Cover of Vrajitoarea lunii Regele paianjen by Marlon James

editori:

Magdalena Mărculescu

Silviu Dragomir

fondator:

Ion Mărculescu, 1994

director editorial:

Bogdan-Alexandru Stănescu

redactare:

Mădălina Marinache

design:

Andrei Gamarț

director producție:

Cristian Claudiu Coban

dtp:

Mihaela Gavriloiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Pandora Publishing SRL.

Titlul original: Moon Witch, Spider King

Autor: Marlon James

Copyright © 2022 by Marlon James

Copyright © Pandora M, 2026,
pentru
traducerea în limba română

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

www.pandoram.ro

ISBN (print): 978-606-978-957-5

ISBN (EPUB): 978-606-978-961-2

Pandora M face parte din Grupul Editorial TREI

Shirley

Personajele care apar în această relatare

În MITU și în KONGOR

SOGOLON, numită și Crinul Interzis, și Vrăjitoarea Lunii

TATĂL EI

FRATELE MAI MARE

FRATELE MIJLOCIU

FRATELE MAI MIC

FEMEIA PITON

DUDUIA AZORA, proprietara unei case a bunurilor și serviciilor dătătoare de plăcere

YANYA, una dintre prostituatele ei

DINTI, altă prostituată

STĂPÂNA KOMWONO, o femeie autoritară

STĂPÂNUL KOMWONO, soțul ei

NOBILA STĂPÂNĂ MORONGO, sora ei

UKUNDUNKA, un monstru legat de un talisman

BUCĂTĂREASA, cunoscut drept Bucătăreasa

NANIL, o sclavă

KEME, cercetaș regal, căpitan în Oastea Roșie din Fasisi

WANGECHI, soție a lui Basu Fumanguru

MILITU, tot soție a lui

OMOLUZU, demoni nocturni care umblă pe tavan

MOSSI DIN AZAR, al treilea prefect al oștii căpeteniei kongoreze

VRĂJITOARELE MAWANA, sirene telurice, numite și jengu de noroi

ÎN FASISI

YÉTÚNDE, soția lui Keme

EME, fiu

SERWA, fiică

ABA, fiică

LURUM, fiu

EHEDE, fiu

MATISHA, fiică

NDAMBI, fiică

BEREMU, un leu

MAKAYA, alt leu

NOBILA STĂPÂNĂ DOUNGOUROU, curteană a casei regale din Fasisi

NOBILA DOAMNĂ KAABU, curteană

NOBILUL KAABU, soțul ei, și el curtean

SANGOMINII, ucenici ai sangomei, o sectă de necromanți și vânători de vrăjitoare

KWASH KAGAR, regele întregului Nord și tatăl prințului Likud, din casa Akum

REGINA WUTU, a doua lui soție

JELEZA, sora lui

LOKJI, sora lui

KWASH MOKI, fiu al lui Kwash Kagar, fostul prinț Likud

ADUKE, fiul său, mai târziu Kwash Liongo

ABEKE, fiul său, frate geamăn cu Aduke

EMINI, prințesă, sora lui

MAJOZI, prinț, soțul ei

KWASH ADUWARE, fiul lui Liongo

KWASH NETU, fiul lui Aduware

KWASH DARA, fiul lui Netu

OKYEAME, mesagerii regelui

AESI, sfetnic al regelui

ALAYA, griot din sud

DJABE, mercenar din Cele Șapte Aripi

OUMOU, prietenă cu Keme

BIMBOLA, proprietarul unui bar din Go

OLU, erou de război, comandantul oștii lui Kagar

VUNAKWE, însoțitoare a prințesei

ITULU, însoțitoare a prințesei

SUPERIOARA, întâia dintre slujitoarele prințesei

ASAFA, general din oastea lui Kagar

DIAMANTE, alt general

SCALA, patriarh mort

KANTU, berserker

SURORILE DIVINE, călugărițe din fortăreața Mantha

ÎN SUD

BUNSHI/POPELE, spirit al râului

NSAKA NE VAMPI, mercenară

OSEYE, sora ei

NYKA, mercenar

BISIMBI, nimfe de apă ucigașe

BOLOM, griot din sud

IKEDE, strănepotul lui, și el griot din sud

YUMBO, spirite ale vegetației

CHIPFALAMBULA, un pește mare

ÎN MANTHA

LETHABO, o călugăriță

LISSISOLO, sora lui Kwash Dara

NINKI NANKA, dragon de râu

PRINȚUL DE MITU, după cum îi spune numele

BASU FUMANGURU, patriarh din Regatul de Nord

SORA REGENTĂ, călugărița superioară a obștii surorilor divine

ÎN DOLINGO

JAKWU, tactician al regelui din sud (decedat)

FEMEIA NNIMNIM, maestră a magiei vindecătoare și restauratoare

REGINA DIN DOLINGO, după cum îi spune numele

SFETNICUL EI

SAVANȚII ALBI, cei mai întunecați dintre necromanți și alchimiști

IPUNDULU, pasărea-vampir a fulgerului

ISHOLOGU, un ipundulu fără stăpân

SASABONSAM, un căpcăun înaripat

ADZE, vampir și roi de gângănii

ELOKO, troll de iarbă și canibal

BĂIATUL, fiul lui Lissisolo, nenumit

ÎN MALAKAL, MAI TÂRZIU ÎN KONGOR

CELE ȘAPTE ARIPI, mercenari

TRISTOGO, un bărbat foarte înalt care nu e gigant

AMADU, negustor de sclavi

BIBI, sluga lui

COPOIUL, vânător căruia nu i se cunoaște niciun alt nume

LEOPARDUL, vânător metamorf, căruia i se cunosc alte câteva nume

FUMELI, arcașul Leopardului

ZOGBANU, troli originari din Mlaștina de Sânge

VENIN, o fată crescută drept hrană pentru zogbanu

1

Femeia fără nume

K’hwi mahwin

Unu

Într-o noapte eram în jungla din vis. Nu era vis, ci o amintire care a sărit în somnul meu să mi-l uzurpe. Și în vis amintirea e o fată. Iată fata. Fata de locuiește în vechiul mușuroi de termite. Cei trei frați ai ei, care locuiesc într-o colibă mare, zic că mușuroiul parcă-i inima putredă a unui turn uriaș întors cu susu-n jos, da’ nu-nțelege ea ce-nseamnă toate astea. Fata strânge din buze în burta mușuroiului gol, cu pereți de lut roșu, aspru la atingere. Nicio fereastră, asta dacă nu-i zici unei găuri fereastră, iar dacă-i zici, atunci multe ferestre, de se ivesc peste tot și fac lumina s-o taie pe trup în sus și-n jos și de-a curmezișul, lasă arșița să se strecoare și să rămână înăuntru și lasă vântul să șerpuiască prin găoacea goală. Mușuroiul ăsta l-au părăsit termitele de mult. E un loc unde n-ai ține nici un câine, dar uite că pe ea acolo o țin.

Două picioare care se tot lungesc, dar încă-s doar niște bețe, un cap care se tot mărește, dar un piept tot neted ca pământul, o fi ajuns tocmai la vârsta aia când stă să i se dezlănțuie trupul, dar nu se obosește nimeni să-i numere anii. Deși-i însemnează ei în fiecare vară, îi însemnează cu mânie și cu mare necaz. Ei de-i sunt frați. Așa însemnează ei ziua nașterii fetei, oh. La vremea aia din an, încep să simtă cum vine răutatea ca un nor peste ei, și pentru asta ea-i de vină. Și ea stă și strânge din buze pentru că le simte ferme, strânge buzele la fel de amarnic cum strânge pumnii. Trăsăturile îi devin hotărâte după cum îi e și mintea. Așa. S-a hotărât. O să evadeze, o să se târască din gaura asta și-o să fugă, și n-o să se mai oprească niciodată din alergat. Și de-i vor cădea degetele de la picioare, o să alerge pe călcâie, iar de-i vor cădea călcâiele, o să alerge în genunchi, iar de-i vor cădea genunchii, o să se târască. Poate cum se târăște bebelușul către mama lui, poate-așa. Mama ei moartă, care n-a trăit cât să-i dea nume.

După lumina firavă care intră și iese prin găurile de furnici, poate să numere zilele. După mirosul baligii de vaci, își dă seama că unul dintre frați ară pământul pentru însămânțat, iar asta înseamnă că-i fie Arb, fie Gidada, a noua ori a zecea zi din luna Camsa. După încă o privire în jur, vede frunza mare pe care i-au trântit niște zoaie de terci seara trecută, una dintre cele două seri din fiecare sfert de lună când îi dau de mâncare. Dacă-și amintesc. De cele mai multe ori, o lasă pur și simplu să flămânzească, iar dacă-și aduc aminte până la urmă, la căderea nopții, zic că și-așa-i târziu, lasă s-o hrănească vreun spirit când o dormi și-o visa.

Iată fata. Privește fata cum ascultă. Din răcnetele fraților ei despre când să însămânțeze meiul și când să lase solul la odihnă înțelege și ea când se schimbă anotimpul. Restul i-l spun zilele de ploaie și zilele de secetă. În afară de asta, o târăsc afară din mușuroiul de termite trăgând-o pur și simplu de-o funie legată de veriga pe care i-au pus-o în jurul gâtului, o priponesc de-o cracă și-o târăsc prin câmp, țipând la ea să are cu mâinile goale bălegarul de vacă, de capră, de porc și de căprior. Sapă cu mâinile-n țărână și amestecă adânc bălegarul, ca să crească bine merindea, pe care tu n-o meriți. Fata s-a născut c-o pedeapsă de ispășit. Și în ochii celor trei frați ai ei n-are s-o ispășească pe de-a-ntregul niciodată.

Privește băieții. Frații ei, cei doi mai mari râzând de cel mic, care urlă. Băieți cum i-a făcut mă-sa, n-au pe ei decât apărători din paie roșii, albastre și galbene, pe coate și pe gambe, și niște scuturi mititele peste pumni. Cei mari au și coifuri, zici că-s niște colivii de paie pe creștetele lor. Coifuri colorate în galben și verde. Fata se strecoară din cuptorul unde stă ca să se uite la ei. Fratele cel mai mare învârte un baston înalt cât casa. Se rotește și se-nvârtește și țopăie de zici că dansează. Dar pe urmă se rostogolește, sare-n sus și abate bastonul drept peste ceafa fratelui mijlociu. Fratele mijlociu urlă.

— Pui de curvă!

— S’tem de-o mamă, zice fratele mai mare și râde.

Se ferește cât ai clipi, dar tot e prea lent. O lovitură de baston îi încinge umărul stâng. Se răsucește și râde, chiar dacă i-a dat sângele de la lovitură. Acum e rândul lui. Își ține bastonul cu amândouă mâinile ca pe-un topor și-o ia la fugă după frate-său, trântindu-i ploaie de lovituri. Fratele mijlociu îl altoiește și el de două ori, dar ăl mare-i prea iute. Vâj, vâj, vâj și trosc, trosc, trosc. Șfichi pe piept, șfichi pe brațul stâng, șfichi buza de jos, care-i plesnește.

— E doar joacă, frate, zice mijlociul și scuipă sânge.

Cel mic încearcă să-și strângă mai bine ditamai coiful pe capul îngust, dar nu reușește.

— Pot să vă bat p-amândoi, zice el.

— Ia uite la căcatu’ ăsta mic! Știi de ce ne ducem la donga, băiete? întreabă cel mare.

— Nu-s vreun prost. Mergeți să câștigați lupta cu bastoane. Să-l omorâți pe nebunul care se pune cu voi.

Amândoi frații se uită la cel mic ca la un străin de-apare pe neașteptate între ei.

— Ești prea mic, frate.

— Vreau și eu să joc!

Cel mare se întoarce spre el.

— Nu știi nimic despre donga. Știi pentru ce-i bastonul ăsta?

— Ești surd? Am zis pentru luptat și pentru ucis!

— Ba nu, căcat cu ochi ce ești. Ăsta e primul baston. După ce învingi, ai voie să-ți folosești al doilea baston. Poți să-ntrebi orice fată drăguță care vine să se uite la lupte cu bastoane.

Rânjește către fratele mijlociu, care-i răspunde la fel. Cel mic e nedumerit.

— Dar în lupta cu bastoane folosești un singur baston, nu două.

— Cum spuneam. Prea mic.

Mijlociul arată către mădularul mezinului.

— Ha, ăl mai mic frate nici n-are baston, doar o rămurică.

Cei doi frați mari râd și râd până începe să se citească furia pe fața mezinului, și nu pentru că încă n-ar înțelege, ci dimpotrivă. Fetița privește. Îl vede cum apucă bastonul, cât avânt își ia cu el, ce tare izbește spinarea fratelui său, drept pe mijloc. Țipă ascuțit, frate-su mare se răsucește pe călcâie și bastonul lui îl altoiește rapid pe cel mic în frunte, se înalță iar și-l pocnește în spatele genunchilor. Mezinul cade, iar cel mai mare dintre frați îi abate o ploaie de lovituri peste tot trupul. Cel mic urlă, iar mijlociul îl apucă pe cel mare de braț.