INTRODUCERE

Dă-mi câteva ore, ca să-ți dau ani înapoi

Atunci când te întorci dintr-o vacanță frumoasă, simți nevoia să le povestești tuturor, dintr-o suflare, tot ce ai trăit: locurile, oamenii, gusturile, întâmplările care ți-au atins sufletul. Spui totul cu o energie care, pentru câteva minute sau zile, pare că reușește să-i facă și pe ceilalți să guste o fărâmă din bucuria ta. Cam așa aș vrea să fie și această carte: o poveste concentrată, vie, despre ceea ce am descoperit în drumul meu spre un stil de viață sănătos. Mi-am dorit să înțeleg ce funcționează cu adevărat pe termen lung și să aflu nu doar ce se spune, ci și ce anume se simte în trup și în minte când schimbi lucrurile în profunzime. Viața nu se schimbă peste noapte, dar decizia schimbării se poate lua într-o singură zi. Poate chiar astăzi.

Această carte nu îți va răpi ani de lectură, ci îți va oferi, în câteva ore sau zile, ceea ce mie mi-a luat ani de încercări, reușite și întrebări. Dă-mi câteva ore din viața ta și, la schimb, îți voi arăta cum să câștigi ani înapoi. Ani de energie, de sănătate, de bucurie și sens. O colecție de teorii sau un manual se uită repede, dar o concluzie a experiențelor mele, bazate pe studii care mi-au redefinit convingerile, va rămâne mai adânc întipărită în memoria ta. Și dacă vei implementa măcar câteva idei dintre cele regăsite în carte, atunci fiecare oră petrecută aici se va transforma cândva, într-un bine pe care acum poate nici nu-l bănuiești. Și pentru că timpul e prețios, nu voi înflori povestea și îți voi spune direct cum a apărut această carte și ce am pus în ea, pentru cine e scrisă și de ce cred, cu toată convingerea, că poate fi de folos.

PARTEA ÎNTÂI

Revelația: conștientizarea dependențelor

Capitolul 1

Când viața îți dezvăluie calea de urmat

Această carte nu a fost concepută ca un simplu experiment, ci s-a născut atunci când am decis că vreau să păstrez vie memoria tatăl meu, care a plecat prea devreme. Vreau să rememorez conexiunea profundă care m-a legat de tatăl meu, al cărui sfat mi-a rămas în inimă. Am făcut un legământ: puterea acestei conexiuni o dau mai departe către copiii mei. Vreau să le las copiilor mei ceva viu, care să rămână chiar și când eu nu voi mai fi. Iar puterea acestui legământ se țese din toate aceste povești în care m-am regăsit și eu cu întrebările, căderile și căutările mele — povești ale oamenilor cu care m-am intersectat, care găsesc în ei mereu și mereu puterea de a continua.

Așa am înțeles ce contează cu adevărat. Și poate tocmai de aceea, dacă cineva mi-ar face un compliment, acela care m-ar atinge cel mai profund ar fi să-mi spună că sunt om. Nu campion, antrenor sau autor, ci om. Pentru că înainte de orice rezultat, de orice antrenament sau carte, sunt un fiu, un tată și un om care a căutat sens; și chiar dacă am greșit, am mers mai departe.

De-a lungul vieții mele de sportiv, am urcat pe podium în culturism și fitness, m-am pus la încercare în antrenamentele de CrossFit, iar în alergările montane am învățat să respir altfel, nu doar cu plămânii, ci cu mintea și cu sufletul. Tot acest drum l-am parcurs fără niciun supliment, ci doar cu germeni, legume, sucuri, post, odihnă, voință și un strop de încăpățânare. M-am antrenat natural și am demonstrat, mai întâi mie și apoi altora, că se poate. Mi-am transformat corpul într-un câmp de testare sinceră, în care mintea mi-a fost ghidul, iar fiecare alegere — o lecție. Am lucrat cu oameni, am ascultat suflete, am privit în ochii lor durerile și speranțele și am înțeles că adevărata înțelepciune nu se obține prin diplome, ci prin practică, prin efort, prin viața trăită cu ochii deschiși.

Cartea aceasta nu este o colecție de rețete sau de reguli, ci un fir lung de gânduri și trăiri, născute din întrebările care m-au bântuit, din răspunsurile care au venit târziu, din greșelile mele și din lumina care le-a urmat. Este despre cum să trăiești cu adevăr, fără să te ascunzi și fără să te pierzi. Despre cum să continui drumul chiar și când te doare, când îți este foame, când toți din jur par că aleg altceva, mai ușor, mai rapid, dar mai gol. Este despre curajul de a rezista, de a te opri, de a respira și de a-ți regăsi direcția. Am scris-o gândindu-mă la toți cei care s-au săturat de diete mincinoase, de rețete magice, de promisiuni fără suflet. La cei care nu mai vor iluzii, ci un pic de sinceritate. La cei care își doresc din toată inima să înțeleagă cum funcționează cu adevărat corpul lor, nu doar să-l judece dimineața în oglindă. La cei care au fost jos și, cu fiecare clipă, vor să se ridice, dar și la cei care simt că alunecă și nu mai vor să cadă din nou. Am scris-o și pentru mine, pentru acel eu de acum douăzeci de ani, care nu știa nimic, dar avea toate întrebările. Care căuta răspunsuri și se împiedica de reclame, de vorbe goale, de sfaturi contradictorii. Pentru acel tânăr care își dorea cu ardoare să trăiască sănătos, dar nu știa de unde să înceapă și nu avea pe nimeni care să-i spună, simplu și sincer: „Poți. Uite cum“.

Pentru el am scris și pentru toți cei ca el. Și, poate cel mai important, am scris și pentru cele două versiuni ale mele, dar și ale tale. Pentru copilul din noi, cel care privește în sus cu ochii mari și suflet curat, imaginându-și ce-ar putea deveni, ca să fie mândru de omul care am ajuns. Și pentru bătrânul care vom fi, cel care va privi înapoi, în liniște, și va vedea tot drumul cu greșeli, cu ridicări, cu alegeri și va putea zâmbi, spunând: „Da. A fost bine. A fost demn“. Pentru că nu trebuie să trăiești ca să impresionezi pe alții — nici pe părinți, nici pe copii, nici lumea. Trăiește în așa fel încât să nu te rușinezi în fața ta — nici în fața visurilor de copil, nici în fața amintirilor de bătrân. Aceștia sunt singurii oameni în fața cărora merită să răspunzi: copilul care ai fost și bătrânul care vei deveni. Din întâlnirea acestor două priviri, cea care visează înainte și cea care privește înapoi, s-a născut și nevoia de a scrie o carte care să rămână. Este o hartă simplificată pentru cei care nu mai vor să rătăcească prin labirintul haotic al informațiilor contradictorii. Este o carte pentru cei care caută esența și nu mai vor să piardă timp cu drumuri inutile, fără a avea în același timp un ton didactic, ci mai degrabă unul uman. Ea vine din același loc în care te afli tu: din realitate, din încercare, din dorință și din speranță. Este scrisă de un om care a trăit fiecare rând, care a simțit pe propria piele ceea ce spune și care nu îți vinde o iluzie, ci îți întinde o mână.

Poate părea, la prima vedere, o carte de sfaturi despre alimentație sau stil de viață. Dar, în esență, este o carte despre alegeri, care nu îți spune ce să mănânci, ci te ajută să înțelegi de ce alegi ceea ce alegi. Pentru că în spatele fiecărei mese, fiecărui obicei, fiecărei decizii, se află ceva mult mai profund decât o listă de calorii, se află o identitate. Pentru mine, acest proiect a fost mult mai mult decât o carte. A fost o cale de a onora viața și totodată un legământ cu mine însumi, cu omul care a trăit, a greșit, a căzut și s-a ridicat, care a căutat, a înțeles și a decis să lase în urmă ceva care să ajute. Și poate, dincolo de toate cuvintele, cel mai important lucru pe care aș vrea să-l păstrezi este amintirea că trupul tău, cu toate limitele și durerile lui, este un dar. Așa cum spunea Socrate: „Este o rușine pentru un bărbat să îmbătrânească fără să fi văzut măcar o dată frumusețea și puterea de care este capabil trupul său“. Acest citat nu este o critică, ci un îndemn, să te ridici și să vezi de ce ești capabil, din respect pentru darul vieții care ți-a fost oferit. Trupul este darul, iar echilibrul este alegerea. Iar între cele două se întinde linia fină a fiecărei zile, între ceea ce ai primit și felul în care alegi să trăiești.

Echilibrul — linia subțire dintre alegeri și abis

De-a lungul vieții, am găsit mereu putere în cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea: „Omul călătorește pe marginea prăpastiei. Datoria lui este să-și mențină echilibrul“. Aceste cuvinte nu doar că mi-au rămas în minte, ci le-am simțit adânc în suflet, ca o ancoră într-o lume plină de tentații. Fiecare om are slăbiciunile și „nebuniile“ lui, așa cum îmi place să le numesc uneori. Dar chiar și atunci când prăpastia ne atrage, datoria noastră este să ne păstrăm echilibrul, să nu ne lăsăm pradă impulsurilor care ne pot răni. Asta ne face oameni conștienți, raționali. Dacă am alege mereu să facem bine, chiar și în cele mai mici lucruri, lumea ar deveni cu siguranță un loc mai bun. Când ești împăcat cu tine, încetezi să faci rău altora: nu mai minți, nu mai înșeli, nu mai abuzezi, nu mai profiți. Pur și simplu, devii echilibrat, centrat, în armonie cu tine însuți. Știu că nu e ușor și niciodată nu a fost, dar fiecare zi ne dă ocazia să ne redresăm, să ne adunăm forțele și să rămânem drepți. Începem cu o decizie simplă: să nu deviem de la calea dreaptă, să fim verticali, cu cugetul limpede. Asta înseamnă să fii cu adevărat puternic. De multe ori, echilibrul vine dintr-o chemare interioară, o dorință ascunsă, care te împinge să vrei, să crezi, să încerci din nou.

Dacă această carte va ajunge la tine și va aprinde o flacără în inima ta, să știi că nu este întâmplător, ci este pentru că, undeva, într-o zi, un om a crezut că binele merită să fie ales —, iar tu, la rândul tău, vei duce mai departe această lumină. Atunci când scriu, știu că e ușor să greșești, dar mai grav e să taci atunci când ai ceva de spus. Așa cum zicea Ion Creangă: „Știu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj“.