EDITORI:

Silviu Dragomir

Magdalena Mărculescu

Vasile Dem. Zamfirescu

REDACTARE:

Sofia-Manuela Nicolae

Design și ilustrație copertă:

Tudor-Gabriel Motroc

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Cristian Haba

CORECTURĂ:

Dana Anghelescu

Irina Mușătoiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlu original: WHAT HAPPENED TO MY SEX LIFE?: A SEX THERAPIST’S GUIDE TO RECLAIMING LOST DESIRE, CONNECTION, AND PLEASURE

Autor: KATE BALESTRIERI

Originally published in the U.S. in 2025 by The Experiment, LLC. This edition published by arrangement with The Experiment, LLC.

pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

E-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-3253-9

ISBN (EPUB): 978-606-40-3337-6

Introducere

— Dar tu ești terapeut sexual! a strigat buna mea prietenă Betty.

Cunoscându-mă de aproape douăzeci de ani, a rămas uimită când a aflat că eu și partenerul meu făcuserăm sex o singură dată în tot acel an. Sinceră să fiu, și eu eram uimită. Nu spusesem acest lucru nimănui altcuiva în afară de terapeutul meu și simţeam că era într-o contradicţie totală cu cine sunt eu, nu doar ca terapeut sexual, ci și ca om. Iubesc sexul! Îmi place să-l studiez, iubesc sunetele, mirosul, senzațiile și, bineînțeles... plăcerea!

Betty mă cunoștea foarte bine și, după ce a încetat să mă tot întrerupă, m-a întrebat încetișor:

— Care-i problema?

Am învârtit paharul cu vin Nebbiolo, am luat o înghiţitură și am încercat să număr notele de tanin, pentru a câștiga puțin timp înainte de a răspunde. Adevărul este că, treptat și totodată dintr-odată, îmi pierdusem interesul pentru sex. Totul și nimic era de vină. Nu puteam numi un singur lucru, deoarece existau multe motive aparent mărunte sau neînsemnate. Cumva, sexul devenise mai puțin important pentru mine. Oare asta se întâmplase? Poate că petreceam prea mult timp vorbind și gândindu-mă la sex, iar dezinteresul față de acesta era o daună colaterală a muncii mele. Poate că intram la premenopauză? Poate că eu și partenerul meu nu ne mai potriveam? Poate pentru că mă îngrășasem? Sau poate că greutatea era un efect secundar al unei alte probleme? Poate că eram plictisită?

Numai că eu nu eram plictisită sau dezinteresată: mă simțeam complet deconectată de sexualitatea și de libidoul meu. Era ca și cum sexul ar fi fost un prieten vechi cu care pierdusem contactul și abia dacă ne mai recunoșteam unul pe celălalt. Îmi lipsea, mă gândeam la el cu drag, mă întrebam cum ar fi să ne conectăm din nou, însă nu-i acordam prioritate. Mă simţeam atât de înstrăinată de propria sexualitate, încât mă întrebam dacă voi mai face vreodată sex. Atât sexul solo, cât şi cel cu partenerul meu dispăruseră, pur și simplu, din viața mea.

Betty nu a acceptat tacticile mele de tergiversare și a sărit cu câteva ipoteze.

— Tu și [partenerul meu] sunteți în regulă? Munceşti prea mult! Cum o duci cu sănătatea?

Am mai luat o înghiţitură de vin, iar ochii mi s-au umplut de lacrimi. Îmi era greu să port această discuție, deoarece făcea ca problema să fie atât de reală. Cine eram eu? Mai eram eu însămi?

Trecuseră deja șase luni de când eu și partenerul meu avuseserăm o relație intimă. Înainte de asta, trecuseră zece luni. Eram blocați. Ne aflam în derivă, incapabili să ieşim din această situaţie. Se întâmpla de atât de mult timp, încât era jenant. La început nu am știut ce să facem sau cum să începem. Nu că nu am fi discutat despre viața noastră sexuală, care la început fusese pasională, iar acum stagna, însă niciunul dintre noi nu știa cum să o recupereze. Amândoi ne simțeam derutați, plini de resentimente și respinși. Purtam această discuţie în mod regulat și, deși niciunul dintre noi nu putea fi învinovăţit, părea să nu existe un răspuns sau o soluție satisfăcătoare. Amândoi continuam să ne trăim viața de zi cu zi fără sex.

Eram ieşiţi complet din ritm, desincronizați. Deși existau momente în care corpurile noastre se simțeau familiare, eram ca niște actori care repetau un scenariu vechi — aveam toată recuzita adecvată, dar se întâmplaseră atât de multe în viețile noastre de când fuseserăm ultima dată împreună, încât replicile păreau că nu mai aveau sens. Personajele deveniseră plictisitoare și, deși odinioară ne plăceau acele roluri, acum păreau monotone și lipsite de inspirație. Când o făceam, eram ușurată că am făcut sex și că am întrerupt, în sfârșit, abstinența neintenţionată, dar tot nu mă simțeam eu însămi.

Desertul a sosit: o prăjitură cu cremă moale de fistic. Ne aflam într-unul dintre restaurantele mele italiene preferate şi aceasta era plăcerea mea vinovată, însă în acel moment nu aveam chef de ea. Prăjitura arăta la fel și avea același gust — avea un raport perfect între blat și crema moale și o aromă de fistic nu prea dulce. Betty, care nu mai avea răbdare să aştepte răspunsul meu, a început să se uite insistent la desertul din care mâncasem ce era mai bun.

— Ai de gând să o termini? m-a întrebat ea cu un zâmbet plin de speranță.

— Nu, ia-o tu, i-am răspuns, deși prăjitura era delicioasă, aşa cum mi-o aminteam.

Eu eram cea insipidă. Am mai luat o înghiţitură de vin în timp ce încercam să pun cap la cap gândurile care îmi trecuseră prin minte în ultimele câteva minute.

— Nu știu ce să-ţi răspund în legătură cu viața mea sexuală, am spus brusc, mă simt complet deconectată de ea.

Betty a terminat prăjitura și m-a dojenit în glumă spunând că ea nu se simte deconectată de sexualitatea ei, așa că ar trebui să-i dau ei câteva dintre jucăriile sexuale gratuite pe care mi le trimit diferite firme și să nu fiu atât de lacomă, din moment ce eu și viața mea sexuală nu mai suntem în relaţii bune. Am râs amândouă și am băut restul sticlei, în timp ce ne relaxam după o altă zi grea.

Când am ajuns acasă m-am trântit pe canapea, fiindu-i recunoscătoare lui Betty pentru umorul ei și pentru faptul că-mi ținuse oglinda în care mă privisem pe mine însămi. De ce acceptam lipsa unei vieţi sexuale? Nu mai puteam simți nimic în legătură cu propria mea sexualitate. Nu aveam niciun interes, prea puțină curiozitate și, de cele mai multe ori, părea că nu mă deranjează deloc absența ei. Rareori simţeam nevoia să mă masturbez, darămite să mai şi inițiez sexul cu partenerul meu. Cine eram eu? Ce îmi lipsea? Relația mea era în regulă?

În zilele și săptămânile care au urmat am început să discut cu mai multe prietene despre acest lucru. Prietenele mele nu sunt timide și vorbim cu ușurință despre sex, dar nu mai discutaserăm de mult despre acest subiect. Câteva dintre ele aveau o căsnicie nefericită, iar una se pregătea de divorț. O alta se afla într-un proces de fertilizare, deoarece dorea să devină o mamă singură. Câteva dintre celelalte prietene ale mele renunțaseră să mai meargă la întâlniri pentru a se concentra asupra carierei sau pentru că se săturaseră de aplicațiile pentru întâlniri și voiau să facă o pauză. Într-un pact de solidaritate neconştientizată, majoritatea dintre noi ne aflam într-un blocaj sexual!

O prietenă m-a întrebat pe un ton sumbru: „Cum e să fii deconectată de sexualitatea ta? Cumva, acest lucru rezonează cu mine, dar eu n-aș ști să spun dacă aș fi deconectată de ea“. Răspunsul meu prompt a fost următorul: „E ca moartea. Ca și cum o parte din sângele vital care mă face să fiu cine sunt nu mai curge. E ca o bucată de pământ abandonată, acoperită cu frunzele moarte și uscate ale unei grădini colorate, bogate și înflorite, care pe vremuri era îngrijită şi care acum nu mai poate reține nici măcar un strop de umiditate. A fost neglijată atât de mult timp; pur şi simplu un vid abandonat, care trăiește în interiorul meu“.

Sună groaznic și intens, dar așa am simțit. Prietenele mele au încuviinţat din cap; povestea mea părea să rezoneze cu ceea ce simțeau ele. După ce m-am auzit spunând toate acestea cu voce tare, am decis că îmi ajunge. Voiam să mă reconectez cu sexualitatea mea. Deconectarea sexuală mă făcea să mă simt în conflict cu multe alte părți ale sinelui meu. Nu mă simțeam prezentă în propriul corp întrupată sau vie. Mă simțeam amorțită și deprimată — nu disociativă, ci nu desprinsă de mine însămi, ci doar lipsită de vitalitate. Creativitatea mea dispăruse, nu mai găteam (un hobby pe care odinioară îl îndrăgeam) și nu mă mai bucuram de momentele mărunte. Nu eram deconectată doar de sexualitatea mea, eram deconectată de mine însămi.

Această carte s-a născut din căutarea unei căi de ieşire din acea stare de amorţeală, vid și deconectare. Probabil că aici începe și povestea ta. Dacă ai ales această carte înseamnă că ai simțit același lucru ca şi mine. Sau ceva asemănător. Sper că drumul tău te va duce înapoi la tine însăți și te va ajuta să restabileşti o relație cu sexul care să te facă să te simți din nou împlinită.

Înainte de a începe, iată câteva avertismente legate de această carte.

Cartea este structurată în trei părți, pentru a explora (1) ceea ce se poate întâmpla în interiorul tău, contribuind la modificarea dorinței tale, (2) ceea ce se poate întâmpla în contextul unei relații şi (3) pentru a te ajuta să dezvolţi câțiva pași concreţi și câteva puncte de plecare. Totuşi, relația ta cu dorința ar putea să nu fie influențată de un singur lucru, așa că ai putea să recunoşti aspecte proprii pe parcursul mai multor capitole. Acest lucru este de așteptat, deoarece dorința este o chestiune complexă. Simte-te liberă să-ţi însuşeşti ceea ce ți se pare important și lasă restul deoparte.

Fiecare capitol reprezintă o oportunitate de autoexplorare, reflectând o întrebare pe care este posibil să ţi-o fi adresat în timp ce te gândeai la motivul sau motivele pentru care ți-ai pierdut dorința.