Pentru A.K.W:

Pentru zâmbetul celui care are răbdare și pentru fiecare bătălie dusă

Unu. Pippa

Am încercat să nu mă las tulburată prea mult de asemănarea între ceea ce era evident și ceea ce vedeam în retrospectivă.

Ca atunci când ești pe punctul de a-ți da examenele finale și-ți dai seama că ai fi putut studia mai mult.

Sau poate ca atunci când te holbezi la țeava unei arme ațintite spre tine și te gândești: Doamne, ce cretin am fost!

Sau poate pur și simplu ai dat peste fundul alb în acțiune al iubitului tău idiot în timp ce i-o trăgea altei femei la tine-n pat și te dumirești, cu o urmă de sarcasm: Ah, deci de asta nu a reparat niciodată treapta care scârțâia. Era alarma că vine Pippa.

L-am lovit cu geanta drept în spate exact când se adâncea și mai bine. A sunat de parcă o sută de tuburi de ruj s-au izbit de un zid de cărămidă.

Pentru un bărbat de 40 de ani, nemernic, mincinos, care mă înșela, Mark arăta destul de bine.

— Dobitocule! am strigat în timp ce el se străduia, fără pic de grație, să descalece de pe ea.

Cearșafurile erau date jos de pe pat — unde mai pui și lenea pe lista calităților sale, pentru că evident nu voia să fie nevoit să care așternuturile la spălătoria din colț înainte să ajung eu acasă —, iar penisul i se tot bălăngănea. Și l-a acoperit cu mâna.

— Pippa!

În apărarea ei, femeia și-a ascuns îngrozită fața cu mâinile.

— Mark, a spus cu glas stins, nu mi-ai spus că ai iubită.

— Amuzant, i-am răspuns în locul lui. Mie nu mi-a spus că are două.

Mark a scos câteva sunete scurte, absolut îngrozit.

— Haide, i-am zis demnă, strânge-ți lucrurile. Ieși de-aici.

— Pippa, a îngăimat. Nu știam...

— Că o să vin acasă pe la prânz? Da, mi-am dat seama de asta, iubitule.

Femeia s-a ridicat în picioare, căutându-și umilită hainele. Cred că ar fi fost decent din partea mea să mă întorc cu spatele și să-i las să se îmbrace într-o tăcere acuzatoare. Însă, dacă era să fim cinstiți, ar fi fost decent din partea ei să nu pretindă că habar n-avea că Mark are o iubită, când totul în nenorocitul ăla de dormitor era în delicate nuanțe turcoaz, iar veiozele de pe noptiere aveau abajururi de dantelă.

Ori poate credea că e în vizită la maică-sa în apartament? Hai, să mă scutească!

Mark și-a tras pantalonii pe el, venind înspre mine cu mâinile ridicate, de parcă s-ar fi apropiat de un leu.

Am izbucnit în râs. Chiar în clipa aia, eram mult mai periculoasă decât un leu.

— Pippa, scumpo, îmi pare atât de rău.

A lăsat cuvintele să umple spațiul dintre noi, ca și cum ele ar fi fost suficiente pentru a-mi risipi furia.

Într-o clipă, un întreg discurs mi-a venit în minte, foarte clar și articulat. Era despre cum munceam 15 ore pe zi ca să-i susțin afacerea aflată la început de drum, despre cum locuia și muncea în apartamentul meu, dar nu spălase în patru luni nici măcar o farfurie, despre cât de mult patos pune ca să-i ofere acestei tipe un strop de distracție, mai mult decât se străduise să mă facă pe mine fericită în ultimele șase luni. Dar nu mi s-a părut că merită atât de multă energie din partea mea, oricât de plin de glorie ar fi fost discursul.

În plus, stânjeneala lui — care creștea cu fiecare secundă ce trecea fără să scot vreun cuvânt — era prea delicioasă. Nu mă durea să-l privesc. Ai fi putut crede că sufăr într-o astfel de situație. În schimb, ceva dinăuntrul meu era în flăcări. Mi-am închipuit că era dragostea pe care i-o purtam, luând foc precum un ziar ținut deasupra unui chibrit.

A mai făcut un pas spre mine.

— Nu-mi pot imagina cum te simți acum, dar...

Mi-am lăsat capul într-o parte și am simțit cum furia bolborosește înăuntrul meu. L-am întrerupt:

— Nu poți? Shannon te-a părăsit pentru un alt bărbat. Practic, îmi închipui că știi exact cum mă simt eu acum.

Odată spuse aceste cuvinte, au început să mă copleșească amintirile acelor zile de la început, când ne-am cunoscut la bar, când eram doar prieteni și ne bucuram de conversațiile lungi despre întâlnirile mele amoroase și despre relațiile lui eșuate. Îmi amintesc că eram convinsă că își iubise mult soția pentru că era absolut terminat fără ea. Am încercat să nu mă îndrăgostesc de el — de umorul lui sec, de părul lui negru și ondulat și ochii luminoși, căprui — însă n-am reușit. Și atunci, spre marea mea uimire, o noapte s-a transformat în mai multe.

Peste trei luni s-a mutat la mine.

Apoi, după șase luni, l-am rugat să repare scândura treptei care scârțâia.

Două luni mai târziu, am renunțat și am reparat-o singură.

Iar mai târziu a fost ieri.

— Ia-ți lucrurile din dulap și pleacă.

Tipa s-a strecurat pe lângă noi cu privirea în pământ. Oare o să-mi amintesc măcar chipul ei? Sau o să mi-l amintesc pentru totdeauna doar pe Mark care dădea din fund deasupra ei și felul în care penisul i s-a lovit de abdomen când s-a dat jos de pe ea, panicat?

Câteva secunde mai târziu am auzit ușa trântindu-se, dar Mark tot nu se clintise din loc.

— Pippa, e doar o amică. E una dintre surorile lui Arnold, de la fotbal, o cheamă...

— Nu-mi spune numele ei blestemat, am zis, râzând ca o nebună. Mă doare în cur cum o cheamă!

— Ce... ?

— Dacă e un nume frumos? l-am întrerupt. Dacă să spunem, cândva, în viitor, o să mă mărit cu un tip cu adevărat mișto și o să avem un copil, și o să-mi sugereze numele ăsta, eu o să spun: „Ah, superb nume, să știi. Din păcate, Mark și-a tras-o cu una pe care o chema la fel, în patul meu, cu cearșafurile date la o parte pentru că era un labagiu leneș, așa că nu, nu-l putem folosi pentru fiica noastră“.

M-am uitat urât la el.

— Mi-ai stricat deja ziua. Poate chiar toată săptămâna.

Am înclinat capul, gândindu-mă mai bine.

— În mod categoric nu mi-ai stricat luna, pentru că geanta aceea nouă Prada pe care mi-am luat-o săptămâna trecută e senzațională — și nici măcar tu sau fundul tău alb și necredincios nu puteți distruge asta.

A zâmbit, străduindu-se să nu râdă.

— Chiar și acum, a spus încet, drăgăstos, după ce m-ai prins cu alta, rămâi o fată tare amuzantă, Pippa.

Mi-am încleștat fălcile.

— Mark, ieși dracului din apartamentul meu.

A tresărit, cerându-și parcă scuze.

— Doar că am o teleconferință la ora patru cu italienii, vezi tu, și speram să pot să particip din...

De data aceasta, mâna mea plesnindu-l a fost cea care l-a întrerupt.

* * *

Coco mi-a pus în față o cană cu ceai și m-a alinat trecându-mi o mână prin păr.

— Dă-l în mă-sa.

A spus asta în șoaptă, de frica lui Lele.

Lele adora motocicletele, femeile, rugby-ul și pe Martin Scorsese. Însă nu-i plăcea, am aflat, ca soția ei să înjure în casă.

Mi-am îngropat fața în palme.

— De ce sunt bărbații niște mizerabili, mamă?

Cuvântul mamă era pentru amândouă, pentru că era singurul nume la care răspundeau. La început era derutant — strigam după una și răspundeau amândouă — și de aceea, de îndată ce am fost în stare să vorbesc, Colleen și Leslie m-au lăsat să le strig Coco și Lele în loc de mamă.

— Sunt mizerabili pentru că... a început Coco, apoi a făcut o pauză, poticnindu-se. Dar nu toți sunt mizerabili, nu-i așa?

Am presupus că s-a uitat la Lele pentru susținere, pentru că apoi a fost mai hotărâtă:

— Să știi că și femeile pot fi mizerabile.

Lele i-a venit în ajutor.

— Ceea ce putem să-ți spunem e că Mark e categoric un mizerabil și toate suntem un pic surprinse de asta, nu-i așa?

Eram tristă și pentru ele. Îl plăceau pe Mark. Apreciau faptul că el avea vârsta la jumătatea distanței dintre mine și ele. Le plăcea gustul său sofisticat în materie de vinuri, că asculta Bob Dylan și Sam Cooke. Când era cu mine, îi plăcea să pretindă că încă are 20 și ceva de ani. Când era cu ele, se transforma cu ușurință în cel mai bun prieten al unor lesbiene trecute de 50 de ani. M-am întrebat care dintre aceste versiuni fusese cu târfa fără chip.

— Da și nu, am recunoscut eu, ridicându-mă în capul oaselor și ștergându-mi lacrimile. Dacă privesc înapoi, mă-ntreb dacă nu cumva Mark a fost atât de dezamăgit de Shannon pentru că nu i-a trecut lui prin cap s-o înșele.

Am ridicat privirea și le-am zărit holbându-se la mine îngrijorate.

— Adică nici măcar nu și-a dat seama că asta ar putea fi o opțiune până când nu l-a înșelat ea. Poate că devine o opțiune oribilă când ești nefericit, dar e o opțiune.

Am simțit cum se scurge sângele din mine.

— Poate că asta a devenit cea mai rapidă și cea mai ușoară cale de a se despărți de mine?

M-au fixat din priviri, rămase fără cuvinte, în timp ce asistau la groaza care mă cuprindea.

— Asta să fie? am adăugat, uitându-mă când la una, când la cealaltă. Oare încerca să termine relația, iar eu eram prea oarbă ca să văd asta? S-a culcat cu o femeie la mine în pat ca să mă îndepărteze?

Mi-am trecut mâna peste gură.

— Mark nu e decât un mare laș cu o sculă grozavă?

Coco și-a acoperit gura ca să nu izbucnească în râs. Lele a părut foarte interesată de această întrebare.

— Nu știu ce să zic despre sculă, draga mea, dar aș spune fără nicio urmă de îndoială că acest om e un laș.

Lele m-a apucat de braț, făcându-mă cu strânsoarea ei fermă să mă ridic și s-o urmez până la canapeaua supraîncărcată. M-a tras lângă trupul ei suplu și puternic și, într-o clipă, rotunjimile moi ale lui Coco erau și ele acolo, lipindu-se cu toată căldura lor de cealaltă parte a mea.

De câte ori stătuserăm așa? De câte ori făcuserăm acest lucru, stând îmbrățișate pe canapea, gândindu-ne la comportamentul misterios al vreunui iubit de-al meu? Am trecut prin asta împreună, năuce. Nu găseam întotdeauna răspunsuri, dar de obicei ne simțeam mai bine după o drăgăleală bună pe canapea.

De data asta, nici ele nu s-au mai străduit să sară cu ipotezele.