Introducere

Clinica ambulatorie de chirurgie bariatrică, Londra, decembrie 2012

Clinica K este locul în care oamenii vin să discute despre extirparea stomacului.

Cabinetul, care ocupă un colț întreg al primului etaj de la University College Hospital, are drept fundal un peisaj londonez care poate fi admirat prin ferestrele înalte. Privind spre autobuzele roșii și taxiurile negre de pe Euston Road, îmi amintesc că am recunoscut-o pe una dintre pacientele mele care, adăpostindu-și corpul mare sub umbrela ce flutura, își croia încet drum prin furtuna puternică spre intrarea principală a spitalului, încercând în zadar să ajungă la consultație fără să se ude. Mi-a părut rău pentru ea.

Câteva minute mai târziu a intrat îngrijorată, cu disperarea întipărită pe chip. În cele din urmă capitulase, ridicase steagul alb, se predase în lupta cu greutatea — pierduse războiul dietelor. Voia să îi îndepărtez cea mai mare parte a stomacului. S-a lăsat cu dificultate pe scaunul nostru clinic supradimensionat și mi-a povestit cu ochii în lacrimi despre anii ei de eșec alimentar. Iar în timp ce ea vorbea, eu ascultam și învățam.

De ce mâncăm (prea mult) a fost inspirată de pacienți asemenea acestei doamne — oameni normali care au suferit ani în șir din cauza greutății lor; oameni care au venit la mine în căutarea unui tratament.

Pacienții mei m-au încurajat să scriu această carte. Îi ascultasem de-a lungul vremii, însă ceea ce-mi spuneau nu se potrivea cu propria mea înțelegere a obezității. Prin urmare, am vrut să reduc discrepanța dintre ceea ce ne explicau oamenii de știință, medicii și nutriționiștii despre obezitate și despre cum să o abordăm, și ceea ce trăiau de fapt persoanele obeze, pentru că cele două povești nu se potriveau. Cineva înțelesese lucrurile greșit.

Dacă, așa cum ne spuneau experții în domeniu, era simplu să slăbești prin dietă și exerciții fizice și dacă beneficiile în ceea ce privește fericirea, încrederea în sine, sănătatea și finanțele erau atât de mari, de ce nu reușeau oamenii să o facă? În următorii cinci ani am devenit tot mai intrigat de această întrebare: de ce un lucru aparent atât de simplu se poate dovedi atât de dificil în practică? De ce nu izbutesc oamenii să-și mențină greutatea după ce slăbesc? Cum se face că pierderea în greutate urmând o dietă este atât de dificilă, încât oamenii recurg la măsuri extreme, cum ar fi operația de îndepărtare a stomacului sau cea de bypass gastric?

Spitalul University College London (UCLH) are o unitate de cercetare metabolică fantastică, condusă de colega mea, profesoara Rachel Batterham. Cercetările sale de ultimă oră mi-au oferit încă de la început un avantaj pentru înțelegerea modului în care apetitul nostru este controlat de hormoni puternici (proveniți din stomac și intestine), care au un efect profund asupra a ceea ce mâncăm și a cât de mult mâncăm. Apetitul nu părea să fie sub un prea mare control conștient; în schimb, era guvernat de acești hormoni recent descoperiți.

Studiile mele m-au condus de la apetit la metabolism. Cum este controlată cantitatea de energie pe care o ardem? Păreau să fie implicați și mai mulți hormoni. Dar, în mod curios, o mare parte dintre cercetările revoluționare care explicau metabolismul erau ignorate de medicina tradițională. De ce?

Dacă apetitul și metabolismul sunt controlate de hormoni puternici, asta ar explica de ce pacienților mei le este atât de dificil să piardă în greutate folosind doar voința. Declanșatorii hormonali care ne determină comportamentul alimentar și de repaus par să fie influențați în principal de mediul nostru în continuă schimbare.

În această carte, voi folosi noua înțelegere științifică emergentă a metabolismului și a apetitului, combinând aceste cunoștințe cu ceea ce persoanele obeze încearcă să ne spună de multă vreme. Voi explica de ce majoritatea lucrurilor care ni s-au spus despre obezitate sunt mituri bazate pe cercetări de slabă calitate și pe interese ascunse. Voi explica:

• De ce este atât de dificil să slăbești urmând actualele sfaturi ale experților în medicină și nutriție;
• Cum unele dintre aceste recomandări nutriționale pot fi contraproductive, făcând pierderea în greutate și mai dificilă;
• Cele mai bune strategii pentru a scădea în greutate și a rămâne sănătos pe termen lung, indiferent dacă vrei să slăbești 3 sau 30 kg.
• De ce multe persoane care suferă de obezitate severă au sentimentul că sunt prinse în capcană și nu pot scăpa, oricât de mult s-ar strădui.

După ce vei citi această carte, ar trebui să înțelegi mai bine de ce recomandările profesioniștilor din sănătate au fost ineficiente atâția ani în privința pierderii în greutate și, mai important, vei putea folosi aceste cunoștințe pentru a-ți îmbunătăți propria sănătate și bunăstare. La sfârșitul acestei cărți sper că vei avea un sentiment de ușurare știind că, în sfârșit, ai descoperit nu doar o explicație, ci și o soluție. Voi evita jargonul medical excesiv (și voi explica toți termenii care trebuie folosiți), prezentându-mi ideile într-un mod accesibil (uneori lejer) pentru a te încuraja să citești.

Dar mai întâi, câteva informații generale. Sunt chirurg la University College Hospital din Londra. Misiunea mea este să-i tratez pe cei care nu pot să piardă în greutate prin intermediul dietelor și care au ajuns la capătul drumului. Oameni care au acceptat că le este imposibil să slăbească și să se mențină la noua greutate. Care știu că, dacă nu vor întreprinde ceva drastic, își vor petrece viața simțindu-se captivi sub straturi de grăsime, devenind încetul cu încetul tot mai bolnavi, mai frustrați și mai nefericiți. În ultimii 15 ani am intervievat peste 2 000 de persoane aflate în această situație.

Soluția pe care o caută pacienții mei este chirurgia. Nu o operație precum liposucția, pentru aspirarea grăsimii, ci una care să le modifice stomacul și intestinele, pentru a le facilita pierderea în greutate: chirurgia bariatrică. Este posibil să fi auzit despre acest tip de intervenție chirurgicală în mass-media. O operație bariatrică populară este „banda gastrică“. Procedura presupune plasarea unei benzi reglabile (confecționată dintr-un anumit tip de plastic) în jurul părții superioare a stomacului. Aceasta te împiedică să mănânci foarte repede, făcându-te să te simți plin (uneori într-un mod inconfortabil) după o masă foarte mică. În prezent, popularitatea benzii gastrice a fost depășită de alte două proceduri: una în care stomacul este complet ocolit, cunoscută sub denumirea de bypass gastric (astfel încât mâncarea nu ajunge nicio­da­tă în acesta) și o alta în care trei sferturi din stomac sunt definitiv îndepărtate, iar porțiunea rămasă are forma și dimensiunea unui tub îngust. Aceasta poartă numele de gastrectomie longitudinală sau gastric sleeve (mai multe informații în acest sens în capitolul 6).

Prima mea operație de pierdere în greutate a fost un bypass gastric, în 2004, folosind chirurgia laparoscopică sau minim invazivă, o procedură destul de dificil de executat. Eram bine pregătit, însă când a sosit dimineața în care era programată și mi-am văzut pacientul, am fost îngrijorat pentru el. Era un caz cu risc ridicat: un tânăr bucătar evreu ortodox de 210 kg, pe nume Jac.

Operația a decurs bine. A durat două ore și jumătate, deși nu a părut atât de lungă. Când efectuezi o intervenție chirurgicală te concentrezi atât de intens, încât parcă ai fi transportat într-o altă lume. Când începi, de obicei nu te simți neliniștit din cauza responsabilității, fiindcă știi că ești pregătit să faci față majorității problemelor, dacă apar. Efectuarea unei operații, mai ales dacă te-ai familiarizat cu ea, poate fi o experiență aproape meditativă, profund relaxantă.

Jac s-a recuperat foarte bine și întrucât în chirurgia minim invazivă nu există tăieturi mari în abdomen, ci doar mici incizii, durerea ulterioară este minimă. Din fericire, a părăsit spitalul fără dureri, la scurt timp după operație.

Mulți dintre colegii mei medici cred că procedurile bariatrice sunt inutile și mutilante. Unii chiar spun: „De ce nu pot pacienții tăi să aibă ceva mai multă voință și să piardă în greutate urmând o dietă?“ Și nu doar medicii gândesc astfel. Mulți politicieni și jurnaliști — oameni care dețin o reală putere — ar susține, probabil, că acest tip de intervenție chirurgicală n-ar trebui să fie nici necesar, nici disponibil, de fapt. Convingerea mea este că se înșală. Această carte își propune să explice înțelegerea fundamental greșită pe care o avem în privința cauzelor și tratamentelor obezității. Și cum tocmai această gândire eronată, împărtășită de mulți experți și consultanți, a agravat criza obezității și i-a făcut pe cei afectați să se simtă din ce în ce mai frustrați. Dacă noi, ca societate, am înțelege obezitatea și ne-am uni eforturile pentru a o combate, n-ar mai fi nevoie de serviciile mele sau de cele ale oricărui chirurg specializat în pierderea în greutate.

După prima mea intervenție chirurgicală reușită în 2004, am început să realizez din ce în ce mai multe operații bariatrice de acest tip: bypassuri gastrice, benzi gastrice și gastrectomii longitudinale. Pe măsură ce îmi perfecționam tehnica, Spitalul Universitar Homerton, unde mi-am început activitatea în calitate de medic primar, a ajuns să fie cel mai aglomerat centru de chirurgie pentru pierderea în greutate din Londra.