac față acelorași situații periculoase în mod activ, pe calea resurselor proprii, așa cum sunt înțelegerea intelectuală, raționamentul logic, contraatacul agresiv, adică mai degrabă prin stăpânire decât prin retragere.

— Anna Freud (2002)1

Introducere

Într-o dimineață răcoroasă, o zi de luni de Brumar, m-am trezit într-o ședință de psihoterapie de urgență cu Erica, elevă în clasa a șaptea, pe care o consiliam, cu întreruperi, de câțiva ani buni, și cu Janet, mama ei îngrijorată la culme. Janet fusese cea care sunase la cabinet în acea dimineață, după ce pe Erica o copleșise anxietatea atât de rău, încât refuzase să meargă la școală.

— Erica a avut un sfârșit de săptămână dificil, mi-a explicat Janet la telefon, din motivul că un proiect important de grup, al cărui termen de predare se apropie vertiginos, a deraiat rău de tot, de la niște neînțelegeri între ei.

A adăugat că fiica ei nu mâncase micul dejun în ultimele două săptămâni, deoarece se trezise în fiecare dimineață cu dureri de stomac care nu se potoleau nicicum mai devreme de amiază. Apoi, printre lacrimi pe care le puteam auzi prin telefon, Janet a adăugat:

— Nu-mi vine să cred că nu s-a dus azi la școală, dar pur și simplu nu am reușit să găsesc un mod de a o convinge să meargă. Atunci când i-am propus să o duc cu mașina, ca să nu fie nevoită să ia autobuzul, mi-a aruncat o privire de parcă i-aș fi spus că vreau s-o duc direct în fața plutonului de execuție.

Devenind realmente îngrijorată, am întrebat-o:

— Puteți veni azi la cabinet?

— Păi da, chiar nu avem încotro, mi-a spus Janet. E musai să fie capabilă să meargă la școală. Am o ședință azi după-amiază la care trebuie neapărat să fiu prezentă. Putem veni după?

— Desigur. Și nu vă îngrijorați, am adăugat cu toată convingerea, o să-i dăm cumva de cap. Găsim noi o explicație pentru ce se întâmplă.

E ceva ce s-a schimbat cu actuala generație de tineri. Anxietatea a făcut dintotdeauna parte din viață — și din maturizare —, însă în ultimii ani, în cazul unor tinere precum Erica și multe altele ca ea, lucrurile par să fi scăpat complet de sub control. Profesez ca psiholog de mai bine de două decenii deja și în tot acest timp am asistat, atât la cabinet, cât și în activitatea mea de cercetare, la o amplificare a tensiunii în rândurile tinerelor fete. De asemenea, aud adesea despre presiunile în continuă creștere pe care le resimt fetele, având în vedere că îmi petrec o bună parte a săptămânii lucrând la o școală de fete din comunitatea mea și călătoresc pentru a vorbi cu grupuri de elevi din Statele Unite și din întreaga lume.

La muncă, sunt în măsură să observ și să învăț o mulțime de lucruri de la fetele pe care le consiliez, în timp ce acasă, capăt o perspectivă diferită asupra acelorași lucruri, din postura de mamă a două domnișoare. Fetele sunt întreaga mea lume, iar atunci când nu sunt în preajma lor, vorbesc adesea despre ele cu profesori, pediatri sau cu unii dintre colegii mei psihologi. Pe parcursul ultimilor câțiva ani, colegii mei și cu mine am petrecut din ce în ce mai multă vreme discutând despre numărul mare de tinere femei cu care ne intersectăm și care sunt copleșite de stres sau care resimt o anxietate intensă. Apoi ajungem invariabil la discuția despre cum lucrurile nu au stat mereu așa.

Alarmant este și faptul că observațiile noastre făcute zilnic, la scară empirică, sunt confirmate de studii extinse. Un raport recent al Asociației Americane de Psihologie a conchis că adolescența nu mai poate fi caracterizată ca fiind o perioadă exuberantă, o ocazie de a experimenta fără griji. Cu excepția lunilor de vară, adolescenții din ziua de azi au ajuns, pentru prima dată, să se simtă mai stresați decât părinții lor. De asemenea, ei se confruntă cu simptome emoționale și fizice ale tensiunii cronice2, printre care iritabilitatea și epuizarea, la niveluri pe care ne obișnuiserăm să le întâlnim doar la adulți.