Pentru Jesse. Mulțumesc că mi-ai sucit mintea cu nebunia ta perfectă.

Și pentru Sara Burch — vei rămâne mereu în inimile noastre. Cartea aceasta îți e dedicată.

Capitolul 1

Ritmul picioarelor pe banda de alergare e constant și liniștitor. De pe iPhone se aude melodia „Believer“ a trupei Imagine Dragons, dar e înăbușită de pulsul ce-mi zvâcnește în urechi. Bătăile inimii îmi spun că sunt în viață. Nu că ar mai trebui să alerg până nu-mi mai simt picioarele ca să ajung aici.

Măresc ritmul și încep să gâfâi, iar alergarea mi se transformă în sprint. Transpirația mi se prelinge pe pieptul gol. Mă uit la ceasul din sala de sport, privind cum limba mare se mișcă lent în jurul cadranului. Încă două minute. Păstrează ritmul încă două minute.

Totuși, când s-a scurs și timpul, aparatul începe brusc să încetinească, dar picioarele mele n-o fac. Apăs din nou butonul PLUS ca să măresc din nou ritmul, căci egoul meu nu vrea încă să renunțe. Încă un kilometru jumate. Cresc volumul și sprintez încă puțin, expirând constant pe nas și ștergându-mi apăsat sudoarea ce-mi curge pe frunte. Mă uit la ecranul benzii și observ distanța străbătută. 20 de kilometri. Gata.

Apăs butonul cu pumnul și las mașinăria să mă poarte într-o alergare ușoară. Îmi scot căștile din urechi și-mi șterg fața umedă cu tricoul.

— Te-ai mișcat mai repede ieri, nenorocit încăpățânat.

Mă opresc și mă prind de mânerele aparatului, lăsând capul încet și încercând să-mi regăsesc suflul.

— Du-te dracului! reușesc să șuier, întorcându-mă cu fața înspre unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei.

Rânjetul lui John, care-i dezvăluie în întregime dintele de aur, mă face să-mi doresc să-i trag una și să i-l scot. El se hlizește, răgușit și bubuitor, aruncându-mi un prosop în piept.

— Tot nu te-ai împăcat cu ideea?

Cobor de pe bandă, îmi șterg pieptul ud și-i arunc prosopul îndărăt.

— Habar n-am ce tot zici acolo.

Mint. Știu exact la ce se referă nenorocitul și m-am săturat să mi se tot aducă aminte. Nu știu cum s-a întâmplat — cum a trecut timpul. Pentru că, Doamne-ajută, în weekendul ăsta împlinesc 50 de ani. Cincizeci de ani, în mama mă-sii! De câte ori mă gândesc la asta, simt cum egoul meu mai primește o lovitură.

Mă duc spre dozatorul de apă, cu John după mine.

— Ți se potrivește vârsta asta.

Îmi dau ochii peste cap și vâr un pahar sub robinet.

— Voiai ceva?

Din spate se aude un alt hohot ușor, iar eu dau apa pe gât și mă-ntorc cu fața la cretinul ăsta încrezut. Nu știu de ce se împăunează. John mai are puțin și face 60 de ani, deși n-ai spune. Încă e în formă bună, deși n-o să-i spun niciodată așa ceva.

— Noile aparate cu greutăți ajung mai târziu.

— Ești bun să te ocupi tu de ele? îl întreb, umplând din nou paharul.

— Nicio problemă.

— Mulțumesc.

Mă uit în sala de sport a clubului al cărui proprietar sunt, la acest spațiu viu, cu muzică, sudoare și inimi care bat rapid. Melodia „Daylight“ a celor de la Disciples bubuie, adrenalina curge în valuri și se aud strigăte de încurajare. Se pare că, la urma urmelor, mi-a lipsit să am un club al meu. Nu sexul și atmosfera de la Conac, ci comunitatea, aspectele sociale și ideea de a conduce zi de zi o afacere. Așa că am deschis un club nou, deloc secret, dar tot destul de exclusivist. JW’s Fitness & Spa a devenit din ce în ce mai cunoscut de la deschiderea sa, cu șase ani în urmă.

— Unde e Ava?

John îmi ia paharul gol din mână și-l aruncă la coșul de gunoi, după care se-ndepărtează.

— În birou.

În birou? Zâmbesc larg, străbătând sala. Pulsul mi se accelerează din nou, doar că de data asta îl simt în pantaloni.

Grăbesc pasul, dau buzna în birou cu un plan bine pus la punct… dar mă opresc brusc când constat că Ava nu e acolo. Mă încrunt la locul gol și-mi scot telefonul din buzunar, sunând-o în timp ce mă-ndrept spre locul ei.

— Hei, răspunde ea, un pic exasperată.

Nu-ntreb de ce. În momentul ăsta, nu mă prea interesează.

— Unde ești? întreb, lăsându-mă pe scaunul ei.

— La spa.

— Ai trei secunde la dispoziție să-ți muți fundul în biroul tău, îi zic, zâmbind când o aud gemând.

— Sunt în celălalt capăt al clubului.

Ridic din umeri.

— Trei, șoptesc, întinzându-mi picioarele sub birou și lăsându-mă relaxat pe spate.

— Jesse, încerc să rezolv o neînțelegere între angajați.

— Nu-mi pasă. Doi.

— Ah, pentru numele lui Dumnezeu!

Scrâșnesc iritat din dinți.

— O să plătești pentru asta. Unu.

Îi aud zgomotul pașilor grăbiți pe scări și zâmbesc victorios.

— Tic-tac, zic lejer și îmi așez cu mâna penisul erect.

— Suntem la muncă.

Mă strâmb.

— Oriunde, oricând.

Știe asta.

— Ești foarte autoritar, Jesse Ward.

Răgușeala din vocea ei mă forțează să inspir, profund și controlat. Da, uneori tot fuge de mine, dar alteori vine fugind. Ca acum. Când știe că am chef de sex și o aștept în birou.

Îmi îndrept privirea spre ușă și simt străbătându-mă un val de energie. Haide, iubito. O aud apropiindu-se în goană pe coridor și, brusc, ușa se deschide.

Și iat-o. Superba mea soție. Nu s-a schimbat deloc din ziua în care am cunoscut-o. Sexy. Frumoasă. Combinația perfectă între eleganță și tupeu.

— Zero, iubito, murmur eu, încheind convorbirea și aruncându-mi telefonul pe birou.

Un fior bine cunoscut mi se strecoară pe șira spinării. Zâmbesc, privind-o în amănunt. Se sprijină cu mâna de cadrul ușii, mușcându-și buza, cu ochii plini de încântare. Încântare că mă vede pe mine. Soțul ei. Bărbatul pe care-l iubește.

— Ai avut o zi bună? întreabă ea.

— Acum e și mai bună, recunosc eu. Ai de gând s-o îmbunătățești și mai mult?

Privirea ei lacomă mă absoarbe. Îmi place la nebunie. Îmi place că nu-și poate stăpâni pornirea de a mă sorbi din priviri. Da, fac 50 de ani în weekendul acesta. Și ce dacă? Încă mă descurc. Dintr-odată mă simt zeul care crede ea că sunt. Zeul care știu că sunt.

— Deci? insist eu.

Știe că există un singur răspuns corect la această întrebare. Ridică din umeri, rămânând impasibilă. Ce mai pierdere de timp. Pentru amândoi.

— Nu te juca, domniță, cu mine.

— Îți plac jocurile noastre.

— Dar cel mai mult îmi place să mă-nfig până la capăt în tine.

Îmi cobor picioarele de pe birou și mă ridic.

— Irosești timp prețios. Vino-ncoace.

— Vino să mă prinzi.

Închide ușa în urma ei și o încuie, în timp ce eu vin spre ea. Privirile îi sunt din ce în ce mai aprinse, cu fiecare pas pe care-l fac. Trupul i se încordează, pregătit de atacul meu. Fiecare terminație din mine e vie și urlă după ea. O arunc peste umăr și mă-ntorc spre birou.

Ea râde și-și strecoară palmele în elasticul șortului, ca să-mi atingă fundul. Mă strânge și își înfige unghiile în carnea mea.

— Ești transpirat tot.

O întind pe birou și mă las peste ea, țintuind-o cu o mână. Cu cealaltă îi ridic rochia în timp ce ea se smucește sfidător. Dar fără rost.

— Nu te mai împotrivi, iubito, o avertizez, scoțându-i rochia și aruncând-o cât colo, după care îi vânez chiloții.

Zâmbesc la dantela ce-o ascunde ochilor mei, apoi mă las în jos și-i dau la o parte cu dinții.

— Jesse! țipă ea, mișcându-și capul dintr-o parte în alta și zbătându-se.

Râd înfundat. Jocul acesta nu își pierde farmecul niciodată.

— Cine e șeful? o-ntreb, sfâșiindu-i chiloții și scuipând dantela.

— Tu, tu, obsedat de control nenorocit!

— Ai grijă cum vorbești!

Îi dau jos cupele sutienului și-mi cobor șortul, eliberându-mi erecția furioasă.

Mă privește cu ochii încețoșați. Se ridică în capul oaselor, îmi prinde penisul și mă mângâie ucigător pe toată lungimea lui. Mă îndoi de mijloc, iar atingerea mâinii ei calde mă copleșește.

— La naiba, Ava! spun înecându-mă și-mi las mâinile pe umerii ei, cu bărbia rezemată în piept. Sunt sigur că mă ridic până la Lună și o prind când mă atingi.

Sunt convins să aș putea face orice. Sunt invincibil, indestructibil. Cu toate astea, sunt și extrem de vulnerabil.

Se lasă din nou pe spate și se arcuiește. Respiră iute și are chipul roșu și asudat. Priveliștea asta e extraordinară, iar sunetele de-a dreptul fermecate.

— Trage-mi-o, cere ea, nerăbdătoare și disperată. Te rog, trage-mi-o.

— Ai grijă cum vorbești, Ava, o avertizez eu, prinzând-o de genunchi și smucind-o în față. Am toate intențiile să ți-o trag, nevastă. Tare. Și repede.

Căldura amețitoare a vaginului ei mă atrage ca un magnet. Dorința arzătoare din mine se întețește.

— Ah, Doamne, iubito!

Mă aplec și-i sărut pe rând sfârcurile, apoi mă ridic și mă împing neiertător, gâfâind din toți rărunchii, iar ea țipă șocată. Mereu e la fel de bine ca prima oară.

Își ridică mâinile deasupra capului și se prinde de marginea biroului.

— O, Doamne!

Scrâșnesc din dinți, retrăgându-mă și atacând din nou. Cu toată pute­rea.

— Jesse!

— Îți place, domniță?

— Mai tare, cere ea, cu ochii disperați. Adu-mi aminte.

— De ce anume?

— De orice, spune ea, ridicându-și șoldurile și primindu-mă înăun­tru. Arată-mi cine e șeful.

Surâd satisfăcut văzând cum mă așteaptă să fac ce a poruncit. Dar n-o s-o fac. Nu până nu rostește cele două cuvinte magice. Mă opresc brusc și rămân neclintit, îngropat în adâncimile ei fierbinți, în așteptare.

— Spune, șoptesc, lipindu-mi pieptul de al ei și sărutându-i colțul gurii. Dă-mi ce vreau și-ți dau și eu ce vrei tu.

Se întoarce cu fața spre mine, sărutându-mă dulce pe buze.

— Te iubesc, mormăie ea. Tare mult.