În memoria lui Benjamin Emanuel,

Tatăl meu, care mi-a modelat caracterul și astfel m-a învățat

Să fiu curios

Să-mi spun părerea fără teamă

Să fiu sociabil

Să-mi pese de oamenii mai puțin norocoși decât mine

Să merg repede

Să fiu cumpătat cu banii (adică zgârciob)

Să șofez aiurea

Și, sper, să nu fac pe grozavul

Introducere

— Un pahar de vin pe zi se presupune că e benefic, nu-i așa?

Femeia a ridicat paharul cu vin roșu, ca și cum ar fi închinat în cinstea unor miri și, înainte să apuc să răspund, a tras o dușcă zdravănă din el. Tonul ei era concomitent timid și curios, ca și cum ar fi fost sincer interesată de răspuns, dar parcă se și temea că i-aș putea smulge paharul din mână.

Știa că sunt medic și că îmi petrecusem o mare parte a carierei evaluând modalități de a-i ajuta pe americani să ducă o viață mai sănătoasă. De-a lungul anilor, contribuisem la redactarea și adoptarea Legii privind asigurarea de servicii medicale accesibile (ACA1), care a extins accesul la servicii medicale pentru milioane de americani, și făcusem parte din echipa care a creat un nou model alimentar care să înlocuiască piramida alimentară clasică. Întrebări ca ale ei deveniseră un refren obișnuit la recepții, dineuri și alte evenimente sociale. Chiar și conversațiile informale despre familie sau politică se transformau adesea în consultații medicale despre ce să mănânci sau să nu mănânci, ce exerciții fizice să faci sau să eviți ori ce tendințe în materie de sănătate să urmezi sau să ignori.

Înainte să pot răspunde, a intervenit bărbatul de lângă ea. Renunțase la băutură după ce avusese COVID, deoarece i se părea că alcoolul nu mai avea gust bun. Sorbind din ginul său tonic fără alcool, a explicat:

— De când nu mai beau, am slăbit câteva kilograme. Am mai multă energie. Dorm mai bine. Pur și simplu, mă simt mai bine.

Cine avea dreptate? Cu toții s-au uitat la mine, așteptând să dau un verdict.

— Alcoolul este una dintre cele mai bulversante și controversate probleme în materie de sănătate, am spus. Fiecare studiu pe tema asta pare să ajungă la o concluzie diferită.

Mi-au aruncat amândoi priviri disperate, de parcă fiecare sperase că îi voi ține partea.

— De fapt, consumul de alcool nu este cu adevărat benefic pentru sănătate, am spus.2

Alcoolul are multe calorii — aproximativ 220 la doar 100 mililitri —, dar puține beneficii pentru sănătate și implică unele riscuri serioase, mai ales pentru persoanele foarte tinere. Dacă vorbim de cantități foarte reduse, cum ar fi trei sau patru pahare de vin pe săptămână, alcoolul ar putea fi inofensiv, dar orice cantitate mai mare decât asta poate crea probleme serioase. Niciunul dintre rapoartele despre așa-numitul „paradox francez“ — ideea potrivit căreia consumul de vin roșu ar explica rata scăzută a bolilor coronariene din Franța, în ciuda unei diete decadente — nu s-a confirmat vreodată.

— Dar totul are avantaje și dezavantaje, am continuat. Există multe dovezi că timpul petrecut cu prietenii este benefic pentru sănătate, așa că, dacă bei ocazional cu prietenii, probabil că se compensează. Doar să nu bei în exces, să nu bei singur și să nu bei pentru a-ți îneca amarul. Așa ceva categoric nu e benefic pentru sănătate.

Am făcut o pauză, nefiind sigur că aveau să privească altfel lucrurile după ce urma să le spun. Dar voiam să știe că întrebarea lor nu era cea mai importantă dintre toate. Am concluzionat cu aceeași franchețe pe care o afișez față de familia, prietenii și chiar elevii mei:

— Amintiți-vă prima regulă a vieții: Cu toții vom muri. Puteți să vă irosiți tot timpul încercând să vă prelungiți viața cu câteva minute, obsedați de zeci de modificări ale dietei sau rutinei de exerciții fizice, sau puteți urma șase comportamente simple și inteligente pentru a vă transforma existența în ceva mai sănătos și mai plin de sens.

Ambii mei interlocutori au răsuflat ușurați — așa de tare încât i-am putut auzi. Fiecare considera în sine că obiceiurile sale privind consumul de alcool erau justificate. Dar erau și curioși să afle ce altceva ar fi trebuit să facă, în afară de sfaturile obișnuite de a mânca sănătos, a face exerciții fizice și a dormi bine. Înainte de a-mi începe discursul despre sănătate, am ridicat paharul cu apă pentru un toast în trei:

— În sănătatea voastră!

Fiecare secundă pe care o trăim nu mai poate fi recuperată vreodată. Timpul curge într-o singură direcție. Cel pe care îl avem la dispoziție este finit. Știm că la un moment dat corpul și creierul nostru vor începe să funcționeze tot mai lent, se vor deteriora și, în cele din urmă, vor ceda. Este natural. Această realitate ne motivează să vrem să construim o viață cât mai sănătoasă, mai funcțională și mai împlinită cu putință. Firește, vrem să știm ce putem face pentru a amâna soarta inevitabilă și a maximiza șansele nu doar de a trăi mai mulți ani, ci și de a trăi sănătoși și viguroși acei ani. După cum a rezumat elocvent Thoreau, cei mai mulți dintre noi vrem să „trăim intens și să sugem toată măduva vieții“.3

Oricine caută sfaturi despre sănătate și longevitate se confruntă cu un tsunami de cărți, articole de ziar, podcasturi, buletine informative și videoclipuri dintr-o gamă enormă de surse: experți științifici, medici, sisteme de sănătate, jurnaliști, pacienți, influenceri, pretinși guru, șarlatani. Mass-media tradiționale oferă o mulțime de sfaturi bune, adesea în secțiuni editate responsabil și documentate corect, dedicate „stării de bine“. Dar cantitatea mare de informații poate fi dificil de urmărit, iar uneori îndrumările pot fi de-a dreptul contradictorii.

Oricărui om care se aventurează în torentul de sfaturi online despre sănătate și longevitate, îi poate fi dificil să știe cine este de încredere și cine nu. Așa-numitele must do („lucruri obligatorii“) din mediul online variază de la cele a căror eficiență nu a fost dovedită medical la cele extrem de nepractice și chiar până la sugestii atât de absurde, încât îi lasă pe medici ca mine perplecși — bronzarea testiculelor, transfuzii de sânge de la adolescenți, terapia vaginală cu aburi, drumeții de tip „rucking“.4 Ne sunt furnizate informații, într-un ritm vertiginos și într-o măsură tot mai mare, de către comercianți și „experți“ autoproclamați, care au adunat, cu promisiunea unor tratamente presupus miraculoase, milioane de urmăritori (și de dolari) pe rețelele de socializare, folosind un limbaj cu rezonanță medicală. Nu e de mirare că atât de mulți oameni se simt confuzi și frustrați.

Răcnind ca să se facă auziți în această larmă, medicii și experții în sănătate autentici oferă sfaturi solide, dar uneori contradictorii. Laolaltă, toate acestea îi pot copleși chiar și pe oamenii cei mai preocupați de sănătatea lor. În ultimii ani au apărut zeci de cărți despre sănătate și longevitate, pline de informații bine intenționate și precise din punct de vedere științific. Dar prea des acestea cad în capcana urmăririi noutății în locul eficienței și ajung să promoveze tratamente și regimuri a căror eficiență nu este dovedită sau care, în cel mai bun caz, au rezultate minore.

Apoi, există un flux constant de profiluri ale miliardarilor din domeniul tehnologiei, care se dedică maximizării speranței lor de viață, dar o fac fără entuziasm, aproape obsesiv. Una dintre studentele mele mi-a povestit cum „antrenorul de wellness“ i-a recomandat tot felul de soluții discutabile, cum ar fi consumul a 200 de grame de carne pe zi. (Nu mă întrebați de ce o studentă de 20 de ani perfect sănătoasă, care nu se antrenează pentru un maraton sau o competiție Ironman, are nevoie de un antrenor de wellness.) Și mai apoi îl avem pe antreprenorul care încearcă să sfideze moartea cu regimul său zilnic de 100 de pastile, băi reci, lumini infraroșii și o porție zilnică de „budincă nutty“ — un amestec de semințe de chia, nuci de macadamia și fructe de pădure. Nutty e chiar un termen potrivit în acest caz.5

Cu atât de multe sfaturi despre sănătate și wellness, devine aproape imposibil să mai faci diferența între cele valide, fiabile și eficiente și cele speculative, înșelătoare sau pur și simplu stupide. Chiar și când sfaturile au un fundament științific, ele sunt adesea irelevante, denaturate sau prost utilizate. De exemplu, o carte despre wellness se aventurează în biologia de bază a căilor moleculare, cum ar fi calea mTOR de supraviețuire celulară, căutând să explice de ce ar trebui să iei rapamicină pentru a trăi mai mult. Adevărat, anumite studii au arătat că rapamicina prelungește durata de viață a șoarecilor, viermilor, muștelor și drojdiei. Dar tu nu ești un șoarece, un vierme, o muscă sau o drojdie. Deși unele studii au sugerat6 că rapamicina poate atenua impactul bolilor imunitare și cardiovasculare legate de îmbătrânire, nu există dovezi că aceasta ar avea și un impact asupra duratei de viață a oamenilor.

Această extrapolare a rezultatelor de laborator7 este similară cu povestea resveratrolului, compusul „magic“ existent în struguri și în vinul roșu, care ar fi trebuit să explice paradoxul francez. Este adevărat că resveratrolul a crescut longevitatea șoarecilor. Dar tu ai coadă și mustăți? Oamenii de știință fac experimente pe șoareci încă de la începutul secolului XX și, cu toate că ele au dus la multe descoperiri importante, rezultatele obținute la șoareci nu se aplică întotdeauna și la oameni. În calitate de oncolog, știu că savanții au vindecat sute de mii de șoareci bolnavi de cancer folosind agenți chimioterapeutici experimentali, dar aceleași medicamente nu au avut efectul scontat și când au fost administrate oamenilor bolnavi de cancer.