Editori:

SILVIU DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:

MAGDALENA MĂRCULESCU

Coperta:

FABER STUDIO

Redactor:

Manuela Sofia Nicolae

Director producţie:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

Florin Paraschiv

Corectură:

Sînziana Doman

Elena Biţu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

C.P. 27-0490, Bucureşti

Tel./Fax: +4 021 300 60 90

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-719-722-8

ISBN (print): 978-606-40-2894-5

Prefaţă

A scrie o carte despre limbaj, nu strict din perspectivă filologică (deşi nici această perspectivă nu lipseşte), ci dintr-o perspectivă psihopedagogică multidimensională care incumbă cu generozitate modele consacrate şi originale ale evaluării, intervenţiei şi depăşirii limitelor pe care tulburările de limbaj le impun fiinţei umane de la copil la adult în folosirea limbii şi a limbajului, reprezintă o abordare curajoasă, complexă şi demnă de luat în seamă. Mesajul acestui volum oferă o perspectivă optimistă la ceea ce Ludwig Wittgenstein spunea într-un mod comprehensiv, sintetic şi pragmatic: „Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele“, şi anume că limba şi limbajul — ca instrumente esenţiale în comunicare, în exprimarea emoţională, în evocarea experienţelor trecute şi prefigurarea experienţelor viitoare, precum şi în conferirea de sens realităţii percepute şi realităţilor construite — pot fi salvate de la limitările impuse de tulburările de limbaj prin demersuri ştiinţifice de evaluare şi corectare de tip evidence-based.1 În acest sens, în volumul de faţă, autoarea se bazează pe modele explicative ale tulburărilor de limbaj (modelul sistemic, modelul categorial, modelul tulburărilor specifice, modelul descriptiv al nivelului de dezvoltare, modelul dimensional — DSM-5) care reprezintă cadrele generale de explicare a acestora (OMS, 2004, APA, 2013), reuşind să demonstreze în mod explicit că intervenţia psihopedagogică în domeniul tulburărilor de limbaj şi comunicare nu se rezumă doar la tulburările de pronunţie, de ritm şi fluenţă, de vorbire, ci se adresează şi tulburărilor emoţionale şi comportamentale, dizabilităţilor intelectuale, dizabilităţilor auditive, tulburărilor de învăţare, tulburărilor de voce, de supt, de alimentaţie, de înghiţire, în condiţiile în care toate aceste tablouri care vizează copiii, adolescenţii şi adulţii se pot asocia cu tulburări de limbaj şi comunicare. Sfera tulburărilor de limbaj şi comunicare cuprinde deficite la nivelul foneticii, discursului şi comunicării. Discursul reprezintă producerea expresivă de sunete şi include: articularea, fluenţa, vocea şi calitatea rezonanţei. Limbajul prinde viaţă prin forma, funcţia şi utilizarea unui sistem convenţional de simboluri (vorbirea directă, limbajul semnelor sau mimico-gestual, cuvintele scrise, imaginile şi pictogramele) într-o manieră de comunicare bazată pe reguli. Comunicarea cuprinde orice comportament verbal şi nonverbal, intenţionat sau neintenţionat care influenţează direct sau indirect comportamentele, ideile şi atitudinile unei persoane sau interacţiunile dintre persoane. Evaluarea limbajului, a discursului şi a comunicării nu poate face abstracţie de contextul cultural al persoanei, iar dacă face abstracţie, se invalidează, mai ales atunci când persoana face parte dintr-un context multicultural şi multilingvistic bine definit. Instrumentele standardizate pentru evaluarea dezvoltării limbajului, precum şi a potenţialului şi a capacităţii intelectuale nonverbale, trebuie să fie relevante contextului cultural şi lingvistic al persoanei. Conform ultimei ediţii a The Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorders (DSM-5, 2013), categoria diagnostică pentru tulburările de limbaj cuprinde: tulburarea de limbaj, tulburarea de pronunţie şi articulare, tulburarea de ritm şi fluenţă, tulburarea de comunicare socială (pragmatică) şi alte tulburări de vorbire cu sau fără specificator. În privinţa noii ediţii a DSM-5 (2013) remarc câteva principii ale abordării care nu fac decât să susţină intervenţia psihopedagogică în domeniul tulburărilor de limbaj şi comunicare: (1) principiul neurodezvoltării — care se referă la originea neurobiologică a tulburării şi la debutul în perioada de dezvoltare; (2) traseul dezvoltării în clasificarea tulburărilor — sunt tulburări specifice vârstei şi este recomandabilă prudenţa în evaluarea şi punerea unui diagnostic, existând varianta diagnosticului retrospectiv; (3) rolul parentingului în evaluarea apariţiei unei tulburări; (4) abordarea categorială — tulburările sunt grupate pe categorii care au caracteristici similare, unele fiind tulburări de spectru, iar mesajul care se desprinde de aici este importanţa nivelului de severitate al tulburării (scăzut, mediu, crescut) care afectează calitatea vieţii persoanei transsituaţional, şi nu punerea unui diagnostic care să lipească o etichetă; (5) importanţa contextului cultural şi a genului. Acesta este contextul în care volumul scris de dr. Carolina Bodea Haţegan ne propune un traseu de cursă lungă al tipologiei tulburărilor de limbaj, debutând cu modele explicative valide ale tulburărilor de limbaj şi comunicare, bazate pe tendinţele actuale de evaluare (abordarea dimensională, perspectiva dezvoltării, fluiditatea diagnostică, comportamentul adaptativ), un capitol consistent privind limbajul abordat multidimensional, continuă cu una dintre cele mai cunoscute tulburări de pronunţie — dislalia, în cadrul acestui capitol fiind identificate cu rigoare ştiinţifică şi cu amprenta de netăgăduit a expereinţei practice, metode şi exerciţii specifice. În capitolele următoare identificăm un algoritm bine definit privind evaluarea şi intervenţia dizartriei, rinolaliei, bâlbâielii şi afaziei. Remarc în mod deosebit capitolul privind tulburările de voce, capitol bazat pe studii ştiinţifice extrem de relevante, acest subiect fiind o preocupare ştiinţifică permanentă a autoarei. Volumul se încheie cu un capitol privind intervenţia timpurie în tulburările de limbaj şi comunicare, evidenţiindu-se semnificaţia screeningului şi a programelor de prevenţie a acestora.

Grila în care am citit această carte este una specială care vizează nu doar rigoarea ştiinţifică şi experienţa unei tinere cercetătoare şi specialiste în terapia tulburărilor de limbaj, dr. Carolina Bodea Haţegan, ci şi faptul că această carte poate constitui un reper în definirea standardelor ocupaţionale şi a profilului ocupaţional al specialistului în terapia tulburărilor de limbaj din România, ca rezultat al unor studii sistematice ale competenţelor profesionale specifice terapiei limbajului şi cerinţelor pieţei. În acest sens, formarea competenţelor în domeniul terapiei tulburărilor de limbaj şi comunicare este necesar să se realizeze prin urmarea curriculumului următoarele discipline: Psihologia dezvoltării în contextul dizabilităţii, Psihodiagnostic pentru persoanele cu dizabilităţi, Metode şi tehnici de evaluare a copiilor cu CES, Introducere în logopedie, Tehnici speciale de terapia limbajului, Sisteme de comunicare alternative şi augmentative. În completarea competenţelor specialistului în terapia limbajului, care îşi desfăşoară activitatea cu copii cu dizabilităţi auditive şi/sau dizabilităţi senzoriale multiple, este necesar ca următoarele discipline să fie parcurse: Psihopedagogia deficienţilor de auz, Metode şi tehnici de recuperare a deficienţilor de auz, Educarea persoanelor cu dizabilităţi multiple. La acestea mai este necesar de parcurs o serie de discipline cum sunt: Terapia tulburărilor articulatorii şi fonologice, Terapia tulburărilor de voce şi vorbire, Tulburări de limbaj în psihopatologie, Terapia tulburărilor de limbaj cu substrat neurologic, Terapia tulburărilor de deglutiţie.

În contextul menţionat, o condiţie sine qua non a acestei reuşite editoriale este în opinia mea pregătirea şi experienţa profesională a tinerei autoare cu rezultate remarcabile în domeniul terapiei tulburărilor de limbaj, dr. Carolina Bodea Haţegan, licenţiată în psihopedagogie specială şi filologie, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Specialiştilor în Terapia Tulburărilor de Limbaj din România (ASTTLR), redactor-şef al Revistei Române de Terapia Tulburărilor de Limbaj şi Comunicare (RRTTLC), membru în Comisia de terminologie CPLOL (Comité Permanent de Liaison des Orthophonistes-Logopèdes de l’UE — Standing Liaison Committee of E.U. Speech and Language Therapists and Logopedists, www.cplol.eu), în cadrul căreia a desfăşurat studii privind profilul ocupaţional (vezi standardul ocupaţional şi competenţele-cheie ale specialistului în terapia tulburărilor de limbaj şi comunicare traduse în limba română) rezultate în urma derulării proiectului european Netques privind standardul ocupaţional comun pentru 23 de limbi din UE şi limbă turcă şi chineză (www.netques.eu). De asemenea, autoarea este un cadru didactic apreciat, fiind conferenţiar univ. dr. în cadrul Departamentului de psihopedagogie specială (http://psihoped.psiedu.ubbcluj.ro) UBB şi autoare a mai multor volume în domeniul terapiei tulburărilor de limbaj. În acelaşi timp, apreciez şi curajul Editurii TREI pentru creditul pe care îl oferă acestui volum de a apărea pe o piaţă editorială din România în care există foarte puţine publicaţii autohtone şi internaţionale în domeniul intervenţiei psihopedagogice a tulburărilor de limbaj şi comunicare, majoritatea fiind publicaţii de popularizare a ştiinţei sau ghiduri practice pentru copii, părinţi sau educatori, în condiţiile în care acest volum este scris cu o rigoare ştiinţifică maximă. Volumul de faţă propune, nu de puţine ori, o lectură atent concentrată pe studii validate ştiinţific, care cere un bagaj de cunoştinţe solide. Mesajul cărţii este unul clar, şi anume că eficienţa rezultatelor intervenţiei în domeniul prevenirii, corectării şi/sau ameliorării tulburărilor de limbaj şi comunicare nu poate fi obţinută în lipsa unor intervenţii validate ştiinţific.