Editori:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial:
Magdalena Mărculescu
Design și ilustrație copertă:
Faber Studio (Adelina Butnaru)
Redactare:
Manuela Sofia Nicolae
Director producție:
Cristian ClauDiu Coban
Dtp:
RĂZVAN NASEA
Corectură:
Irina Mușătoiu
Dușa Udrea-Boborel
Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.
Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.
Titlul original: The Therapist’s Ultimate Solution Book
Autor: Judith Belmont
Copyright © 2015 by Judith Belmont
First published in the United States by W.W. Norton & Company, Inc.
Copyright © Editura Trei, 2021 pentru prezenta ediție
O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București
Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
ISBN (print): 978-606-40-1084-1
ISBN (epub): 978-606-40-1301-9
În calitate de clinicieni, ne desfășurăm activitatea în tot felul de medii și avem de-a face cu o mare diversitate de clienți. Oricare-ar fi mediul în care lucrăm însă există anumiți factori comuni care li se aplică tuturor. În primul rând, clienții noștri caută ajutor pentru problemele lor și se așteaptă de la noi să le oferim competențele care să-i ajute să deblocheze soluțiile. În al doilea rând, avem responsabilitatea de a ne educa pe noi înșine, astfel încât să putem să-i învățăm pe clienții noștri abilități practice de viață. Așa cum un muncitor în construcții are nevoie de un set de scule diverse ca să construiască ceva, tot așa terapeuții echipați cu combinația potrivită de instrumente în trusa lor terapeutică vor putea să creeze un tratament care să abordeze aproape toate nevoile și provocările de viață pe care le au clienții lor. Clinicienii orientați pe soluții, care învață o gamă de strategii psihoeducaționale țintite, ușor de învățat și ușor de predat, vor fi mai flexibili și mai apți să trateze gama de simptome pe care le prezintă clienții lor.
În general, clienții vin la terapie dorind să se schimbe, dar adesea ei nu au nicio cunoștință în ceea ce privește felul în care să se schimbe. Oferindu-le instrumente sub forma unor deprinderi de viață, clinicienii pot să-i ajute să facă schimbări de viață durabile. Aceste strategii nu sunt nicidecum universal valabile. Cartea de față le oferă terapeuților o selecție largă de instrumente, cum ar fi jurnale de comportament, tabele, fișe de lucru, activități, vizualizări, metafore și minilecții, care să se potrivească gamei de nevoi ale clientului.
Terapeutul ca profesor. Psihoeducația în tratamentul orientat pe soluție
Rolul terapeutului nu e doar să asculte, să susțină și să ofere feedback și sugestii, ci și să-i educe pe clienți!
Abordarea orientată pe soluție presupune adesea să li se ofere clienților o educație generală cu privire la un subiect înainte de a încerca să fie ajutați să se schimbe și să învețe noi abilități. Așa cum un profesor de pian nu se poate aștepta ca elevul să vină la prima lecție știind cum să citească notele muzicale, nici clinicienii nu se pot aștepta de la clienți ca aceștia să vină la terapie cu setul de bază de abilități de care au nevoie ca să facă schimbări de viață sănătoase. Clienții au nevoie de cunoștințe, educație și de strategii dovedite ca să exerseze orice abilități nou-dobândite. De exemplu, e posibil ca ei să nu fi învățat niciodată elementele de bază ale comunicării asertive și să nu poată distinge între afirmațiile agresive și cele asertive. Prin urmare, e posibil să se trezească intrând în relații problematice și să nu aibă nicio idee cum să iasă din ele. Sau e posibil să nu fi învățat niciodată cum să-și separe gândurile de sentimente și, ca urmare, le lipsesc cunoștințele despre felul în care să le deosebească, ducând la simptome de anxietate sau depresie care îi invalidează. Materialele resurse din această carte le oferă clienților multe șanse de a practica abilitățile prezentate în fiecare capitol. Mai mult, din moment ce învățarea de noi abilități necesită exersare, transformarea într-o obișnuință a efectuării temelor pentru acasă dintre ședințe este vitală pentru eficacitatea oricărui tratament psihoterapeutic modern. În definitiv, cât de eficient ar fi să deprinzi mersul pe bicicletă sau să repari mașini doar la modul teoretic, fără foarte multă practică? Nu înveți vorbind despre ceva, ci înveți făcând acel lucru.
Haideți să folosim din nou analogia cu elevul la pian. După ce acesta vine la primele lecții și îi sunt prezentate elementele de bază ale citirii notelor și portativelor, el trebuie să exerseze între lecții. La fel cum elevul la pian exersează portativele, tot așa clientul în terapie trebuie să exerseze abilitățile învățate în ședință. Atât în cazul elevului la pian, cât și al clientului, faptul că vin la ședințele săptămânale fără să exerseze între ele va duce la un progres foarte limitat. Nu ne-am aștepta ca elevul la pian să înțeleagă conceptele nou-învățate doar dacă vine la întâlnirile programate, deci n-ar trebui să ne așteptăm la asta nici de la clienții noștri. Numai după ce sunt stăpânite abilitățile fundamentale, cu foarte multă practică, elevul la pian și clientul în terapie vor învăța să facă muzică, atât la propriu, cât și la figurat. Această concentrare pe teme este piatra de temelie a multor abordări de consiliere din prezent. Terapia cognitiv-comportamentală, terapia comportamental dialectică și alte abordări moderne folosesc materiale de autoajutorare pentru consolidarea abilităților între ședințe. Doctorii Aaron și Judith Beck, de exemplu, subliniază importanța exersării și a temelor în terapia cognitiv-comportamentală pentru a-i ajuta pe clienți să-și crească eficacitatea autoajutorării.
O percepție greșită des întâlnită cu privire la abordarea psihoeducațională este aceea că ideea de a-i învăța ceva pe clienți este prea dogmatică și se reduce la a le spune ce să facă sau cum să fie. Din contră însă: dacă le oferim clienților fișe, tabele, activități și exerciții structurate, asta nu le răpește controlul. Mai curând îi ajută să-și dezvolte abilități ca să preia controlul asupra vieții lor și să înceteze de a-l mai ceda într-o atât de mare măsură altora! Îi învață noi soluții la probleme vechi, precum și strategii prin care să genereze noi modalități de gestionare a acestora. În definitiv, instrumentele sunt lipsite de sens dacă nu știi cum să le folosești. Prin urmare, învățarea nu înseamnă anularea autonomiei clienților, ci oferă alegeri atunci când ei nu cunosc alternative. Această abordare proactivă le oferă clienților putere cu ajutorul unor instrumente de viață și îi ajută să gestioneze în mod constructiv schimbarea.
Așa cum spunea atât de bine Confuncius: „Învață-mă și o să uit, arată-mi și o să îmi amintesc, angrenează-mă și pe mine și o să înțeleg“. Psihoeducația are însă limitele ei. Deși instrumentele prezentate pot servi cu siguranță ca strategii utile de gestionare a problemelor, există momente în care comportamentul este atât de înrădăcinat, încât sentimentele și gândurile sunt extrem de rezistente la tratament. În aceste cazuri, tratamentul are loc în mod ideal în timp ce clientul este abordat și medical, cu o îngrijire psihiatrică mai aprofundată. Ca să folosească instrumentele care le-au fost date, clienții trebuie să fie pregătiți atât biologic, cât și psihologic. Aprecierea nevoii de a lucra cu specialiști psihiatri și medici pentru a-l ajuta pe client să devină pregătit să învețe și să se vindece este importantă în orice tratament eficient.
Relația terapeutică. Baza pentru o schimbare sănătoasă
Soluțiile orientate pe acțiune la problemele cotidiene nu vor funcționa dacă nu acorzi suficientă atenție stabilirii unei baze de siguranță și respect reciproc cu clienții tăi. Pentru a înflori, tehnicile și strategiile pentru abilitățile de viață au nevoie de un sol bogat de încredere terapeutică și de siguranță. Pionierul psihologiei, Carl Rogers, subliniază importanța relațiilor care nu judecă, caracterizate printr-o „atitudine pozitivă necondiționată“ față de client, care trebuie să stea la baza oricărui tratament pentru schimbare. Oamenii nu se vor schimba pentru a-și atinge potențialul maxim dacă nu simt că terapeutul e de partea lor sau că îi place. Nu există niciun substitut pentru preocuparea cu adevărat empatică și o atmosferă de acceptare pentru formarea unei alianțe puternice în care clienții pot fi liberi să crească și să învețe. Această bază este vitală dacă te aștepți ca ei să-și asume riscuri și să-și extindă zonele de confort în timp ce își efectuează temele pentru acasă. Clienții se pot simți în siguranță să învețe să se ajute pe ei înșiși numai dacă au o bază de încredere și empatie. Chiar și fondatorul terapiei rațional emotive, Albert Ellis, cu abordarea lui foarte directivă și directă, accentua importanța relației terapeutice empatice care stă la baza oricărei încercări de a-i ajuta pe clienți să se schimbe.
Tratamentul orientat pe soluție. Prinderea valului
Multe dintre instrumentele de tratament din această carte ar putea fi considerate exemple din cel de-al doilea și al treilea val de psihoterapie. Se consideră că terapia cognitiv comportamentală reprezintă cel de-al doilea val al intervențiilor psihologice. Pionierii ei îl includ pe Albert Ellis, a cărui terapie comportamentală rațional emotivă (TCRE) a fost prima teorie expusă formal cu o bază cognitiv-comportamentală din anii ’50, pregătind scena pentru Aaron Beck, care, un deceniu mai târziu, a inventat termenul terapie cognitiv-comportamentală (TCC).
Al treilea val de tratament încorporează abordarea cognitivă tradițională, în timp ce se deplasează dincolo de ea pentru a include instrumente terapeutice inovative, cum ar fi, de exemplu, tratamentele tradiționale nonclinice, precum practicile de mindfulness și de acceptare. Aceste practici orientale au ajuns să fie integrate în tratamentele cognitiv-omportamentale din noile discipline ale peisajului psihologic de astăzi. Cele mai bine cunoscute sunt terapia dialectic-comportamentală (TDC), inițiată de Marsha Linehan, terapia prin acceptare și angajament (TAA), fondată de Steven Hayes, și terapia cognitivă bazată pe mindfulness (TCBM), un program de opt săptămâni condus de Jon Kabat-Zinn care face educație în ceea ce privește gestionarea depresiei și a stresului, de obicei în mediul spitalicesc.