Cuprins

9 O încercare de sinteză (de Vasile Dem. Zamfirescu)

13 Prefață la ediția cartea de buzunar

17 Prefața lui Raymond Battegay

23 Introducere

33 Capitolul 1. Introducere în psihoterapia pozitivă

33 1. Labirintul psihoterapiei

41 2. Sănătate – boală

43 3. Nevroză și nevrotic

45 4. Vă aflați la locul potrivit?

56 5. Caricaturi ale psihoterapiei

71 6. Psihoterapia pozitivă

74 Capitolul 2: Introducere în analiza diferențială

85 Capacitățile actuale

93 Teoria analitico-diferențială

130 Microtraumele

134 Predispoziția conflictuală selectivă

144 Funcțiile capacităților actuale

150 Capitolul 3: Capacitățile de bază

150 Ce au toți oamenii în comun?

154 Capacitățile de bază în literatura de specialitate

157 1. Ce este capacitatea de cunoaștere?

178 2. Ce este capacitatea de iubire?

209 Analiza interacțională

234 Capitolul 4: Tipuri de reacție – Concepte – Neînțelegeri

234 1. Trei tipuri de reacție

265 2. Concepte și mitologii

296 3. Neînțelegeri

334 Capitolul 5: Primul interviu în analiza diferențială

396 Capitolul 6: Cele cinci etape ale terapiei analitico-diferențiale

401 Etapa 1: Observarea / Distanțarea

415 Etapa 2: Inventarierea

431 Etapa 3: Încurajarea situațională

455 Etapa 4: Verbalizarea

478 Etapa 5: Extinderea obiectivelor

524 Capitolul 7: Analiza diferențială și alte psihoterapii

524 Critică și posibilități de cooperare

534 Terapia analitico-diferențială de scurtă durată

537 Analiza diferențială și alte teorii

Psihanaliză – Terapia comportamentală – Psihologia individuală – Psihologia analitică – Logoterapia – Terapia dialogului – Gestalt-terapia – Terapia primară – Analiza tranzacțională

Traducerea conceptelor convenționale de boală în analiza diferențială – Adipositas – alcoolism – amețeală – angoasă – anorexia nervosa – astma bronchiale – cleptomanie – criminalitate – depresii – ejaculatio praecox – enurezia – exhibiționism – fetișism – fobii – frigiditate – homosexualitate – încăpățânare – infarct cardiac – ipohondrie – lenevie – manie – masturbare – narcisism – neglijență – nevroză obsesională – paranoia – probleme școlare – reacție isterică – reumatism – rivalitate între frați – schizofrenie – stres – tensiune – tulburări comportamentale la copii – ulcer intenstinal – ulcer stomacal – vârsta de mijloc

589 Index

589 Capacitățile actuale

617 Cercetări statistice

623 Mulțumiri

625 Bibliografie

633 Lista exemplelor de cazuri prezentate

637 Lista poveștilor (Mitologii-concepte-contraconcepte)

O încercare de sinteză

Paralel cu proliferarea continuă a psihoterapiilor  — ce sim-plă era această lume când psihanaliza constituia singura formă de psihoterapie! — se înregistrează, ca o reacție firească, nevoia de sinteză a diferitelor orientări. Am cunoștință de câteva încer-cări de a îmbina psihanaliza și terapia cognitiv-comportamentală, cele două mari rivale ale momentului, dar nu și de vreo tentativă de a sintetiza, dacă nu toate psihoterapiile, cel puțin pe cele mai importante. Ignoranța mea a luat sfârșit când am întâlnit cartea profesorului Nossrat Peseschkian dedicată introducerii psihote-rapiei pozitive.

Încercarea de reunificare a psihoterapiilor se sprijină pe un fun-dal foarte larg, cel al armonizării mentalităților occidentale cu cele orientale, un deziderat la ordinea zilei. Născut în orient (Iran), dar formându-se ca medic și psihoterapeut în Occident (Germania), autorul îmbină în chiar ființa sa și apoi în numeroasele sale cărți spiritul celor două jumătăți de lume. Nu este doar o alăturare și, prin aceasta, o împrietenire între cele două abordări diferite, ci și o încercare de întrepătrundere.

Acest spirit de sinteză (imposibilă?) a diferențelor poate fi re-găsit în tot cuprinsul volumului. Inspirația fundamentală a psi-hoterapiei pozitive mi se pare a fi adleriană, în măsura în care

efortul terapeutic este îndreptat în primul rând spre mobilizarea capacităților existente și a potențialităților de autoajutorare ale pacientului. Regăsim aici, mi se pare, ceva din optimismul robust al întemeietorului psihologiei individuale, conform căruia nu există situație umană cu adevărat compromisă, oricât de dificilă ar putea fi, dacă este asumată și se acționează pentru depășirea ei. Compensarea este cheia succesului unei asemenea întreprinderi temerare, în măsura în care, prin supracompensare, îi transformă pe bâlbâiți în oratori celebri (Demostene) și pe handicapații fizic în culturiști irezistibili (Steve Reeves). Mobilizând capacitățile native ale individului și potențialul său de autoajutorare, psiho-terapia pozitivă pare a exploata la maxim virtuțile compensării.

Deși de orientare focalizată (asupra capacităților pacienților), psihoterapia pozitivă își propune să se intereseze de totalitatea persoanei pacientului, și nu doar de aspecte particulare legate de formarea conflictului patogen sau de simptom. Din același spirit holistic, care ne duce cu gândul la psihanaliză, derivă și carac-terul neelitist al acestei forme de psihoterapie. Orice pacient, nu numai cei aparținând păturilor mijlocii, i se poate adresa, pen-tru că simplitatea eșafodajului teoretic o face accesibilă oricui. Și gama disfuncțiilor abordate este largă: de la tulburările nevrotice și psihosomatice la cele psihotice (schizofrenie).

Procedeele utilizate provin din terapiile individuale, dar și de grup, psihanaliză, terapie cognitiv-comportamentală etc. Ca „me-tateorie a psihoterapiilor“, psihoterapia pozitivă poate traduce în limbaj propriu conceptele diferitelor orientări psihoterapeu-tice tradiționale. Într-unul dintre capitolele finale ale cărții, citi-torul găsește astfel de echivalări între termeni-cheie din terapia cognitiv-comportamentală, psihanaliză, psihologie individuală,

analiză tranzacțională, logoterapie, Gestalt-terapie și psihotera-pia pozitivă.

Ce psihoterapeut contemporan, oarecum constrâns să opteze pentru una dintre numeroasele orientări concurente, nu s-ar în-drepta cu dragă inimă spre acest adevărat Eden al psihoterapi-ilor care ar putea fi psihoterapia pozitivă? Sunt oare realizabile astfel de promisiuni mai mult decât îmbietoare? Judecata finală aparține doar cititorilor.

Vasile Dem. Zamfirescu 18 noiembrie 2007

Prefață la ediția „cartea de buzunar“

Obiceiurile vechi nu trebuie aruncate pe fereastră dintr-odată, ci însoțite până la ușă precum un oaspete amabil.

Proverb oriental

Demersul meu psihoterapeutic a continuat să se dezvolte și după apariția acestei cărți; s-a păstrat ca metodă în psihoterapie și a fost prezentat în cadrul mai multor congrese și în paginile mai multor reviste naționale și internaționale. Cercetările psihologice asupra psihoterapiei pozitive (chestionare, diferențiale semantice etc.), în măsura în care sunt deja întrebuințate, confirmă atât ideile mele teoretice, cât și pe cele demonstrate practic. O motivație po-zitivă a constituit pentru mine reacția profesioniștilor și a reviste-lor de specialitate, dar și a cititorilor obișnuiți față de cărțile mele.

Conceptul de „pozitiv“ din cadrul psihoterapiei pozitive se referă la faptul că terapia nu este neapărat îndreptată spre înlăturarea unei anumite tulburări existente, ci că ea încearcă în primul rând să mobilizeze capacitățile aflate în individ și potențialul său de autoajutorare. „Pozitiv“ înseamnă, conform definiției sale originare („positum“): faptic, dat. Faptice și date nu sunt în mod necesar conflictele și tulburările, ci capacitățile pe care orice individ le posedă în sine însuși.

Se presupune că aproximativ 50% dintre toate bolile rămân în afara cadrului medical; așadar, numai 50% dintre boli ajung în domeniul medical, fie în cel clinic, fie în afara sa. De consiliere și terapie beneficiază mulți dintre pacienți în cadrul așa-numitului sistem laic, cum este el denumit de către sociologii medici-nei, așadar prin intermediul vecinilor, cunoscuților, rudelor, așa-numiții profani, dar și prin intermediul farmaciștilor, profe-sorilor, asistentelor, îngrijitorilor, cosmeticienelor etc.

În această carte sunt descrise principalele tulburări psihice și psihosomatice. Pe lângă acestea, sunt prezentate modelele de bază ale tratamentului psihoterapeutic al acestor tulburări. În sen-sul psihoterapiei pozitive, tratamentul nu se limitează doar la cel aplicat în interacțiunea medic-pacient, ci include strategii de au-toajutorare și mijloace preventive de educare. Scopul este fami-liarizarea medicului care nu deține o specializare terapeutică cu metodele practice, precum și facilitarea abordării de către profani a unei perspective diferențiale asupra bolilor psihice, privite de obicei printr-o lentilă a prejudecății. Fiecare grupă de teme abor-date este completată printr-o poveste orientală interpretată critic, ca ajutor în înțelegerea problemei în cauză.

Psihoterapia pozitivă este descrisă ca o nouă formă de psiho-terapie în baza mai multor metode, cazuri și exemple diferite. Trebuie arătată mai ales continuitatea relației dintre boală – cul-tură – familie – educație și psihoterapie.

Psihoterapia pozitivă nu se consideră o formă de terapie izo-lată, ci se află într-o strânsă legătură cu educarea persoanei de referință, cu autoajutorarea centrată asupra pacientului și cu psi-hoterapia centrată asupra terapeutului însuși. Sunt descrise noi modalități de psihoterapie, care sunt justificate nu numai din punct de vedere economic, ci care dețin o eficiență profundă și care se află la rândul lor într-o relație strânsă cu alte metode