1.png

Editori:

SILVIU DRAGOMIR

MAGDALENA MĂRCULESCU

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Redactare:

Vlad Vedeanu

Design copertă:

FABER STUDIO (Adelina Butnaru)

Director producţie:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

Mirela Voicu

Corectură:

DANA ANGHELESCU

Lorina Chițan

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: Clinical Klein
Autor: R.D. Hinshelwood

Copyright © 1994, R.D. Hinshelwood

This book was first published by Free Association Books Ltd.

Copyright © Editura Trei, 2024
pentru prezenta ediţie

C.P. 27-0490, Bucureşti

Tel./Fax: +4 021 300 60 90

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2471-8

ISBN (EPUB): 978-606-40-2569-2

Pentru Anna, care cu răbdare mi-a permis să mă răsfăț cu ceea ce mă interesează

Exemple

Capitolul 2

Retenția anală (caz descris în Abraham, 1924, pp. 442-444)

Capitolul 3

Pacientul îndoliat (caz descris în Abraham, 1924, pp. 435-437)

Fetița și pantoful (observație descrisă în Issacs, 1948, pp. 90-91)

Capitolul 4

Joc inhibat (caz descris în Klein, 2010, pp. 40-43)

Ruth anxioasa (caz descris în Klein, 2010, pp. 55-63)

Complexul Oedip al Ernei (caz descris în Klein, 2010, pp. 69-71)

Fetița cu elefant (caz descris în Klein, 1929/2011, pp. 201-203)

Băiatul vânător (caz descris în Klein, 1929, p. 201)

Capitolul 5

Omuleții dinăuntru (caz descris în Klein, 1935, pp. 432-433)

Atacat de viermi (caz descris în Klein, 1935, pp. 429-432)

Bărbatul care și-a atacat fundul (caz descris în Heimann 1955, pp. 246-250)

Identificarea cu un obiect „bun” (caz descris în Klein, 1961, pp. 93-100)

Femeia cu un diavol înăuntru (caz descris în Heimann, 1942, pp. 27-40)

Capitolul 6

Sentimente de îngrijorare și depresive (caz descris în Klein, 1935, pp. 431)

Obiectul intern nesigur (ședință descrisă în Klein, 1961, pp. 578-586)

Părinți distruși (caz descris în Klein, 1935, pp. 439)

Moartea unui fiu (caz descris în Klein, 1940, pp. 554)

Capitolul 7

Bărbatul care și-a pierdut sentimentele (caz descris în Klein, 1946, pp. 44-45)

Femeia care și-a pierdut capacitatea de a avea nevoie (caz descris în Klein, 1946, pp. 40-41)

Copila ucigașă (caz descris în Klein, 1946, p. 45-46)

Bărbatul care s-a lărgit (caz descris în Rosenfeld, 1952, pp. 77-99)

Bărbatul care și-a pierdut văzul (caz descris în Bion, 1957, pp. 52-59)

Bărbatul care se bâlbâia (caz descris în Bion, 1959, p. 94)

Capitolul 8

Obiectul ca toaletă (caz descris în Rosenfeld, 1949, pp. 37-41)

Ocuparea obiectului (caz descris în Rosenfeld, 1947, pp. 13-33)

Bărbatul care și-a clivat agresivitatea (caz descris în Klein, 2008, pp. 376-378)

Mama care nu putea înțelege (caz descris în Bion, 1959, p. 210-211)

Pacientul trădat (caz descris în Bion, 1959, pp. 209-210)

Conținătorul eșuat al pacientului (caz descris în Bion, 1959, pp. 202-203)

Capitolul 9

Copilul cu mosorul (observație descrisă în Freud, 1920, pp. 224-225)

Obrăznicia lui Peter (caz descris în Klein, 1927, pp. 177-180)

Lupta cu moartea (caz descris în Klein, 1957, pp. 348-350)

Capitolul 10

Introiecția analistului (caz descris în Heimann, 1955, pp. 246-250)

Pacientul abuziv (caz descris în Money-Kyrle, 1956, pp. 27-28)

Bărbatul care era sensibil (caz descris în Brenman Pick, 1985, pp. 37-38)

Capitolul 11

Pacientul cu vioară (caz descris în Segal, 1957, pp/ 49-50)

O altă vioară (caz descris în Segal, 1957, pp. 49-50)

Eșecul semnificării și al comunicării (caz descris în Segal, 1978, pp. 317-319)

Capitolul 12

Proiecția înțelegerii (caz descris în Feldman, 1989, pp. 117-122)

Capitolul 13

Morcovii răsuciți (caz descris în Joseph, 1975, pp. 77-79)

Capitolul 14

Pacientul închis într-o cavernă (caz descris în Joseph, 1982, pp. 129-131)

Relații interne perverse (caz descris în Steiner, 1982, pp. 243-248)

Bărbatul de doi metri și jumătate (caz descris în Rosenfeld, 1971, pp. 251-253)

Pacientul cu o parte vicleană (caz descris în Meltzer, 1968, pp. 230-237)

Capitolul 15

Proiecția invidiei (caz descris în Joseph, 1987, pp. 171-174)

Copilul care trăgea de păr (caz descris în Joseph, 1988, pp. 209-210)

Legătura instabilă (caz descris în Joseph, 1989, pp. 199-200)

Bărbatul care planta mazăre (caz descris în Joseph, 1981, p. 120)

Bărbatul care s-a confruntat cu el însuși (caz descris în Joseph, 1983, pp. 145-146)

Durere și retragere (caz descris în Joseph, 1981, pp. 122-123)

O reconstrucție academică (caz descris în Brenman, 1980, pp. 55-57)

Introducere: ghid pentru cititorul nedumerit

Pe când reflectam asupra Dicționarului psihanalizei kleiniene, am remarcat cât de neobișnuit mi se părea să scriu despre Klein dintr-o perspectivă teoretică, așa cum era necesar atunci. Cartea de față este una clinică. Este, deci complementară Dicționarului, la care vom apela pentru expunerile teoretice ale conceptelor kleiniene, și încearcă să completeze admirabila Introducere în opera kleiniană a Hannei Segal, un text clasic, care la timpul lui și-a îndeplinit sarcina de a le oferi atât de multora accesul la înțelegerea și entuziasmul față de opera lui Klein. Această carte nu este o investigare a unor cazuri sau a unor afecțiuni specifice, ci se prezintă pur și simplu ca o ilustrare a modului în care apar conceptele din experiența clinică.

În ciuda accentului clinic puternic adus de Melanie Klein și de adepții săi, scrierea clinică nu reprezintă regula în psihanaliză. Mai degrabă este absorbită de teorie. Cu toate acestea, abordarea pe care o folosesc în această carte constă în a cerceta materiale clinice deja publicate. Scriitorii clinicieni au încercat să ne arate ce au descoperit din propria lor muncă psihanalitică, permițându-ne să aruncăm câte o privire în activitatea lor. Succesul metodei vinietei este variabil, dar scriitorii kleinieni, în mod special, au încercat să-și demonstreze conceptele prin înregistrarea detaliată a proceselor din munca lor clinică. Scrierile lor sunt o metodă indicativă. Cartea de față revine la aceste identificări clinice ale conceptelor pentru a le extrage semnificația în termenii experienței personale. Am ales în mod deliberat înregistrări publicate; sunt disponibile pentru a putea fi consultate de orice cititor interesat să îmi verifice versiunea și viziunea în orice caz particular. Astfel, cartea încearcă să-l ghideze pe cititor printre aceste fragmente selectate de practică clinică înregistrată. Aceasta este viziunea mea. O puteți echilibra cu propria perspectivă.

Nu pretind ca această carte să se constituie ca o dovadă a adevărului descoperirilor Melaniei Klein. Dimpotrivă, încerc să arăt practic și clinic ce este psihanaliza kleiniană. Corectitudinea sau incorectitudinea ei este ceva ce cititorii trebuie să cântărească singuri — sau cu ajutorul propriei psihanalize. Susțin că cea mai bună abordare este să vedem mai întâi ce ne propun Klein și adepții săi. De aceea, nu veți găsi decât ocazional câte o privire aruncată în direcția altor școli de psihanaliză. Nu am exercițiu în nicio altă tradiție psihanalitică în afara celei kleiniene și nu sunt calificat să fac vreo comparație pertinentă cu privire la modul în care alți psihanaliști și-au formulat conceptele din materialul clinic propriu (sau din cel prezentat aici).

Această carte nu este ușor de citit pentru cei care se întâlnesc pentru prima dată cu scrierea kleiniană. Nu este o lectură ușoară. Ca la orice scufundare într-un sistem de gândire, aveți nevoie de timp ca să învățați să înotați. Aveți nevoie de perseverență și de voința de a continua să bâjbâiți mai întâi prin întuneric înainte de a se face lumină. Una dintre dificultățile stăpânirii limbajului psihanalitic, și în special a variantei lui kleiniene, privește diferența dintre punctele de vedere: pe de o parte este o abordare obiectivă, ca și cum ați privi înăuntru aflându-vă afară; cealaltă este cea subiectivă, ca și cum ați încerca să intrați „înăuntrul“ experienței unei alte persoane, înăuntrul vieții ei, dar și a voastră înșivă. Aceste puncte de vedere au produs limbaje psihanalitice separate, ceea ce a creat confuzie. Dacă spunem: „Copilul se luptă cu experiența că burta îi este roasă de ființe rele care se află în ea și se liniștește construindu-și fantasma că degetul lui mare este un aliat pe care îl poate lua înăuntrul său pentru a se lupta cu aceste lucruri rele“, această stare, din interiorul subiectivității bebelușului, sună diferit de limbajul mai obiectiv: „Se apără împotriva frustrării prin regresie la nivel oral și folosind mecanismul introiecției“1. Pentru novici, acest aspect creează un grad de confuzie care trebuie confruntată și depășită. Într-o anumită măsură, confuzia poate fi clarificată prin definirea clară a termenilor, dar în această carte am apelat la o metodă de „indicare“, metoda indicativă. Putem defini ce este roșul pentru cineva care nu l-a văzut niciodată, putem cu adevărat să i-l arătăm doar dacă persoana nu este oarbă. E ca în vechea poveste în care, dacă îi descrieți elefantul unui orb, nu v-ar crede. La fel e și cu ideile psihanalitice: nu sunt crezute dacă nu vin din experiență.

Gândirea psihanalitică nu este ușor de conținut într-o argumentație liniară: premise care duc la concluzii. Este un mod particular de gândire. La început poate fi deconcertant. La început pot părea neconvingătoare mijloacele cu care putem ajunge la ceea ce poate fi considerat adevăr psihanalitic. Dezbaterea și argumentația, deși gălăgioase, au un rol modest în progresul ideilor; în acest sens, nu este ca într-o disciplină academică. Astfel, nici comprehensiunea nu apare ca și cum s-ar aprinde o lumină, ci se dezvoltă lent — adesea iritant de lent — și doar privind retrospectiv veți observa că ceva a devenit familiar și acceptabil, întrucât deja îl folosiți voi înșivă într-un mod propriu.

Pentru a înțelege materialul din această carte trebuie să vă întoarceți la experiențele personale, pur și simplu ca ființe umane. Pentru a intra înăuntrul acestor experiențe, puteți găsi acces prin intermediul experiențelor personale: creșterea copiilor; capriciile și nedumeririle interacțiunii sociale obișnuite; propria introspecție și subiectivitate — în anumite momente din viață cu toții ne-am confruntat cu relații aparent iraționale. Unii dintre cititori s-ar putea să aibă experiență în profesia sănătății mentale sau în educație sau altă activitate asociată în care au fost în mod repetat provocați de natura irațională și copilăroasă a ființelor umane. În sfârșit, poate că vă aflați în propria analiză sau psihoterapie.