Editori:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:

Magdalena Mărculescu

Redactare:

Constantin Piştea

Design și ilustrație copertă:

Andrei Gamarț

Director producție:

Cristian Claudiu Coban

Dtp:

Mihaela Gavriloiu

Corectură:

Dușa Udrea-Boborel

Oana Apostolescu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: Accessory to War: The Unspoken Alliance Between Astrophysics and the Military

Autor: Neil deGrasse Tyson și Avis Lang

First published in English by W. W. Norton & Company, Inc.

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0691-2

ISBN (PDF): 978-606-40-1044-5

ISBN (EPUB): 978-606-40-1390-3

Prolog

Adesea, în chestiunile legate de război, rolul științei și al tehnologiei se dovedește decisiv, asigurând avantajul taberei care exploatează aceste cunoștințe, în detrimentul celei care nu le exploatează. Când este înrolat în eforturile de război, biologul se poate gândi la transformarea bacteriilor și virusurilor în arme; aruncarea unei carcase descompuse de animal peste crenelurile unui castel în timpul asediului ar putea fi unul dintre primele exemple de război biologic. Și chimistul își poate aduce contribuția — de la puțurile de apă otrăvite la iperita și clorul din Primul Război Mondial, apoi la bombele defoliante și incendiare din Vietnam și gazele iritante folosite în conflictele contemporane. Într-un război, fizicianul este un expert în problemele legate de materie, mișcare și energie și are o sarcină simplă: să ia energia dintr-un loc și să o transporte în altul. Expresia cea mai puternică a acestui rol au fost bombele atomice din cel de-al Doilea Război Mondial și mult mai periculoasele bombe cu hidrogen realizate în timpul Războiului Rece. În sfârșit, îl avem pe inginer, care face toate lucrurile posibile, permițând științei să faciliteze războiul.

Pe de altă parte, astrofizicianul nu produce nici rachete, nici bombe. Astrofizicienii nu produc niciun fel de arme. În schimb, noi și militarii avem multe subiecte de interes comun: detecția multispectrală, aducerea în aliniament, urmărirea coordonatelor unei ținte mobile, imagistica, observațiile făcute de la înălțime, fuziunea nucleară, accesul în spațiul cosmic. Suprapunerile sunt puternice și schimbul de cunoștințe are loc în ambele direcții. Comunitatea astrofizicienilor, asemenea majorității mediilor academice, are în proporții covârșitoare vederi liberale și antirăzboinice. Cu toate acestea, suntem, într-un mod ciudat, complici în această alianță. În slujba războiului — Alianța secretă dintre astrofizică și armată explorează această relație, de la începuturile navigației celeste în slujba cuceririlor teritoriale și a tendințelor hegemonice până la ultimele utilizări ale sateliților în scopuri militare.

Ideea acestei cărți a luat naștere la începutul anilor 2000, în perioada în care m-am numărat printre cei 12 membri ai Comisiei pentru Viitorul Industriei Aerospațiale a Statelor Unite ale Americii, înființate în timpul președinției lui George W. Bush. Contactele avute atunci cu membri ai Congresului, generali ai Forțelor Aeriene, lideri din industrie și consilieri din ambele tabere politice au fost un adevărat botez în mecanismele intime ale științei, tehnologiei și puterii din cadrul guvernului american. Experiențele avute m-au determinat să-mi imaginez cum s-ar fi putut desfășura astfel de întâlniri de-a lungul secolelor în țările care, la un moment dat, dețineau un rol de frunte în ceea ce privește descoperirile cosmice și războiul.

Coautorul Avis Lang este de multă vreme redactorul meu, încă din zilele în care scriam lunar eseuri pentru revista Natural History. Având pregătire de istoric al artelor, Avis este un cercetător desăvârșit și un scriitor neobosit, profund interesat de univers. Cartea de față este o colaborare și o fuziune a talentelor noastre, fiecare compensând punctele slabe ale celuilalt. Dar cartea aceasta a ajuns în stadiul final datorită hotărârii nestăvilite a lui Avis de a cerceta rolul științei în societate, așa cum este exprimat în cuvinte tipărite.

Cititorul va observa că anumite pasaje, cum ar fi acesta, sunt scrise la persoana I singular, mai ales când eu relatez povești cu caracter personal. Dar trebuie să spun că în niciun caz folosirea acestui prenume nu neagă calitatea lui Avis de coautor al fiecărei pagini din această carte.

Neil deGrasse Tyson și Avis Lang

New York, ianuarie 2018

Vreme este să ucizi

Pe 10 februarie 2009, doi sateliți de comunicații — unul rusesc, celălalt american — s-au ciocnit la circa 800 de kilometri deasupra Siberiei, la o viteză de apropiere relativă de peste 40 000 km/h. Deși imboldul pentru construirea sateliților de dinaintea lor fusese războiul, această coliziune a fost un simplu accident în vremuri de pace, primul de acest fel. Cândva, unul dintre sutele de fragmente rezultate în urma acestui eveniment se va ciocni cu un alt satelit sau va avaria o navă spațială cu echipaj uman.

În aceeași zi de iarnă, pe pământ, la închiderea bursei, indicele industrial mediu Dow Jones a fost de 7 888 — o valoare considerabil peste minima deceniului, de 6 440, înregistrată în martie 2009, dar nu cu mult peste jumătate din valoarea maximă de 14 198, din octombrie 2007. Printre alte știri ale aceleiași zile, Muzak Holdings, furnizorul eponim al muzicii difuzate în ascensoare, a inițiat procedurile de faliment, General Motors a anunțat o reducere cu 10 000 a posturilor destinate „gulerelor albe“, anchetatorii federali au făcut o descindere la birourile unei firme de lobby din Washington, ai cărei clienți erau sponsori importanți de campanie ai șefului subcomisiei Camerei Reprezentanților pentru cheltuielile din domeniul apărării; cu prilejul unui miting organizat cu ocazia celei de-a treizecea aniversări a Revoluției Islamice, președintele iranian a făcut o declarație incendiară potrivit căreia țara sa era „pregătită să poarte discuții bazate pe respect reciproc și într-o atmosferă corectă“; iar noul secretar al Trezoreriei, numit de nou-alesul președinte american, a prezentat un plan de două bilioane de dolari prin care urmărea să-i atragă pe speculanți să cumpere acțiunile americane instabile, din cauza cărora se prăbușise economia mondială. Specialiștii în inginerie civilă au anunțat că 70% din sarea împrăștiată pe drumurile acoperite cu polei din zona metropolitană Minneapolis–Saint Paul ajunsese în bazinul de recepție al regiunii. Un fizician ecologist a anunțat că o treime dintre cele mai bine vândute imprimante laser formează, în vaporii emiși în procesul de imprimare pe hârtie, cantități mari de particule ultrafine dăunătoare pentru plămâni. La rândul lor, climatologii au anunțat că zonele de înflorire a peste 100 de specii de plante au ajuns la altitudini tot mai mari în munții Santa Catalina din Arizona într-o perioadă de 20 de ani, acest lucru fiind determinat de creșterea temperaturilor din timpul verii.

Cu alte cuvinte, lumea era în continuă schimbare și supusă amenințărilor de tot felul, așa cum este atât de des.

După zece zile, un grup internațional alcătuit din distinși economiști, oficiali și universitari s-a întrunit sub auspiciile Centrului pentru Capitalism și Societate de la Universitatea Columbia pentru a discuta despre cum ar fi putut lumea să iasă din acea criză financiară mai gravă decât de obicei. Directorul centrului, laureatul premiului Nobel pentru economie Edmund Phelps, a afirmat că era necesară o re-reglementare financiară, dar a subliniat că aceasta nu trebuie „să descurajeze finanțările investițiilor pentru inovații din sectorul economic nefinanciar, care a fost principala sursă a dinamismului economiei americane“. Ce înseamnă sector economic nefinanciar? Cheltuieli militare, echipamente medicale, industria aerospațială, industria computerelor, filmele de la Hollywood, muzica și alte cheltuieli militare. În concepția lui Phelps, dinamismul și inovația mergeau mână în mână cu capitalismul și cu războiul. Când un reporter de la BBC i-a cerut o „idee mare“ despre criză și dacă aceasta constituia o „incriminare permanentă a capitalismului“, el a răspuns: „Ideea mea mare este că avem nevoie disperată de capitalism ca să putem crea lucruri interesante de făcut, pentru oamenii obișnuiți — în afară de cazul în care am porni un război împotriva planetei Marte sau ceva similar ca o alternativă“.1

Altfel spus, o economie prosperă depinde de cel puțin unul dintre următoarele lucruri: motivația profitului, războiul pe pământ sau războiul în spațiu.

La 14 septembrie 2009, la doar câteva luni după ciocnirea celor doi sateliți și la câteva străzi de locul unde Turnurile Gemene se înălțaseră până în urmă cu opt ani și patru zile, președintele Barack Obama le-a vorbit mai-marilor de pe Wall Street ca să marcheze prima aniversare a prăbușirii firmei de investiții Lehman Brothers, al cărei faliment este adesea prezentat ca fiind factorul determinant al avalanșei de eșecuri financiare din anii 2008 și 2009. În aceeași dimineață, China a pus piatra de temelie a celui de-al patrulea centru spațial pe o insulă din apropierea ecuatorului — latitudinea ideală pentru valorificarea vitezei de rotație a Pământului, ceea ce duce la minimizarea cantității de combustibil necesare pentru lansare și la maximizarea încărcăturii potențiale. Construcția a fost terminată spre sfârșitul anului 2014, cu mult înainte ca World Trade Center să fie reconstruit. Un reporter de la Associated Press a vorbit despre „marile ambiții spațiale“ ale Chinei și, după ce a prezentat o listă impresionantă a realizărilor și ambițiilor chinezilor, a încheiat astfel: „China susține că programul ei spațial are exclusiv scopuri pașnice, deși contextul militar al acestuia și dezvoltarea armamentului antisatelit i-au făcut pe mulți să pună la îndoială acest lucru“.2