Editori:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:

Magdalena Mărculescu

Redactare:

Florin-Răzvan Mihai

Director producţie:

Cristian Claudiu Coban

Dtp:

Mihaela Gavriloiu

Corectură:

Dușa Udrea-Boborel

Irina Mușătoiu

Oana Apostolescu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: The New Silk Roads: The Present and Future of the World

Autor: Peter Frankopan

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0944-9

ISBN (epub): 978-606-40-1275-3

Introducere

În 2015, când a apărut, cartea Drumurile Mătăsii – O nouă istorie a lumii a atins un nerv. Ca autor, firește că speram ca oamenii să citească și să le placă ceea ce scrisesem; ca istoric și profesor de istorie însă, de mult descoperisem că temele de care îmi doream să mă ocup trezeau prea puțin interesul celor din jurul meu. La cocktailuri și dineuri, conversațiile despre munca mea de cercetare nu durau aproape niciodată prea mult timp și, chiar și cu colegii mei, interacțiunea era, de obicei, direct legată de perioade sau de regiuni ce prezentau un interes reciproc.

Ca urmare, succesul cărții Drumurile Mătăsii m-a luat prin surprindere. Cartea s-a vândut în peste un milion de exemplare în toată lumea, petrecând opt luni în Topul 10 al publicației Sunday Times și devenind bestseller în Marea Britanie, țările din Golful Persic, India și China. S-a vădit în final că o mulțime de oameni voiau să știe mai multe despre lumea din jurul lor — despre alte popoare, culturi și regiuni care s-au bucurat de vremuri glorioase în trecut. S-a vădit în final că numeroși cititori erau foarte interesați de lucrări în care autorul să se concentreze mai puțin asupra Europei și a Occidentului, așa cum se proceda stăruitor, în general, până atunci, și să își îndrepte atenția asupra Asiei și a Orientului.

Cititorii își doreau, de asemenea, cărți care să sublinieze rolul și importanța conexiunilor realizate între continente de-a lungul vremii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, geograful german Ferdinand von Richthofen a născocit un termen pentru a descrie rețelele de schimb dintre China dinastiei Han și lumea de dincolo de hotarele ei. El le-a numit die Seidenstraßen — „Drumurile Mătăsii“ —, expresie ce a aprins imaginația cărturarilor și a publicului larg deopotrivă.1

Conceptul lui Richthofen privind Drumurile Mătăsii nu identifica o anume arie geografică, ci se referea la modul cum mărfurile, ideile și oamenii circulau între Asia, Europa și Africa și căuta să explice în ce fel se creau, practic, legăturile între Oceanul Pacific, Marea Chinei de Sud, Marea Mediterană și, în cele din urmă, Oceanul Atlantic. De fapt, această lipsă de precizie poate fi și utilă — nu în ultimul rând, pentru că nu era vorba câtuși de puțin de „drumuri“ în sensul modern al cuvântului, sau pentru că astfel se estompau diferențele dintre comerțul pe distanțe lungi și cel pe distanțe scurte, sau chiar pentru că se făcea negoț cu nenumărate bunuri și mărfuri în afară de mătase, de multe ori chiar în cantități mult mai mari decât în cazul țesăturilor scumpe.

De fapt, sintagma Drumurile Mătăsii este utilizată pentru a descrie modul în care popoare, culturi și continente și-au întrețesut destinele. Astfel, ne ajută să înțelegem mai bine cum s-au răspândit în trecut religiile și limbile și, în același timp, ne arată cum s-au propagat ideile din domeniul gastronomiei, modei și artei, cum au rivalizat și cum și-au împrumutat reciproc anumite elemente. Drumurile Mătăsii scot în evidență cât este de important să deții controlul asupra resurselor și a comerțului pe zone întinse și, prin urmare, ne ajută să înțelegem contextul și scopul expedițiilor întreprinse peste deșerturi și oceane, expediții ce au contribuit la făurirea unor mari imperii. Drumurile Mătăsii ne arată cum a fost stimulată inovația tehnologică de-a lungul a mii de kilometri, dar și cum violența și boala au urmat deseori aceleași tipare ale distrugerii. Cu ajutorul Drumurilor Mătăsii, trecutul nu ni se mai înfățișează ca o succesiune de epoci în care regiuni întregi au rămas izolate și independente unele de altele. Ele ne ajută să vedem ritmul în care lumea a fost conectată timp de milenii pe parcursul istoriei, ca parte a unui trecut mai amplu, atotcuprinzător și global.

Multe lucruri s-au schimbat în cei câțiva ani care au trecut de la publicarea Drumurilor Mătăsii. Din perspectiva mea de istoric, s-au înregistrat progrese cu adevărat incitante în modul cum înțelegem trecutul. Oameni de știință din domenii variate, interesați de perioade și regiuni diferite, au produs lucrări pe cât de inovatoare, pe atât de captivante. Utilizând imaginile din satelit și metoda analizei spațiale, arheologii au identificat sisteme de irigații alcătuite din cisterne, canale și baraje ce datează din secolul al IV-lea d.Hr., cu ajutorul cărora înțelegem cum reușeau oamenii să facă agricultură în condițiile vitrege din nord-vestul Chinei, într-o perioadă în care schimburile cu ținuturi îndepărtate abia începeau să se dezvolte.2

Cercetători afiliați Parteneriatului pentru Cartografierea Patrimoniului Afgan au valorificat datele culese de sateliți comerciali și de spionaj, precum și de dronele folosite în activitatea de supraveghere militară din Afganistan. S-a obținut o imagine detaliată a unei rețele de caravanseraiuri, canale de apă și ansambluri de locuințe unde erau găzduiți odinioară călătorii din Centrul Asiei, ceea ce schimbă perspectiva noastră asupra modului în care erau legate între ele în trecut Drumurile Mătăsii.3 Faptul că mare parte din această muncă s-a făcut de la distanță arată totodată în ce fel evoluează cercetarea în secolul XXI.4

Progresul metodelor științifice a pus într-o nouă lumină și relația dintre nomazi și locuitorii marilor orașe din inima Asiei în epoca premodernă. Analiza cu izotopi de carbon și azot a 74 de rămășițe umane din 14 morminte din Asia Centrală ne ajută să descoperim obiceiurile alimentare ale celor care trăiau în comunități stabile, spre deosebire de cele nomade — sugerând, în același timp, că nomazii se bucurau de o varietate mai mare în alimentație decât locuitorii satelor, târgurilor și ai orașelor mari. La rândul ei, această informație ridică întrebări importante despre rolul jucat de populațiile nomade în apariția noilor tendințe și a noilor mode culturale de-a lungul a sute și, uneori, a mii de kilometri.5

Dovezi genetice și etnolingvistice au fost folosite în paralel pentru a arăta cum s-a suprapus răspândirea pădurilor de nuci peste evoluția limbii în zone vaste din Asia. Rămășițele fosilizate ale unor sâmburi de nucă uscați sugerează că nucii erau special plantați în chip de investiție agricolă pe termen lung de negustorii și călătorii care foloseau Drumurile Mătăsii — ceea ce a dus la o înțelegere mai bună a relației dintre mediul natural și impactul produs de creșterea schimburilor la nivel local, regional și chiar pe întinderi mai mari. La fel ca toate celelalte rute comerciale, Drumurile Mătăsii au jucat rolul unor „coridoare genetice“ pentru oameni, plante și animale deopotrivă.6

De asemenea, mai sunt de menționat și noile cercetări care stabilesc o legătură între originile idișului și schimbul comercial de pe teritoriul Asiei și care susțin că evoluția acestei limbi a fost legată de măsurile menite să protejeze siguranța tranzacțiilor prin inventarea unui idiom accesibil doar unui grup restrâns de oameni.7 Situația seamănă izbitor cu ceea ce se întâmplă în secolul XXI: criptomonedele și tehnologia blockchain îi ajută pe comercianți să efectueze tranzacții în condiții de siguranță. De asemenea, există dovezile surprinzătoare furnizate de tehnologia de ultimă generație a analizei carotelor de gheață, folosite cu scopul de a aduce o nouă perspectivă asupra efectului devastator al Ciumei Negre, arătând amploarea dezastrului provocat de prăbușirea producției de metale la mijlocul secolului al XIV-lea.8

Documente desecretizate în 2017, conținând stenograma întâlnirii din 1952 dintre Sir Christopher Steel, ambasadorul Marii Britanii la Washington, și Henry Byroade, adjunctul secretarului de stat pentru afaceri externe al Statelor Unite ale Americii, care au discutat posibilitatea unei lovituri de stat prin care să fie înlăturat de la putere premierul Iranului, ne ajută să înțelegem cu mai multă claritate cum a prins formă acel plan nefericit.9 De asemenea, accesul recent la planurile secrete ale Statelor Unite ale Americii referitoare la declanșarea unor ipotetice atacuri nucleare la începutul Războiului Rece aduce la lumină informații importante despre intențiile militare și strategice americane și despre soluțiile identificate în acea perioadă pentru neutralizarea Uniunii Sovietice în eventualitatea unui război.10

Iată doar câteva exemple care demonstrează cum istoricii utilizează în continuare diferite metode pentru a cunoaște și a înțelege mai bine trecutul. Tocmai de aceea istoria este o disciplină atât de pasionantă și de incitantă: te îndeamnă să meditezi la evenimente petrecute în altă epocă într-o manieră diferită și, totodată, să descoperi conexiuni ce aduc laolaltă popoare, regiuni, idei și teme de reflecție. Ultimii ani au mai clarificat un aspect: oricât de traumatizantă ori de absurdă ar putea părea viața politică în prezent, când are loc Brexitul, afacerile europene trec printr-o criză, iar în America se desfășoară mandatul de președinte al lui Trump, țările de pe Drumurile Mătăsii contează cu adevărat în secolul XXI. Deciziile importante nu se iau la Paris, Londra, Berlin ori Roma — așa cum se întâmpla în urmă cu o sută de ani —, ci la Beijing, Moscova, Teheran, Riyādh, New Delhi, Islamabad, Kabul și în zonele stăpânite de talibani în Afganistan, la Ankara, Damasc și Ierusalim. Trecutul lumii a fost modelat de ceea ce se întâmpla de-a lungul Drumurilor Mătăsii; la fel se va întâmpla și în viitor.