„Nu ne e ușor să înțelegem cum este posibil ca zeii în care credem să fie luați în batjocură cu glume aristofa­nice. Dar râsul aparține laturii pline de sens, fructuoase și pozitive a vieții și, prin urmare, el este pentru greci mai divin decât solemnitatea ușor indispusă, care ni s-ar părea nouă mai potrivită unor oameni pioși.“

Bruno Snell

„Istoricul relatează ce s-a întâmplat, poetul — ce s-ar putea întâmpla.“

Aristotel

Dumnezeu

S-a trezit într-o zi Nietzsche,

un băiat altfel foarte talentat,

să anunțe că am murit.

Foarte amuzant!

Cică Gott ist tot.

M-am distrat.

Doar un neamț putea să aibă un asemenea tupeu.

A muri este o artă, ca orice altceva,

eu o fac excepțional de bine —

cunosc situația,

am mai citit și eu niște poezie la viața mea.

Viața mea!? Ce viață?

Am avut eu vreodată o viață?

Vă spun: nu e nicio afacere să exiști fără să trăiești.

La scurt timp după ce Nietzsche a zis că am murit,

a murit și el,

n-a fost nimic personal.

Adam

Doi fii aveam și eu,

iar unul l-a ucis pe celălalt.

Pe lângă asta, izgonirea din Rai

a fost floare la ureche.

Eva

Șarpele mereu mi s-a părut

mai interesant decât Adam.

Dacă ar fi fost după mine,

aș fi preferat ca Dumnezeu

să mă facă dintr-un os de șarpe.

Cain

Când am aflat că domnul José Saramago,

laureat al Premiului Nobel pentru Literatură,

a scris o carte despre mine,

intitulată chiar Cain —

m-am bucurat, bineînțeles.

Domnul José mi-a trimis un exemplar cu autograf,

drăguț din partea lui,

asta ar trebui să facă scriitorii,

să le trimită câte un exemplar cu autograf

personajelor principale ale lor,

Pentru Anna,

cu mii de scuze,

Lev Tolstoi,

Pentru Gregor Samsa,

cu sute de mii de scuze,

Franz Kafka,

Pentru Emma,

cu milioane de scuze,

Gustave Flaubert.

Ceva de genul ăsta.

Domnul José mi-a scris simplu:

Pentru Cain,

mulțumesc,

José.

Ce carte minunată!

Ce scriitor extraordinar!

Ce ingenioasă răzbunare!

Abel

Când am aflat că domnul José Saramago,

laureat al Premiului Nobel pentru Literatură,

a scris o carte despre fratele meu,

intitulată chiar Cain —

m-am întristat, desigur,

nici n-am vrut s-o citesc.

Domnul José mi-a trimis un exemplar cu autograf:

Pentru Abel,

cu mii de scuze,

José.

O, Doamne,

cât de mult mi-am dorit să fie o carte proastă,

foarte mult mi-am dorit să fie proastă!

E foarte bună, asta-i problema!

Moise

Am jucat table

cu Dumnezeu.

S-a întâmplat

într-o zi de marț.

Ghilgameș

Prietenia se naște, uneori, din luptă.

Eu și Enkidu ne-am împrietenit

luptându-ne,

măsurându-ne forțele unul altuia.

Prin luptă, el a devenit prietenul meu,

fratele meu, cel care i-a dat vieții mele un sens.

Moartea lui Enkidu

m-a băgat efectiv în depresie,

și nu exista

psihoterapie cognitiv-comportamentală

pe vremea mea.

Prometeu

Zeus a fost cel mai bun prieten al meu.

L-am trădat?

Da, l-am trădat.

Oamenii ăia îmi ceruseră un foc,

nu am putut să-i refuz.

A fost un calcul simplu:

unele lucruri le pot avea și zeii, și oamenii —

dragostea, focul, libertatea.

A fost focul mai presus de prietenia noastră?

Bineînțeles că nu.

Zeus s-a înfuriat foarte tare,

l-am înțeles perfect,

furia lui a fost o obligație de serviciu.

Ani de zile, prietenia asta mi-a mâncat ficații.

Oedip

L-am omorât pe tata,

m-am căsătorit cu mama,

am făcut patru copii cu ea,

apoi mi-am scos ochii.

Am avut o viață destul de interesantă.

P.S.:

Spre deosebire de Freud,

eu n-am suferit de complexul lui Oedip,

însă asta nu mi-a folosit la nimic.

Iocasta

Oedip era un bărbat tânăr, atrăgător, inteligent,

iar eu tocmai rămăsesem văduvă,

ce puteam să fac!?

M-am îndrăgostit de el,

l-am băgat în pizda mă-sii de vreo câteva ori,

apoi m-am sinucis.

Antigona

Ismena s-a cam tras pe cur

când i-am zis că eu n-o să las

trupul fratelui nostru Polynice

pradă corbilor, vulturilor sau mai știu eu
căror păsări.

Sigur că l-am sfidat pe Creon.

Dar l-am sfidat pe rege nu pentru că fii-su,
Hemon,

era iubitul meu.

Celălalt frate al meu, Eteocle era, bine-mersi,
în mormânt,

dar bietul Polynice zăcea neîngropat,

și asta nu putea rămâne așa.

Ori suntem personaje tragice ori nu mai suntem!?

Ca personaj tragic,

trebuie să faci alegeri grele,

iar eu am ales să ascult nu de legea cetății,

ci de legea sângelui.

Viața a fost cel mai mic preț pe care-l puteam plăti.

Durerea și blestemul erau oricum cei mai
importanți

membri ai familiei noastre.

Când îl ai tată pe Oedip

și mamă ți-e Iocasta,

durerea-i un organ de vedere,

și la fel e și năpasta.

M-am sinucis

pentru că așa a fost scris

în tragedia domnului Sofocle,

un tip talentat,

a scris o lucrare și despre tata.

Sisif

Dacă ar fi să dau un sfat,

un singur sfat,

cuiva care, la fel ca mine,

ar încerca să păcălească moartea,

i-aș spune doar atât:

„Frățioare, nu fi bolovan!“

Orfeu

Am murit de mâna unor nebune.

M-au sfâșiat în bucăți preotesele lui Dionysos

că n-am vrut să particip

la nu știu ce cult orgiastic de-al lor.

Păi, eu sufeream după Euridice.

Cum să particip la orgii în condițiile astea!?

Când suferi, chiar nu-ți arde de orgii.

Euridice

Am făcut greșeala de a mă îndrăgosti

de un muzician celebru,

apoi am călcat pe un șarpe veninos

și am murit.

Eram sigură că Orfeu o să vină în Hades
după mine —

a venit.

Eram sigură și că o să-și întoarcă

nenorocitul ăla de cap după mine —

și l-a întors.

Mai aveam un pas, un singur pas,

și ieșeam și eu din Infern —

n-am ieșit.

Asta e situația,

nu poți avea încredere în muzicieni,

m-am lămurit.

Ulise

Problema e că pe mine

chiar nu mă cheamă Ulise.

Dacă m-ar fi chemat Ulise,

Homer n-ar fi scris Iliada și Odiseea,

ci Iliada și Uliseea.

Altfel, mi-a făcut plăcere

să-i omor pe pețitorii neveste-mii.

Totuși, nu i-am omorât chiar pe toți.

Printre pețitorii neveste-mii

se rătăcise un tip pe nume James Joyce,

scriitor sau cam așa ceva,

n-am înțeles prea bine,

vorbea greaca veche cu un puternic

accent irlandez, ceva oribil.

M-a rugat să nu-l ucid:

— Domnule Odiseu, dacă aveți plăcerea

și amabilitatea să nu mă ucideți și pe mine,

mai am și eu niște cărți de scris,

în afară de Ulise, vreau să zic,

n-aș vrea să mor.

Sincer, nu prea am înțeles ce zicea el acolo,

vorbea complet aiurea,

ce am înțeles totuși, spre norocul lui,

e că venise în Ithaca

nu ca să se însoare cu nevastă-mea,

ci ca să facă muncă de documentare

pentru nu știu ce carte.

James Joyce e singurul pe care l-am lăsat în viață,

nu știu dacă am procedat bine.

Penelopa

N-am dus lipsă de pețitori

la viața mea.

Doar că eu îl așteptam

pe Odiseu, nu pe James Joyce.

Homer

Dacă zeii au dorit

ca Iliada și Odiseea

să fie semnate, în edițiile americane,

sub pseudonimul Homer Simpson,

facă-se voia lor!

Dacă zeii au dorit ca primul vers al Iliadei

în edițiile americane să fie:

Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe Trump
Peleianul —

facă-se voia lor!

Dacă zeii au dorit

ca divinul Ahile

să se transforme-n Brad Pitt,

iar marele Odiseu să fie interpretat

de talentatul Damon Matt,

facă-se voia atotputernicului regizor,

strălucitorul Zeus.

Din locul în care mă aflu,

la vreo trei milenii distanță,

orice oricine vorbească —

pe mine mă doare la bască.

Hesiod

Am scris Teogonia,

am scris Munci și zile,

frate-miu Perses a fost o lepră,

m-a făcut la moștenire.

Cu lingușiri și dându-le mită

judecătorilor pătați de lăcomie,

Perses a smuls o parte înzecită,

averea în gât să-i rămâie.

I-a plăcut câștigul necinstit bietului prost,

dreptatea străină cu totul i-a fost —

gata, mă retrag în cochilie,

zeii mă ierte că rufele nu mi le-am spălat în familie.

Sappho

Afrodita și Eros m-au pus deseori

în situații dificile,

i-au provocat corpului meu emoții și comoții,

thymos-ul meu a îndurat multe,

soma ca sumă de simptome erotice.