Editori:
Silviu Dragomir
Magdalena Mărculescu
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial nonfiction:
Victor Popescu
Redactare:
Aida Lavinia Budu
Ilustrație și design copertă:
Alexe Popescu
Director producție:
Cristian Claudiu Coban
Dtp:
Cristian Haba
Corectură:
Dorina Lipan
Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.
Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.
ISBN 978-606-40-3355-0
ISBN ePub 978-606-40-3500-4
Surorii mele
Când am descoperit știința stilurilor de atașament la adulți, acum mai bine de un deceniu, am trăit o adevărată revelație. Parcă aș fi văzut deodată lumea relațiilor umane în culori, după ce o văzusem doar în nuanțe de gri. Cele patru stiluri — anxios (care tânjește după apropiere, dar se teme de respingere), evitant (care preferă independența în locul apropierii), anxios-evitant (o combinație între cele două) și sigur (care acceptă ușor apropierea și este relaxat) — mi-au oferit un limbaj nou pentru înțelegerea conexiunilor dintre oameni. Această revelație a condus, în cele din urmă, la scrierea primei mele cărți, Attached.01
De atunci, știința atașamentului — dar și propria-mi evoluție și înțelegere a ceea ce înseamnă să fii în siguranță — a cunoscut o dezvoltare semnificativă.
În paginile de față, voi prezenta pentru prima dată un set nou de instrumente pe care le-am creat ca să te ajut să devii mai sigur nu doar în relațiile romantice, ci în toate aspectele vieții — cu prietenii, familia, colegii și chiar cu propria-ți persoană.
Acest cadru se bazează pe decenii de studii dedicate neuroștiinței și atașamentului și nu ar fi fost realizabil fără contribuțiile cercetătorilor din întreaga lume. Sunt extrem de recunoscător minților strălucite a căror muncă de pionierat a clarificat multe aspecte inedite ale comportamentului nostru și ale modului în care funcționează creierul. Contribuțiile lor alcătuiesc temelia pe care este construită această carte.
Pentru notele și referințele bibliografice ale cărții, te rog să vizitezi amirlevinemd.com.
Exemplele și studiile de caz din această carte sunt povești compozite, bazate pe tipare și experiențe comune. Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.
01 Amir Levine, Rachel Heller, Stilurile de atașament. O nouă teorie a atașamentului. Cum să găsești și să păstrezi o relație de cuplu fericită, ediția a II-a, traducere de Mihaela Marian Mihăilaş, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2020. (N. t.)
Atins de magia siguranței
Când aveam doisprezece ani, mi-am însoțit sora cea mare, care avea paisprezece ani, într-o vacanță de o săptămână la mare, alături de prietena ei, Lila, și de mama acesteia, Ruth. Am locuit într-o casă veche și cam dărăpănată, cocoțată pe marginea unei stânci cu vedere spre ocean. Era luna august și în fiecare zi coboram în fugă spre plajă pe o potecă scurtă, șerpuitoare, ne lăsam purtați de valuri și ne lăfăiam la soare. Apoi urcam din nou dealul, ne spălam cu furtunul din grădină ca să îndepărtăm apa sărată de pe noi, ne ștergeam repede și intram valvârtej în casă după înghețată. Mâncam pe săturate, jucam jocuri de societate și, din când în când, mergeam în oraș la plimbare. Îi eram recunoscător surorii mele pentru că mă invitase să merg cu ea, dar și lui Ruth, fiindcă mă inclusese în vacanța familiei ei. Nu e puțin lucru să găzduiești doi adolescenți, dintre care unul complet necunoscut, într-o escapadă de vară de o săptămână. Asemenea corespondentei sale biblice, Ruth era o gazdă de o bunătate incredibilă. Ne-a făcut imediat să ne simțim ca acasă. Emana mult calm și liniște, avea un zâmbet răbdător și vorbea într-un mod care arăta că îi pasă de noi și că suntem importanți pentru ea. Avea darul de a dezamorsa fără niciun efort chiar și cea mai mică tensiune apărută între noi, copiii. Nu ne spunea niciodată ce sau când să facem, dar cumva, când ne aflam în preajma ei, știam și voiam singuri să facem lucrurile potrivite.
Nu am fost singurul atins de felul ei de a fi. Ruth era învățătoare la clasa a treia și mulți dintre elevii ei au păstrat legătura cu ea la zeci de ani după absolvire. Avea darul de a deveni, în mod firesc, o prezență ocrotitoare în viața celor din jur. Asta nu înseamnă că viața ei a fost lipsită de greutăți. După ce soțul ei a murit de o boală cardiacă la patruzeci și șase de ani, a rămas să aibă singură grijă de cele două fiice și, ca să le poată întreține, a fost nevoită să își schimbe profesia. A devenit producătoare la un post de televiziune important, într-o perioadă în care lumea respectivă era dominată de bărbați, și a realizat o serie de documentare premiate.
De atunci, am vizitat multe locuri frumoase din întreaga lume și am avut și alte vacanțe minunate, dar acel sejur magic de vară alături de Ruth mi s-a întipărit adânc în memorie. Abia peste câteva decenii, când am descoperit cercetările despre atașamentul sigur, am înțeles de ce îmi amintesc atât de bine acea vacanță. Datorită lui Ruth.
Știind ceea ce știu astăzi, îmi dau seama că Ruth, care nu mai este printre noi, avea un stil sigur. Persoanele „sigure“ au darul de a-i ridica pe cei din jurul lor. Dacă te gândești la trecutul tău, foarte probabil vei identifica câteva trăiri sigure. Apoi, analizându-le mai profund, vei remarca că acestea se numără printre cele mai fericite momente din viața ta.
Sora mea, datorită căreia am fost în acea vacanță, are același talent biologic ca Ruth și, de când mă știu, a fost o prezență securizantă în viața mea. Încă de mic copil, mi-a permis să mă țin scai de ea oriunde se ducea. Nu am fost exclus de la nicio plecare sau întoarcere de-ale ei. Printre primele lucruri pe care mi le amintesc este că, pe la patru sau cinci ani, mergeam cu ea în vizită la o prietenă de-a ei care avea trei pui simpatici de teckel cu care voiam să mă joc și că mă țineam după grupul ei de prietene când se duceau în parc.
Într-adevăr, o mulțime de studii din ultimele decenii demonstrează cât de importante pentru fericirea și starea noastră de bine sunt chiar și cele mai mici interacțiuni sigure. Ba mai mult, cercetările sugerează că interacțiunile securizante care au loc de-a lungul vieții sădesc în noi un sâmbure de siguranță pe care îl putem cultiva și folosi pentru a deveni, la rândul nostru, mai siguri.
În această carte, voi combina perspectivele oferite de experiențele sigure din viața mea cu experiențele pacienților, studenților și persoanelor intervievate de mine. De asemenea, voi prezenta rezultatele studiilor despre creier și atașamentul sigur ca să te ajut să devii mai sigur pe termen lung. Voi folosi totodată o metodă dezvoltată în lucrul cu pacienții mei, numită Terapia de Amorsare a Siguranței — sau, pe scurt, Terapia Securizantă01 —, care încurajează împărtășirea amintirilor sigure, în încercarea de a face să rodească sâmburii de siguranță din noi, pentru ca apoi să folosim aceste experiențe ca rampe de lansare pentru a deveni mai siguri în viața de zi cu zi.
De-a lungul anilor, pacienții mi-au povestit în timpul tratamentului zeci de experiențe sigure. Unii au avut părinți excepționali, alții au avut bunici care le-au fost devotați trup și suflet. Mulți mi-au vorbit despre învățători și profesori, parteneri de viață, mentori, șefi și frați incredibil de ocrotitori, care și-au revărsat asupra lor talentele sigure. Cu timpul, admirația mea pentru persoanele sigure din această lume a crescut enorm. Continuând să ascult cu uimire aceste mărturii despre atașamentul sigur, am ajuns să mă îndrăgostesc de oamenii siguri din jurul nostru. Ei sunt cei care ne sunt mereu alături, ne dezamăgesc rar și nu se ceartă cu noi. Mi-am dat seama că, de multe ori, acest talent nu este apreciat, ba mai mult, este ignorat, probabil pentru că persoanele sigure sunt extrem de stabile. Viața lor este lipsită de dramatism și de aceea numeroasele lor calități trec neobservate. În schimb, în Terapia Securizantă, oamenii siguri din această lume ocupă centrul scenei, oferind un model de siguranță și naturalețe în relațiile cu noi și învățându-ne cum să trăim într-un mod mai sigur.