Editori:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

director editorial:

Magdalena Mărculescu

REDACTARE:

Laura Matei

DESIGN ȘI ILUSTRAȚIE COPERTĂ: Sara Deux

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Dan Crăciun

CORECTURĂ:

Dușa Udrea-Boborel

Irina Botezatu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: LE TEMPS DE MEDITER

Autor: Christophe André

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-1188-6

ISBN (epub): 978-606-40-1435-1

CUVÂNT-ÎNAINTE. O frumoasă adormită

La sfârșitul secolului XX, meditația era o frumoasă adormită: se practica în tăcere și pe ascuns în mănăstiri sau în mici cercuri de inițiați, adică de adepți împătimiți.

În zilele noastre, la început de secol XXI, totul s-a schimbat: meditația a devenit un fenomen la modă și un fapt de societate. Ea se desfășoară la lumina zilei, în spitale și în școli, în întreprinderi și în cenacluri artistice sau politice.

Lucrarea de față vă propune să descoperiți ce este, de fapt, meditația; de ce forma sa numită „conștientizare deplină“ a cucerit lumea contemporană atât de rapid; care sunt datele științifice despre meditație, dar și din ce tradiții se trage; care sunt virtuțile și limitele ei; și, în sfârșit, și mai ales, vă propune să descoperiți cum se practică.

Pentru că, de fapt, meditația este în primul rând o practică, un exercițiu și mai puține vorbe. Iată de ce veți găsi în această lucrare 17 exerciții care să vă ajute să vă familiarizați cu acest nou mod de a fi în lume.

După ce veți fi explorat aceste cărări, vă veți forma o părere mai clară despre meditație. Și sper că veți și prinde gustul să o practicați.

1. Să înțelegem meditația

Este gratis, nu poluează, este — cel puțin la început — destul de simplu de practicat…

Ne face bine la minte și la corp, ne ajută să ne găsim echilibrul interior și să relaționăm mai bine cu ceilalți…

Ne ajută să nu ne mai fie frică de moarte și să ne bucurăm din plin de viață.

Ce să fie?

Păi, evident, este meditația!

Mulți au o reținere la auzul acestui cuvânt: fie se tem fiindcă le amintește de povești cu secte ciudate și cu tot felul de manipulatori cu pretenții de guru, fie sunt deranjați fiindcă o asociază cu un curent pe gustul burghezilor boemi sau al contestatarilor hipioți.

Cum se definește meditația?

O putem defini în fel și chip, dar cea mai simplă abordare — și probabil cea mai potrivită — ar fi să o privim ca pe un antrenament al minții. Un antrenament care ne ajută să ne cultivăm capacitățile psihologice precum atenția, echilibrul emoțional, calmul interior, capacitatea de contextualizare și de detașare, cea de a fi lucizi în ce ne privește pe noi înșine și în ce privește lumea, capacitatea de a fi toleranți, binevoitori…

Când spunem că meditația este un antrenament al minții, admitem că, în realitate, nu ne putem schimba numai prin voință. Suntem conștienți de acest fapt când e vorba despre corpul nostru, dar uităm că este valabil, la fel de bine, și pentru minte. Meditația devine astfel un act de smerenie; știm bine că nu putem hotărî de azi pe mâine să fugim mai repede sau mai mult și nici să fim mai musculoși sau mai slabi. Știm că, pentru a reuși să le facem pe toate acestea, e nevoie de antrenament: trebuie să facem jogging, yoga, trebuie să lucrăm la sală. La fel se întâmplă și cu mintea: nu ne putem hotărî de azi pe mâine să ne stresăm mai puțin, să fim mai calmi, mai generoși, să ne distanțăm și să ne desprindem de context, nici să fim mai atenți și să ne concentrăm… Dacă vrem să facem progrese în aceste direcții, va trebui, și aici, să lucrăm cu regularitate, iar pentru a progresa va trebui să acceptăm ideea că avem nevoie de o „cultură mentală“ tot așa cum avem de nevoie de „cultură fizică“. Iar meditația este exact acest lucru: un antrenament al minții.

Meditația este așadar un act de smerenie, dar și un act de curaj și de creativitate: da, ne putem schimba, chiar și pe direcții pe care mulți le consideră de neschimbat, cum ar fi trăsăturile de caracter sau cele de personalitate; da, putem să ne descătușăm de ceea ce pare a ne fi destinat, de ceea ce pare deja predeterminat de trecutul nostru; da, ne putem elibera din temnița, uneori confortabilă, a obișnuințelor noastre. Putem schimba felul în care vedem lumea și felul în care trăim în ea, fără medicamente, fără implanturi cerebrale, fără transumanism… Ne putem schimba, dacă medităm cu regularitate. Putem explora modul în care ne funcționează mintea, îi putem accepta limitele, pe unele le putem respinge și, în final, putem cultiva în noi ceea ce ne ajută să devenim niște ființe umane mai bune.

Un singur fel de meditație sau mai multe?

Chiar dacă azi este foarte la modă, meditația nu e ceva nou. Oamenii meditează de mai bine de două mii cinci sute de ani, atât în Orient, cât și în Occident. Dar numai în ultimii treizeci de ani i-au fost confirmate, prin cercetări științifice, atât virtuțile — capacitățile de a transforma modul în care ne funcționează mintea —, cât și beneficiile pe care le aduce sănătății noastre fizice și psihice.

Se vorbește despre MEDITAȚIE, dar ar trebui să spunem MEDITAȚII, după câte forme are. Fie că e vorba de zen-ul japonez sau de practicile tibetane, de litaniile tăcute ale Părinților creștini din deșert, fie de Muraqaba misticilor sufiști ai Islamului, aproape toate culturile și-au dezvoltat și au explorat propriile tradiții de meditație. Dintre toate, budismul a fost cel care a aprofundat și a codificat cel mai bine atât reflecția, cât și practica (exercițiile de meditație), astfel încât astăzi este considerat o referință chiar și pentru practicanții de meditație laică.

Și cu toate acestea, când vorbim azi despre MEDITAȚIE, ne referim, fără să mai fie nevoie să spunem altceva, la meditația de conștientizare deplină…

Meditația de conștientizare deplină

Meditația de conștientizare deplină este codificarea contemporană a unui ansamblu de tehnici provenite din tradiția budistă vipassana. Datorăm adaptarea modernă a acestor practici străvechi intuiției și viziunii unui cercetător care a făcut pionierat în domeniu, biologul american Jon Kabat-Zinn: fiind practicant de zen și de vipassana, el a înțeles, în anii 1970, că aceste abordări vor avea un puternic și benefic impact asupra multor oameni dacă devin laice și sunt prezentate fără referire la credința religioasă budistă. Astfel, el a pus la punct un protocol simplificat de învățare a meditației, unul adaptat la lumea occidentală: meditația de conștientizare deplină (în engleză: mindfulness).

Meditația de conștientizare deplină are trei caracteristici importante:

1. este o metodă laică;

2. este accesibilă și ușor de învățat;

3. este validată științific.

Aceste trei elemente explică succesul imens pe care îl are în zilele noastre.

De fapt, ce este această meditație? Iată ce ne spune chiar Jon Kabat-Zinn:

„Pentru un observator extern, totul poate părea ciudat, chiar o aiureală. Ai zice că nu se petrece nimic. Și, într-un fel, nu se petrece nimic. Dar este un «nimic» foarte bogat și complex. Oamenii la care te uiți nu visează și nici nu dorm. Nu se vede ce fac, dar ei lucrează din greu. Se conectează activ la fiecare moment, străduindu-se să rămână treji și conștienți în fiecare clipă. Ei practică meditația de conștientizare deplină, dar am putea spune la fel de bine că se antrenează pentru «a fi». Au hotărât să înceteze deliberat orice activitate și se destind în clipa prezentă, fără să încerce să o încarce cu tot felul de treburi. Ei își lasă corpul și mintea să se odihnească în clipa prezentă, indiferent de toate complicațiile din mintea lor și indiferent de ceea ce simt în corp. Ei se conectează la experiențele de bază ale vieții. Își acordă dreptul de a fi pur și simplu prezenți în clipa de față, luând viața așa cum este, fără să încerce să schimbe ceva…“

Vedem deci că meditația de conștientizare deplină se bazează pe ceva extrem de simplu: să fii prezent în clipa de față și să devii conștient de ceea ce se petrece; să conștientizezi experiența prin care treci fără să judeci, fără să modifici ceva; toate acestea, cel puțin, pentru început…

Haideți să încercăm împreună!

EXERCIȚIUL 1

SĂ NE OPRIM ȘI SĂ CONȘTIENTIZĂM

Opriți-vă din lucru: pentru meditație trebuie să lăsăm deoparte orice acțiune și orice altceva ce ne distrage în aceste clipe.

Fie că sunteți în picioare, fie așezați, încercați să vă îndreptați încet postura astfel încât să fie dreaptă și confortabilă, dar nu rigidă.

Și conștientizați clipa, tot ce se petrece în această clipă.

Încercați să vă conștientizați mișcarea de respirație… la fiecare inspirație… la fiecare expirație…

Conștientizați-vă senzațiile corporale… oriunde ar fi… de orice fel… fie plăcute, fie neplăcute…

Acum conștientizați sunetele care vă ajung la urechi… de oriunde ar veni… de orice fel… fie ele plăcute, fie neplăcute…

Acum încercați să conștientizați gândurile care vă trec prin cap… fără să le triați… fără să le alegeți… fără să le respingeți și fără să vă agățați de ele… lăsați-le să treacă pur și simplu așa cum le vine…

Multe se petrec în noi și în jurul nostru, nu-i așa?

Aceasta este conștientizarea deplină: să ne facem timp, cu regularitate, să explorăm toate acestea! Fără să vrem să le schimbăm, să le judecăm, să le folosim… Nu imediat, în orice caz.

Mai întâi să observăm… să simțim… să lăsăm să se petreacă… să lăsăm să fie…

Le repetăm mereu elevilor și celor care se inițiază în meditație o maximă tradițională care spune așa: „Nu trebuie să faceți nimic, nu trebuie să mergeți niciunde, nu trebuie să fiți cineva“.

Să nu faci nimic? Să nu mergi niciunde? Să nu fii cineva? E cam deconcertant! Deconcertant, dar interesant…

Și totuși, ca întotdeauna, merită să te lămurești singur. Și merită deci să experimentezi tu însuți cum poți să îți faci un bine și cum poți ajunge să înțelegi multe lucruri dacă îți îndrepți mintea cu regularitate spre acest fel de a fi, spre această prezență atentă, dar lipsită de vreo așteptare.