Editori

Silviu Dragomir

Magdalena Mărculescu

Vasile Dem. Zamfirescu

redactArE

Sofia-Manuela Nicolae

Design și ilustrație copertă

Andrei Gamarț

Director producție

Cristian Claudiu Coban

Dtp

Cristian Haba

Corectură

Dana Anghelescu

Irina Mușătoiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlu original: SAVOIR SE DEFENDRE. L’immunité psychique

Autor: Christophe MASSIN

pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90;
Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-3010-8

ISBN (EPUB): 978-606-40-3166-2

Introducere

A învăța să te aperi a devenit o problemă deosebit de acută în mintea noastră, odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia. Dacă importanța armamentului într-un astfel de context nu mai trebuie demonstrată, rolul pe care-l joacă motivația ucrainenilor pentru a rezista a scos în evidență puterea factorilor psihologici, mai ales într-un raport de forțe inegal. De ce unii vor rămâne pasivi și se vor supune imediat, în timp ce alții vor lupta cu înverșunare, asumându-și riscuri majore, pentru a-și păstra existența și teritoriul?

Această întrebare nu se referă doar la războiul dintre popoare. Cu toții suntem expuși agresiunilor în viața de zi cu zi, unele mai mici, altele mai mari. Dacă soțul îmi vorbește urât, dacă cerințele șefului meu îmi depășesc limitele și mă stresează, dacă cineva mă împinge sau dacă cineva vrea să mă inducă în eroare oferindu-mi informații false, cum voi reacționa? Voi protesta, mă voi revolta, mă voi distanța, voi agresa la rândul meu sau voi tăcea, voi suporta și voi lăsa lucrurile să se întâmple? De unde provin diferențele atât de pronunțate în reacțiile noastre?

Dacă abilitatea de a te apăra în cazul unui conflict armat reprezintă o problemă vitală, cât de importantă este aceasta în situațiile obișnuite din viața de zi cu zi? În calitate de consultant în domeniul riscurilor psihosociale în companii și organizații publice, precum și de psihiatru și psihoterapeut în practica privată, am avut ocazia să cunosc un număr mare de persoane din medii foarte diferite și, mai presus de toate, să le cunosc experiențele personale. Am fost frapat de numărul angajaților, la toate nivelurile ierarhice, care aveau dificultăți în a spune „stop“ și în a-și afirma poziția, din acest motiv punându-se în dificultate și deteriorându-și sănătatea fizică și psihică. La cabinet am avut mulți pacienți antrenați în relații familiale sau conjugale negative sau chiar toxice, ca să nu mai vorbesc de părinți abuzați de propriii copii, chiar cu vârste foarte mici. Toate aceste observații indică frecvența, în rândul populației, a persoanelor care prezintă o incapacitate de a se proteja în mod sănătos. Această carență provoacă un număr considerabil de suferințe nu numai pentru că agresiunea poate cauza daune pe termen lung dacă nu i se opune nicio rezistență, ci și pentru că persoanele afectate se învinovățesc pentru lipsa lor de reacție.

Pentru a studia acest domeniu particular al funcționării noastre psihice, am făcut o paralelă cu reacția imunitară de la nivel somatic: organismul nostru desfășoară acțiuni de apărare menite să respingă intruziunea unui corp străin sau să combată o infecție. Această reacție ne protejează, în mod special, de germenii patogeni. Cum ne-am putea apăra, așadar, și la nivel psihic? Știm cum să ne facem respectați, să rezistăm abuzurilor, să punem capăt violenței împotriva noastră, să ne păstrăm propria identitate atunci când aceasta este supusă presiunilor sau este subminată prin manipulări?

În cazurile de neputință repetată în fața agresiunii, am observat o adevărată carență structurală. Persoanei îi lipsește reacția adecvată pentru a se proteja. Ca urmare, se poate trezi total neputincioasă de fiecare dată când este ținta unui cuvânt jignitor. Rămâne mută sau se justifică, ba chiar își cere scuze pentru un rău pe care nici măcar nu l-a comis. Incapacitatea dovedită de a se apăra se manifestă pe o perioadă îndelungată, în ciuda frustrării și a eforturilor pe care le depune persoana în cauză. Ei îi este deja dificil să realizeze că este atacată, martorii fiind cei care îi semnalează acest lucru. Sau își poate da seama de asta abia după o perioadă de latență, printr-o stare difuză de rău și se învinovățește adesea că a suferit din nou fără a reacționa într-un mod satisfăcător.

Scopul acestei cărți este de a arăta fiecăruia valoarea practică a conceptului de imunitate psihică. Ea oferă ocazia de a reflecta asupra unei teme care ne preocupă pe toți, în actuala agitație generală, atât în situații cotidiene, cât și în circumstanțe excepționale.

Într-o perioadă în care barierele educaționale și sociale în fața agresivității s-au redus simțitor, a ști să te aperi a devenit o necesitate în toate domeniile vieții. Femeile știu cel mai bine asta! Câte eforturi și câte lupte mai au încă de susținut pentru a-și păstra integritatea și siguranța și pentru a pune capăt atitudinilor discriminatorii sau înjositoare. Și nu sunt singurele vizate…

Forme mult mai grave de violență, la scară națională, etnică sau religioasă, ne înconjoară și ne așteaptă.

Cu fiecare an care trece, asistăm la slăbirea a ceea ce a reprezentat până acum siguranța noastră. Suntem cu adevărat pregătiți să ne protejăm? Știm unde ne aflăm și cum să reacționăm?

A privi lucrurile prin prisma imunității poate fi util în mai multe feluri. În primul rând, pentru că asta poate clarifica sensul suferinței celor atinși de o tulburare a acestei funcții. De cele mai multe ori ei se simt rușinați, se judecă și se simt vinovați. Diagnosticul le ușurează povara, permițându-le să se identifice mai puțin cu disfuncțiile lor, deoarece, în mintea lor, erau convinși că ei înșiși aveau deficiențe. Și un diagnostic în care se recunosc deschide calea către un tratament. Pornind de la o situație care li se pare fără speranță, ei pot întrevedea ulterior o cale specifică menită să îi conducă, pas cu pas, către redobândirea unei imunități funcționale.

După o trecere în revistă a principiilor care guvernează sistemul nostru imunitar somatic, voi trasa o paralelă cu capacitatea noastră mentală de a face față unei agresiuni. În prima parte, voi descrie principalele tulburări care pot afecta acest sistem de apărare și originile lor. În cea de-a doua parte, voi sugera posibile soluții de rezolvare, pe baza experienței mele ca psihoterapeut, care-i vor oferi cititorului veritabile chei către progres.

Dezvoltarea acestei capacități, în fiecare zi, fără a deveni agresor, reprezintă o provocare esențială pentru orice adult care aspiră la respect și pace pe plan individual. Și la nivel colectiv, prin intermediul mijloacelor de comunicare, suntem expuși riscurilor de intoxicare, manipulărilor răuvoitoare și presiunilor de tot felul. Am văzut ravagiile pe care acestea le-au făcut asupra multor oameni în timpul pandemiei. Cum putem evita să fim invadați și înșelați și, totuși, să rămânem lucizi?

În aceste vremuri nesigure, în care situațiile delicate sau conflictuale tind să se înmulțească, suntem îndemnați să ne conștientizăm mai bine limitele și să cultivăm contactul cu resursele noastre defensive, pentru a putea veghea asupra integrității noastre și a ne asigura protecția.

Prin urmare, această carte se adresează tuturor, nu doar celor care suferă de o tulburare a imunității psihice, deoarece schimbările din mediul nostru fac tot mai necesară capacitatea de a face față rapid, inteligent și eficient.

Câteva repere despre imunitate

Sistemul nostru imunitar are, în principiu, două obiective principale: să ne protejeze de agresiunile fizice, chimice și infecțioase (germeni, virusuri și paraziți) și să ne păstreze integritatea identitară, respingând tot ce diferă de zestrea noastră genetică. Observăm această din urmă reacție atunci când se transplantează un organ de la un donator al cărui genom nu este compatibil cu cel al primitorului.

În plan somatic, imunitatea prezintă trei niveluri:

Stratul protector al pielii și al mucoaselor, care reprezintă o primă barieră împotriva a ceea ce provine din exterior și care are capacitatea de a se reface dacă a fost lezat.
Dacă această barieră este depășită sau lezată, apare un răspuns rapid, inflamația, care urmărește să respingă pătrunderea oricărui element extern și să acționeze ca o barieră împotriva agresiunii. Acest răspuns este aproape imediat, universal și înnăscut, indiferent de cauza care l-a declanșat. El mobilizează atât substanțe chimice, cât și globule albe și poate apărea local sau în întreg corpul. Se poate observa imediat atunci când o rană nu este curățată, iar germenii încep să se înmulțească în țesutul lezat. Inflamația urmărește să împiedice răspândirea lor în continuare, iar producerea puroiului este dovada acestei lupte.
Și, în sfârșit, există reacția țintită, care va distruge un anumit agent patogen prin producerea de anticorpi și prin acțiunea limfocitelor (un tip de globule albe). Dezvoltarea anticorpilor este declanșată deoarece celulele imunitare au recunoscut că intrusul nu are aceeași semnătură genetică ca aceea a organismului nostru. Prin urmare, producerea unui anticorp este de fiecare dată un proces bine adaptat. Prin fixarea lui pe agentul infecțios, această acțiune combinată, chimică și celulară, permite eliminarea acestuia. Acest mecanism este utilizat în vaccinare, prin stimularea sistemului cu un germen care a fost făcut inofensiv. După cum s-a văzut în timpul pandemiei de COVID, protecția oferită de anticorpi nu este imediată, producerea de anticorpi necesitând timp.

Fiziologia ne oferă un model valoros pentru a înțelege despre ce este vorba la nivel psihic și putem găsi multe similitudini.

Ce reprezintă învelișul cutanat, primul strat protector? Zona de frontieră, limita, suprafața de contact dintre interior și exterior: dincolo de pielea mea, nu mai sunt eu, ea mă conține. Ea are dublul rol de a menține și adăposti în interior organele mele interne și substanța mea și de a preveni intruziunile din exterior. La nivelul microscopic al celulelor noastre, membrana acestora acționează ca o frontieră, care filtrează foarte precis intrările și ieșirile.