1.png

EDITORI:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

director editorial:

Magdalena Mărculescu

REDACTARE:

Victor Popescu

Design copertă:

Faber Studio

FOTO copertă:

Guliver/Getty Images/© Nay Sakdi Chay Kay Kaew / EyeEm

DIRECTOR PRODUCȚIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Răzvan Nasea

CORECTURĂ:

Andreea-Lavinia Dădârlat

Irina Mușătoiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Copyright © 2019 Patmos Verlag. Verlagsgruppe Patmos in der Schwabenverlag AG, Ostfildern

Copyright © Editura Trei, 2021, pentru prezenta ediție

Titlul original: In Liebe wachsen und glücklich werden: Beziehungskonflikte als Chance nutzen

Autor: Felicitas Römer

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-1184-8

ISBN (epub): 978-606-40-1408-5

Părinților mei

Avertisment

Informațiile, recomandările și exercițiile cuprinse în această carte au fost verificate cu acuratețe și puse la dispoziție de către autoare în conformitate cu stadiul cunoștințelor ei de la momentul scrierii cărții. Acestea nu reprezintă însă un înlocuitor pentru consilierea psihoterapeutică sau medicală individuală. Editura și autoarea nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele erori sau prejudicii rezultate din folosirea informațiilor, a recomandărilor sau a exercițiilor prezentate. Folosirea și punerea lor în aplicare se face pe propria răspundere a cititorilor.

Cuvânt-înainte. Ajută-te singur, pentru că altfel nu te ajută nimeni. De ce ne dezvoltăm și ne vindecăm prin intermediul relațiilor?

Vă iubiți partenerul? Doriți să vă păstrați relația cu el, poate chiar să v-o îmbunătățiți sau să o aprofundați? Vă prindeți însă uneori în dispute aprinse, care, în afară de iritare și frustrare, nu conduc la nimic? Aveți câteodată sentimentul că vorbiți fiecare o altă limbă sau că nu înțelegeți reacția partenerului? Unul dintre dumneavoastră are tendința să se retragă din discuție? Și mai ales, aveți senzația că toate aceste lucruri, luate la un loc, constituie un mister pentru dumneavoastră?

Atunci sunteți în locul potrivit! Am scris această carte exact pentru dumneavoastră!

Să ne lămurim de la bun început: e normal și firesc să existe probleme și conflicte într-o relație de cuplu! Acest lucru nu reprezintă o slăbiciune, un eșec sau lipsa capacității de a iubi. Pe de altă parte, certurile nu sunt nici ele lipsite de sens. Chiar și acele tipare de relaționare care la prima vedere par absurde își urmează propria lor logică internă ce poate fi înțeleasă. Certurile îndeplinesc o anumită funcție în „sistemul cuplului“ și trebuie doar să ne dăm silința să le înțelegem la un nivel mai profund.

Dragi cititori, cu această carte vă aflați în cea mai potrivită companie! Nu vă lăsați înșelați de aparenta fericire strălucitoare a cunoscuților veseli din jurul dumneavoastră. Toate cuplurile de lungă durată se confruntă cu anumite teme pe marginea cărora trebuie să lucreze împreună pe parcursul relației lor, teme care le testează limitele și le pun dragostea la încercare. Nici chiar terapeuții de cuplu nu sunt scutiți de astfel de obstacole! Cât de mult se pot împotmoli partenerii în astfel de situații (și cât de apăsător poate fi acest lucru) știu nu doar din practica mea terapeutică, ci și din viața personală. Din fericire, cunosc câteva modalități de a rupe acest cerc vicios și de a dezvolta relația împreună, într-un mod plin de afecțiune. În cartea de față, doresc să împărtășesc cu dumneavoastră aceste cunoștințe.

Multe cupluri care vin în cabinetul meu au dezvoltat de-a lungul anilor o anumită dinamică inconștientă în relația lor, din cauza căreia au ajuns între timp să sufere foarte mult. Într-o primă fază, mulți oameni sunt disperați pentru că nu reușesc să întrezărească sau să întrerupă aceste procese complexe, cu o puternică încărcătură afectivă. Fiecare dintre parteneri se consideră a fi o victimă a celuilalt. În ciuda faptului că cei doi se iubesc cu adevărat, ei nu (mai) reușesc să trăiască într-o relație partenerială plină de iubire. O astfel de deteriorare a relației este cu adevărat frustrantă pentru toată lumea. Gândul unei despărțiri este atunci foarte aproape sau poate a fost chiar exprimat.

În cadrul primei consultații, o mică parte dintre clienți își exprimă temerea că s-ar putea ca ceva să nu fie chiar în ordine în ceea ce-i privește, că ei nu se simt capabili să mențină o relație. Însă marea lor majoritate este la început absolut convinsă că partenerul este cel „vinovat“ de haosul din relație. Dacă acesta s-ar comporta altfel, totul ar fi perfect, iar relația ar fi de-acum încolo una armonioasă. Acești pacienți care se plâng de partenerul lor nu pot să înțeleagă (deocamdată) că și ei și-au asumat un anumit rol în „jocul“ relației, chiar dacă la nivel inconștient.

Multe cupluri consideră că discuțiile complicate pe care le poartă se datorează problemelor de comunicare: partenerul a înțeles greșit ceea ce i s-a transmis sau partenerii vorbesc mereu în paralel, fiecare pe limba lui. Pe de altă parte, unii terapeuți sunt dispuși să se implice cu ardoare în optimizarea culturii dialogului dintre cei doi. Bineînțeles că și eu consider că enunțurile la persoana I (mesajele care încep cu „Eu simt că…“) pot fi mai utile decât acuzațiile la persoana a II-a („Tu întotdeauna…“) și, în general, cred că este mai bine să ne formulăm dorințele decât să-i aducem celuilalt reproșuri. Însă convingerea mea este că în spatele acestor așa-numite probleme de comunicare se ascund motive mai profunde, ce pot fi rezolvate doar parțial prin aplicarea unor tehnici de dialog. În spatele unui conflict pe care cuplul îl prezintă se află de obicei o altă problemă, mai mare și mai importantă, care provoacă sau amplifică toate pretinsele „probleme de comunicare“. Pentru ca partenerii să se înțeleagă din nou mai bine și să se poată „iubi din tot sufletul“, întâi trebuie abordată această temă mai profundă.

Din acest motiv, în terapia de cuplu, analizez cu atenție tiparul de comunicare pe care cei doi îl prezintă. Mă concentrez asupra emoțiilor pe care ambii parteneri le trăiesc în timpul discuțiilor dificile. Atunci când sunt întrebați, cei afectați relatează de cele mai multe ori că simt emoții extrem de neplăcute sau de copleșitoare, pe care adesea le-au mai trăit deja, de obicei în copilărie. Sau vorbesc despre reacții somatice ciudate, pe care nu știu să le descrie prea bine.

Când se întâmplă acest lucru, putem presupune că partenerul respectiv a avut parte în copilărie, în adolescență sau în tinerețe de anumite vătămări emoționale, pe care dinamica relației le-a atins și le-a scos din nou la suprafață. Dificultatea de care se lovesc partenerii reprezintă deci mai mult decât o simplă problemă de comunicare. Ea ajunge în straturi mai adânci ale psihicului și atinge răni vechi, din trecut, și care, în mod evident, nu au fost încă vindecate. Pentru rezolvarea acestor teme delicate și sensibile, e nevoie de mult fler terapeutic, de un pic de timp și de multă răbdare din partea clienților — atât cu ei înșiși, cât și cu partenerii lor.

Într-o primă fază, aproape toți clienții mei interpretează repro­șurile partenerului lor ca pe o lipsă de afecțiune și ca pe o expresie a unei agresivități arbitrare. Sau pun cu ușurință situația pe seama diferenței dintre sexe („Bărbații nu sunt în stare să înțe­leagă genul acesta de lucruri!“ sau „Așa sunt femeile!“). Din păcate, toate aceste încercări de a găsi explicații nu dau roade pe termen lung și nu ajută cuplul să se dezvolte într-o formă durabilă.

Când ajung în cabinetul meu, cuplurile sunt deja adesea mâhnite și răvășite, sperând la un mic miracol care să le salveze dragostea. Bineînțeles că eu nu pot să fac minuni. Dar pot să-i ajut pe clienții mei să-și cunoască și să-și înțeleagă propriile tipare, dezvoltându-și în același timp și o anumită înțelegere pentru trăirile și comportamentul partenerului lor. De asemenea, putem să găsim împreună căi noi și constructive. Toate aceste lucruri sună în principiu bine. Dar trebuie să ținem cont de faptul că ele necesită și o anumită curiozitate, deschidere și disponibilitate de muncă din partea ambilor parteneri.

Ceea ce toate aceste cupluri (încă) nu știu este următorul lucru: Foarte adesea, în spatele problemelor din relație, se ascund răni neprocesate și care, din acest motiv, au rămas inconștiente. Indiferent că este vorba despre un mediu familial problematic din copilărie, despre umiliri sau rușinări în școală, despre trăiri traumatice sau dezamăgiri amare în relațiile anterioare de dragoste, rănile emoționale, experiențele negative și lipsurile afective lasă în suflet și în corp urme la fel de adânci ca actele de violență. În relațiile de iubire, aceste răni vechi, nevindecate, se manifestă sub forma certurilor distructive, a lipsei de comunicare sau a unei spirale formate din mișcări de atac și retragere, ce se menține ca un perpetuum mobile.

Dacă un cuplu nu știe că originea conflictelor sale se află în trecut și că această origine este adânc înrădăcinată în inconștient, este cumva firesc să nu poată să înțeleagă nici comportamentele din relație. Prin urmare, partenerii nu vor avea la dispoziție acele „instrumente“ potrivite pentru a se putea elibera din starea de criză.

Aceasta este lacuna pe care doresc să o acopăr în cartea de față: doresc să vă ajut să vă înțelegeți mai bine atât propriul model de relaționare și de comportament, cât și pe cel al partenerului. „De ce reacționez atât de alergic la anumite comportamente ale partenerului meu?“ „De ce preferă celălalt să tacă atât de des?“ „Și cum se face că ajungem iar și iar la aceleași discuții nesfârșite?“ Dacă reușiți să vă înțelegeți tiparul de relaționare în cuplu, veți putea să vă dezvoltați și un sentiment de compasiune reciprocă și să vă apropiați din nou unul de celălalt. La rândul său, acest lucru conduce la o perspectivă nouă asupra problematicii cuplului și vă deschide noi posibilități de soluționare. Mi se întâmplă aproape zilnic să observ acest fenomen în cabinetul meu.