Editori:

Silviu Dragomir

Magdalena Mărculescu

Vasile Dem. Zamfirescu

Redactare:

Ilieș Câmpeanu

Director producţie:

Cristian Claudiu Coban

Dtp:

Gabriela Anghel

Corectură:

Oana Aanei

Irina Mușătoiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: The Free World: Art and Thought in the Cold War

Autor: Louis Menand

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90;

Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2778-8

ISBN (EPUB): 978-606-40-3143-3

Prefață

Această carte se referă la o perioadă în care Statele Unite erau angajate activ față de restul lumii. În cei douăzeci de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au investit în redresarea economică a Japoniei și a Europei de Vest și au acordat împrumuturi altor țări din lume. Au creat, împreună cu Marea Britanie, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional pentru a sprijini stabilitatea politică globală și comerțul internațional. Tot în Statele Unite a fost stabilit sediul noii Organizații a Națiunilor Unite. Statele Unite, prin intermediul guvernului, al fundațiilor filantropice, al universităților și al instituțiilor culturale, au creat programe pentru schimburi de experiență între scriitori și cercetători, au răspândit literatură în întreaga lume și au făcut cunoscute în străinătate creații artistice deținute în colecții americane, precum și creații muzicale și interpretări ale unor americani. Cultura de divertisment a SUA era apreciată aproape peste tot. Aceasta a adoptat și a adaptat arte, idei și forme de divertisment din alte țări. Opere de literatură și de filosofie din întreaga lume au fost publicate în traduceri accesibile. Filme străine au fost importate și distribuite în întreaga țară.

Numărul americanilor care au frecventat o facultate a crescut exponențial. Vânzările de cărți și de discuri, ca și vizitele la muzee au crescut vertiginos. Legi au fost reconcepute pentru a face posibil ca operele de artă și de literatură să folosească practic orice limbaj și să abordeze practic orice subiect, să protejeze aproape orice tip de discurs. Industria americană și-a dublat capacitatea. Gama opțiunilor consumatorului s-a extins enorm. Decalajul dintre veniturile și averile celor cu câștigurile cele mai mari și clasa de mijloc era cel mai mic din istorie. Diferențele ideologice dintre cele două mari partide politice erau minore, ceea ce a permis guvernului federal să investească în programe sociale. A fost fundamentat temeiul juridic pentru egalitatea socială și politică a americanilor de origine africană și s-au creat oportunități economice pentru femei. Iar în lume, imperii coloniale s-au prăbușit, în locul lor născându-se noi state independente.

Odată cu noile schimbări, arta și ideile au înregistrat la rândul lor o schimbare. Dezvoltarea universităților, a publicării de cărți, a activităților din domeniul muzical și al lumii artistice, alături de noile tehnologii de reproducere și de distribuție, au accelerat ritmul de inovare. Cel mai frapant era caracterul publicului: oamenilor le păsa. Ideile contau. Picturile contau. Filmele contau. Poezia conta. Felul în care oamenii judecau și interpretau tablouri, filme și poeme conta. Oamenii credeau în libertate și considerau că aceasta înseamnă cu adevărat ceva. Credeau în autenticitate și considerau că aceasta înseamnă cu adevărat ceva. Credeau în democrație și (în pofida unor obstrucții de viziune) în umanitatea comună a tuturor locuitorilor planetei. Trăiseră o depresiune mondială care a durat aproape zece ani și un război mondial care a durat aproape șase ani. Erau dornici de un nou început.

În aceeași perioadă, cetățeni americani erau persecutați și uneori urmăriți penal pentru opiniile lor politice. Agenții guvernamentale spionau americani și manipulau în secret organizații neguvernamentale culturale și politice. Politica de imigrare a rămas foarte restrictivă. Statele Unite și-au folosit pârghiile financiare pentru a impune bunuri americane pe piețe externe. Au înființat baze militare în întreaga lume și au intervenit în afacerile politice interne ale altor state, fraudând alegeri, susținând lovituri de stat, dând posibilitatea comiterii unor asasinate și sprijinind exterminarea unor insurgenți. În spațiul public a fost lăsată să pătrundă o retorică de război rece, în mare parte oportunistă și alarmistă. Iar națiunea a investit într-o consolidare militară masivă și costisitoare, mult disproporționată față de orice amenințare.

O cincime din populație trăia în sărăcie. Acordarea de drepturi americanilor de culoare și de oportunități economice femeilor nu a contribuit prea mult la diminuarea dominației în aproape toate sferele vieții a bărbaților albi. Un spirit de excepționalism american era larg răspândit, așa cum era și o credință cvasioficială în ceva numit „modul american de viață“, bazată pe o imagine a normativității, care nu era (ca să o spunem cu un eufemism) incluzivă.

Pe măsură ce s-au extins, industriile culturale au absorbit și au comercializat creatori de cultură independenți și neconvenționali, iar mediul universitar, pe măsură ce s-a extins, a asimilat lumea scrierii creative și a opiniei politice disidente. La sfârșitul acestei perioade, țara s-a afundat într-un război extern de independență națională din care nu a mai putut ieși timp de opt ani. Când a reușit în cele din urmă să o facă, în anii 1970, ritmul creșterii s-a stabilizat, economia a intrat într-o perioadă dificilă de ajustare, divergențele ideologice s-au accentuat, iar decalajele dintre venituri au început să crească rapid. Statele Unite au devenit tot mai circumspecte în angajamentele externe, iar alte țări au devenit tot mai circumspecte față de Statele Unite.

Și totuși, ceva se întâmplase. Avusese loc o schimbare enormă în relațiile Americii cu restul lumii. În 1945 domneau, chiar și în rândul americanilor, un scepticism general față de valoarea și de rafinamentul artei și ideilor americane, precum și un respect general față de motivațiile și de intențiile guvernului american. După 1965 aceste atitudini au căpătat o tendință contrară. Statele Unite și-au pierdut credibilitatea politică, dar au trecut de la periferie în centrul unei vieți artistice și intelectuale internaționale tot mai dezvoltate.

Culturile se transformă nu deliberat sau programatic, ci prin efectele imprevizibile ale schimbărilor sociale, politice și tehnologice, ca și prin acțiuni aleatorii de polenizare încrucișată. Potrivit aforismului antic, ars longa, dar, de fapt, creația artistică are o durată scurtă. Este o reacție la schimbările din mediului înconjurător și consecința șansei unor interacțiuni la nivelul străzii. Între 1945 și 1965, numărul șanselor a crescut, iar mediul s-a schimbat enorm. La fel ca arta și gândirea. Transformarea culturii americane după 1945 nu a fost realizată în întregime de americani. Aceasta a avut loc prin intermediul schimburilor cu gânditori și cu artiști din întreaga lume, din Insulele Britanice, Franța, Germania și Italia, din Mexic, Canada și Caraibe, din state africane și asiatice în curs de decolonizare, din India și Japonia. Unii dintre ei erau emigranți și exilați (într-unul dintre cazuri, un fugar), iar alții nu au vizitat niciodată Statele Unite. Mulți dintre artiștii și scriitorii americani au fost ei înșiși fii de imigranți. Arta și ideile au circulat chiar și într-o epocă a politicilor de imigrație restrictive și a tensiunilor geopolitice. Cultura artistică și intelectuală care a apărut în Statele Unite după Al Doilea Război Mondial nu a fost o realizare americană. A fost o realizare a Lumii libere.

Aceasta nu este o carte despre „Războiul Rece cultural“ (utilizarea diplomației culturale ca instrument de politică externă) și nici despre „cultura Războiului Rece“ (arta și ideile ca reflectare a ideologiei și a condițiilor Războiului Rece). Cartea vorbește despre o perioadă de schimbări culturale deosebit de rapide și de interesante în care existența Războiului Rece a fost o constantă, dar acesta a reprezentat doar unul dintre numeroasele contexte.1

Am avut două motive pentru a scrie cartea. Primul a fost provocarea istoriografică: în ce fel să spun povestea unei schimbări de o asemenea amploare. Am încercat să iau în considerare trei dimensiuni: forțele sociale ce au stat la baza acestui proces — economice, geopolitice, demografice, tehnologice — care au creat condițiile prielnice pentru anumite tipuri de artă și de idei; ce se întâmpla „pe stradă“, cum X a dat peste Y, ceea ce a condus la Z; și ce se petrecea în mintea oamenilor în acei ani, ce considerau că înseamnă să realizeze o pictură sau să rezolve o nedreptate sau să interpreteze un poem.

Pentru aceasta, am realizat mai degrabă o serie de secțiuni verticale decât un sondaj. Și m-am concentrat asupra celor care țineau capul de afiș, artiștii și gânditorii care au devenit foarte cunoscuți. Nu cred că doar poveștile lor sunt interesante, dar unul dintre lucrurile pe care am încercat să le înțeleg este de ce anumite personalități au devenit emblematice. Deși astfel am omis multe, există un fir de legătură pe orizontală. Cartea pe care am scris-o în cele din urmă este oarecum asemenea unui roman cu o sută de personaje. Dar punctele se leagă între ele.

Celălalt motiv pentru care am scris cartea este unul personal. După cum probabil ați ghicit, aceasta este perioada în care am crescut. M-am născut în 1952. Părinții mei, intelectuali interesați în principal de politică, nu aveau gusturi de avangardă, dar erau la curent cu ce se întâmpla în literatură și în artă, astfel încât am auzit toate aceste nume, sau aproape toate, încă din copilărie.