— Well, look who I ran into, crowed Coincidence.

— Please, flirted Fate, this was meant to be.1

---

APRILIE

1

NOLIA

Aprilie 2024, Amsterdam

Arăt ca o prostituată.

O prostituată de lux poate, totuși prostituată.

Cel puțin asta cred clienții de la Andaz Amsterdam Prinsengracht Hotel când ajung în sala de așteptare, sunt sigură. Se vede din privirile lor acuzatoare.

Oare am exagerat? Încep să mă îngrijorez că am o ținută nepotrivită, așa că încerc să-mi trag rochia mai jos pe șoldurile voluptuoase, dar degeaba. La urma urmei, n-am venit la vreo întâlnire amoroasă sau la o petrecere cu fetele, ci la o întrevedere profesională.

De-asta am ales să mă îmbrac cu singura rochie Chanel pe care n-am vândut-o de când am rămas falită, din rațiuni sentimentale — da, mă pricep să-mi găsesc scuze. E din poliester roz și argintiu, are un decolteu pătrat, iar fusta e ușor crăpată pe o parte și prinsă cu un rând de nasturi strălucitori. E superbă, dar mi-e un pic cam mică. În ziua în care Chanel o să facă mărimi mai mari, lumea probabil că va fi trecut deja la matriarhat. Pe scurt, niciodată.

În liftul care mă duce pe rooftop, profit de oglindă ca să verific cum arăt. Din fericire, tenul meu închis e perfect, în special datorită rutinei de skincare a lui Maitreyi Ramakrishnan. Părul meu negru, de lungime medie, prins cu o panglică neagră de catifea, îmi cade pe umeri formând bucle lejere. Port cercei cu perle, iar bietele mele picioare suferă în pantofii cu tocuri cui găsiți într-un secondhand anul trecut. Ar cam fi timpul să-i arunc.

— Poți s-o faci, îmi repet ca pe o mantră, aranjându-mi întruna sutienul, fără nicio subtilitate. Arată-le de ce ești în stare, Nolia Kumar!

David și Elena Hofman sunt cuplul de clienți francezi cu care mă întâlnesc în seara asta și, în plus, oamenii care vor să mă angajeze ca să mă ocup de flori la nunta lor. N-am voie să greșesc.

Recitesc ultimul mesaj al viitoarei mirese când ajung pe acoperișul clădirii.

Mă tem că o să întârzii. David e îmbrăcat în negru.

E blond, un bărbat frumos, n-ai cum să nu-l observi. 😉

În general, nu-mi place să mă întâlnesc doar cu mirii, dar Elena mi-a promis că vine foarte repede, așa că fac o excepție.

Frumusețea acestui loc mă distrage un pic, motiv pentru care uit să-l caut pe David cu privirea. De pe rooftop, se vede orașul — casele sale cenușiu-antracit, cu arhitectură unică. Soarele apune deja peste Amsterdam, conferind o ambianță aurie și romantică micului salon din exterior care mă întâmpină.

Terasa e aproape pustie. Văd doar două femei care stau de vorbă la o masă și un bărbat elegant pe o canapea, mai departe. El e, mai mult ca sigur. Necunoscutul poartă pantaloni negri și o cămașă de aceeași culoare, descheiată la primul nasture. Are mânecile ușor suflecate, lăsând la vedere niște brațe bronzate și cu vene proeminente. Părul său scurt are nuanța nisipului ud, iar maxilarele îi sunt acoperite de o barbă fină.

Îl observ câteva secunde fără să fac vreo mișcare, intimidată de aura magnetică pe care o degajă, în timp ce el, absorbit de telefon, îi ignoră pe cei din jurul lui. Își sprijină ușor glezna pe genunchiul stâng; o cută îi apare pe frunte și apoi oftează, iar eu mă întreb ce-l enervează așa de tare.

— Bună seara, îl salut în limba mea maternă, ducân­du-mă spre el.

Nu credeam că avea să-mi fie de folos aici, în Amsterdam, faptul că sunt franțuzoaică, dar astăzi îi mulțumesc sorții!

Ridică încet ochii înspre mine mângâindu-mi silueta cu privirea, ca pensula unui artist pe o pânză imaculată, până ce-mi întâlnește privirea.

Pare uluit o clipă, două, chiar trei. Timpul se suspendă între noi fără să înțeleg de ce, totuși sunt incapabilă să întrerup contactul vizual.

— Îmi cer scuze, aș fi vrut să ajung înaintea dumneavoastră, adaug eu după ce mi-am dres vocea.

Expresia lui devine rece în timp ce se ridică. E înalt, foarte înalt. Îi observ umerii largi și trupul zvelt care îi dă un aer impunător.

Acum câțiva ani aș fi leșinat în fața unui astfel de bărbat. E seducător, nu încape discuție, dar am întâlnit deja mulți bărbați frumoși și Dumnezeu știe că mi-a ajuns.

— Sunteți... Nora? întreabă el sceptic.

Oh! Rămân mută de uimire o clipă, auzindu-i timbrul grav cu nimic mai prejos de cel al lui Corpse Husband, bărbatul acela care stârnește atâtea fantasme pe TikTok.

— Nolia, îl corectez eu puțin stresată. În fine, practic, e Magnolia, dar nimeni nu-mi spune așa în afară de părinții mei.

Îi întind mâna, pe care o analizează ridicând din sprâncene. Abia acum observ că are o mică cicatrice.

După un moment de ezitare, îmi strânge mâna surprinzător de delicat. Atingerea durează mai mult decât e necesar, iar intensitatea cu care se uită la mine nu e de ignorat.

Rahat! Ar fi trebuit să refuz să mă întâlnesc doar cu David.

— Încântat de cunoștință, Nolia!

Numele meu îi alunecă pe limbă ca mierea. Stânjenită, îi dau drumul la mână. Trebuie să mă comport ca o profesionistă.

Mă așez în fața lui pe unul dintre fotoliile de răchită.

— Eu vă mulțumesc pentru interes, spun zâmbind politicos. Sinceră să fiu, nu credeam c-o să acceptați să ne întâlnim. Nu sunt cea mai... calificată.

David nu spune nimic un timp, ațintindu-și privirea asupra mea, cu un amestec de confuzie și de curiozitate.

— N-a fost ideea mea, recunoaște el simplu. Sincer să fiu, era cât pe ce să nu vin.

Nu mă miră să-i văd lipsa de motivație. Prietena mea Jasmine, care e wedding planner, mi-a spus că viitorii soți sunt de obicei mai puțin implicați decât soțiile.

— Vreți să beți ceva? mă întreabă el făcându-i semn din mână unui chelner care apare la spatele meu. I’ll have a Sazerac, please2, continuă el în engleză.

Pronunță cuvintele de parcă ar spune o obscenitate. N-aș ști să explic, dar totul la el emană seducție și sex appeal: gesturile lente, privirea lascivă, vocea suavă, prestanța lui... Ca și cum ar ști că interlocutorul său îl soarbe din priviri, așteptându-i chinuit fiecare gest. Sau poate duc eu lipsă de sex?

Pupilele lui mă sondează în tăcere, ca și cum m-ar provoca să fac la fel. Când mi se face pielea de găină pe brațe, mă întorc spre chelner:

— A Corpse Reviver for me, please.3

Acesta dispare, lăsându-ne singuri. Îmi caut cuvintele ca să sparg gheața, în ciuda privirii lui care mă analizează cu nerușinare.

— Pot să vă întreb de unde-ați auzit de mine? V-a spus cineva, sau de pe rețelele sociale, de pe site-ul meu...

Abia mi-am deschis florăria și, sinceră să fiu, nu prea merge bine. Prietena și colega mea Evi, regina rețelelor sociale, face tot ce-i stă în putință ca să ne țină pe linia de plutire, dar e greu.

— De la prietena mea, Ruby, răspunde el și încruntă din sprâncene. Aveți un site?

Confirm dând din cap, fără să-i înțeleg mirarea stranie. Nu se poate spune că sunt expertă în informatică, dar sunt mândră de ce-a ieșit. La urma urmei, am stat ore întregi ca să încerc să fac un Newsletter. Mulțumesc tutorialelor de pe YouTube!

— Bineînțeles. Dacă vă interesează, puteți să aruncați un ochi și să descoperiți în detaliu serviciile pe care le propun.

— „Serviciile“ dumneavoastră... Și ce anume postați pe site?

— În special poze și videoclipuri. Asta funcționează în momentul de față și mă ajută să atrag clienți mai tineri.

Se încruntă din nou. Nu reușesc să-mi dau seama dacă e enervat sau pur și simplu timid. Un lucru e sigur: nu e convins.

Chelnerul se întoarce cu cocktailurile noastre și lasă nota în dreptul lui. Cu siguranță crede că avem o întâlnire amoroasă. Îmi verific ceasul de mână, rugându-mă ca Elena să ajungă repede.

— Să trecem la subiect, dacă sunteți de acord, îi propun așezându-mă picior peste picior, ceea ce-i atrage privirea. Dacă hotărâți să contractați serviciile mele, când ar avea loc nunta?

David își termină gura de coniac înainte să răspundă, strângând din dinți:

— Cât mai repede.

— De ce, vă vânează poliția?

Nu gustă gluma mea.

— Doar presa neerlandeză... Peste trei luni ar fi perfect. La sfârșitul lui iunie?

E o nebunie să organizezi o nuntă într-un timp atât de scurt! Nu știu dacă o să termin la timp, dar oare chiar am de ales?

— O nuntă primăvara! spun eu veselă, înainte ca entuziasmul meu să fie alungat de expresia rece și indiferentă a interlocutorului meu.

E frumos de pică, nu încape îndoială, dar pun pariu că-i un bădăran. Unu la mână, nu pare încântat să se căsătorească. Nu-mi place nici felul în care se uită la o femeie care nu-i partenera lui...

— E rândul meu să pun întrebări, spune el, aplecându-se spre mine, cu vocea plină de curiozitate. De ce ați acceptat o astfel de propunere?

El și viitoarea lui soție sunt cei mai buni potențiali clienți pe care i-am avut de când mi-am deschis magazinul. Aș fi complet nebună să ratez o astfel de ocazie.

— Fiindcă păreți un cuplu fru...

— Prostii, mă întrerupe el scuturând din cap. Vreau să-mi spuneți adevărul. Nu sunt supărăcios, nu vă jenați!

Îmi mușc buza, ezitând. Ah, rahat!

— Pentru bani.

A vrut adevărul, i l-am spus. Cred că o să mă judece înainte să mă concedieze, dar pare mai degrabă... surprins. David se trage înapoi pe canapea ca să mă observe mai bine. Corpul lui viril e acum într-o poziție sexy și leneșă.

Mă străduiesc să nu mi-l imaginez gol și transpirat, dar e greu. Îmi ard obrajii de jenă.