

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Lifestyle Publishing House SRL.

Titlul original: Rewire: Break the Cycle, Alter Your Thoughts and Create Lasting Changes

Autor: Nicole Vignola

pentru prezenta ediție

Lifestyle Publishing face parte

din Grupul Editorial Trei

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90;

Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.lifestylepublishing.ro

ISBN (print): 978-606-789-451-6

ISBN (EPUB): 978-606-789-469-1

 EDITORI: Silviu Dragomir, Magdalena Mărculescu

 DIRECTOR: Crina Drăghici

 REDACTARE: Raluca Hurduc

 DESIGN: Alexe Popescu

 DIRECTOR PRODUCȚIE: Cristian Claudiu Coban

 DTP: Ofelia Coșman

 CORECTURĂ: Dana Anghelescu

Introducere
Creierul, lumea ta interioară și modul în care a fost programată

Eram studentă în anul întâi la neuroștiință când am ținut pentru prima dată în mână un creier. Nu voi uita niciodată cum profesorul meu mi-a spus să-mi mișc tot timpul mâinile pe el, ca să nu-mi las amprentele. Am fost efectiv șocată.

Îmi amintesc că, în timp ce-mi țineam degetele mari pe lobul său temporal, m-am gândit că atingeam amintirile persoanei căreia îi aparținuse. Materia cenușie pe care o studiam era, de fapt, o viață întreagă.

Oare persoana aceasta fusese fericită?

Oare vârfurile degetelor mele atingeau chiar momentul în care se îndrăgostise?

Se îndrăgostise vreodată?

Avusese copii?

Oare atingeam ziua în care se căsătorise? Sau, poate, cel mai trist moment al vieții ei… un incident care îi schimbase viața pentru totdeauna.

În ce moment hotărâse să-și doneze corpul lumii științifice? Poate că și el sau ea fusese om de știință; oare se simțise la fel ca mine când ținuse pentru prima dată în mână un creier?

Degetul meu arătător și degetul mijlociu atingeau cortexul său frontal — și m-am întrebat dacă avusese o viață bună sau dacă suferise. Toate acele evenimente avuseseră loc înaintea mea, dar iată că eu mă aflam acolo, atingându-le, de la naștere până la moarte. Simțeam că inima mea era pe punctul de a exploda.

De când mă știu, am încercat să găsesc un răspuns la o întrebare: totul este pură întâmplare (o greșeală) sau ceva intenționat? Viața, mintea noastră, convingerile, obiceiurile și comportamentele noastre… Modul în care suntem programați este rodul întâmplării sau un act intenționat? Noi suntem cei care ne alegem obiceiurile și comportamentele? Sau le dobândim în mod accidental, prin intermediul mediului în care trăim? Abia după ce am absolvit facultatea de neuroștiință mi-am dat seama că ambele variante sunt adevărate. Suntem modelați de lumea din jurul nostru prin intermediul unor aspecte exterioare, precum semenii noștri, împrejurările în care trăim, religia sau cultura noastră, și în general nu trebuie să renunțăm la toate aceste lucruri. În același timp, suntem modelați de tipare de gândire și narațiuni negative pe care ni le repetăm și care ne împiedică să obținem ceea ce vrem. Fiecare dintre noi a crezut la un moment dat că nu este suficient de bun; fiecare dintre noi s-a atașat de un lucru pe care și-ar fi dorit să fie capabil să-l schimbe și care îl împiedica să-și împlinească întregul potențial. Unele dintre aceste convingeri, obiceiuri și comportamente sunt rodul întâmplării, iar pe altele le-am creat noi înșine. Dar frumusețea minții umane constă în faptul că aceste convingeri pot fi schimbate, indiferent cum au luat naștere. Putem schimba modul în care am fost programați, conform propriului nostru plan. Această carte arată cum se poate schimba creierul nostru dintr-o perspectivă neuroștiințifică și ne oferă un set de instrumente pe care le putem utiliza în viața de zi cu zi. Speranța noastră este că ne putem recrea pe noi înșine în orice moment și că putem fi oricine vrem să fim, în pofida a ceea ce credeam înainte.

Iată o afirmație pe care o aud des: așa sunt programat. Nu-i mai da ascultare, fiindcă datorită modului în care se asociază între ei neuronii din creierul nostru, ne putem modela gândurile, obiceiurile și comportamentele pentru a reconfigura convingerile inconștiente despre noi înșine. Povestea pe care ne-o spunem despre noi înșine determină modul în care ne percepem. Iar acest lucru ne dictează reacțiile și comportamentele automate, care la rândul lor schimbă modul în care ne percep ceilalți.

„Experiența noastră de viață constă din lucrurile cărora le-am dat atenție, în mod voit sau din întâmplare.“

William James

La câteva săptămâni după acea primă prelegere din laboratorul de neuroanatomie, ne-am întors acolo cu ocazia unei lecții despre disecție. Îmi aduc aminte că eram obosită și făceam eforturi să mă concentrez. Iphone-ul meu era pe cale să rămână fără baterie și mi-a atras atenția să trec în modul „economic“. Iar în momentul acela am avut o nouă revelație. Creierul este echipamentul nostru hardware, iar amintirile, gândurile, obiceiurile și comportamentele noastre sunt aplicațiile software. Software-ul reprezintă sănătatea noastră mintală și personalitatea noastră, iar hardware-ul este sănătatea creierului. Este necesar ca ambele să funcționeze în mod optim pentru a se susține reciproc. Aha! De asta mi-era greu să mă concentrez! Eram obosită, iar ca urmare dispozitivul hardware, creierul meu, nu funcționa în mod optim; de aceea îmi era atât de greu să fiu atentă și să rețin informații. În esență, operam în modul economic. Creierul meu dădea prioritate funcțiilor elementare, iar actualizările software erau mai puțin importante. Acest lucru m-a făcut să-mi dau seama că, pentru a actualiza software-ul, a realiza noi conexiuni și a reține informații, este necesar ca hardware-ul să funcționeze bine. De altfel, acesta era motivul pentru care făceam față cu greu solicitărilor de la universitate după ce mă mutasem într-un nou oraș. Eram copleșită. Nu aveam grijă de acele aspecte fundamentale ale sănătății mele fizice și emoționale care-mi influențau direct sănătatea creierului. Mi-am dat seama că, pentru a avea un impact pozitiv asupra tiparelor de gândire, comportamentelor și acțiunilor, precum și pentru a reține informațiile de la cursuri, trebuia să am grijă de creierul meu, ca să-mi susțină sănătatea mintală și să creeze noi conexiuni.

Aceste conexiuni invizibile cu ochiul liber, pe care le realizează fiecare neuron, decid cum îți îndeplinești activitățile de zi cu zi și sunt programate de modul în care ne trăim viața. De asemenea, au fost preprogramate de semenii noștri și de cei dinaintea noastră. Asta m-a ajutat să înțeleg că, dacă nu preluăm controlul asupra vieții noastre, vom trăi, în esență, o viață care a fost deja programată. Pentru unii dintre noi poate fi bine și așa, dar pentru alții s-ar putea să fie rău. Vestea bună este că ne putem actualiza software-ul. Asta înseamnă că putem să creăm noi obiceiuri și să renunțăm la comportamentele nedorite pentru a avea o sănătate mintală optimă și a crea cea mai bună versiune a noastră, pentru a deveni cei care vrem să fim.

Ne putem asigura că hardware-ul nostru funcționează bine dormind suficient și făcând sport în mod regulat — aspecte despre care vom discuta în detaliu mai târziu. Pentru moment, sper că te simți ușurat să afli că ai un creier maleabil, care se poate schimba.

Poate te întrebi cum se explică această capacitate a creierului de a se schimba. Se spune despre creier că este plastic (de la cuvântul grec plastikos), adică modelabil; creierul se poate schimba și reorganiza, creând noi căi neuronale, chiar și la vârste înaintate. De aici vine și termenul „chirurgie plastică“, în pofida convingerii larg răspândite că acesta se referă la a crea ceva cu un aspect artificial, ca al unei păpuși Barbie. Aceasta este o veste extraordinară: înseamnă că hardware-ul nostru poate fi îmbunătățit și că ne putem elibera de obiceiurile și comportamentele de care vrem cu disperare să scăpăm. Am întâlnit foarte mulți oameni care se simțeau blocați într-un loc de muncă pe care-l urau, convinși fiind că asta erau sortiți să facă și că nu erau capabili de altceva. Poate că s-au pregătit să devină ingineri și li s-a spus că au o minte „analitică“, deși și-ar fi dorit să se ocupe de ceva mai creativ — însă ei nu sunt așa. N-au auzit despre neuroplasticitate, așa că nici măcar nu încearcă să se schimbe.

Te-ai gândit vreodată că nu ești destul de inteligent ca să faci un anumit lucru? Ori ți-ai tot repetat lucruri negative? Și ai crezut că nu ești suficient de bun? Aceste cicluri hipercritice de discurs negativ se infiltrează în convingerile tale și te țin pe loc. Nici măcar nu încerci să faci o schimbare. În consecință, chiar dacă dorești cu ardoare să înveți, nici măcar nu dai la facultate fiindcă ți-e teamă că nu vei reuși să intri.

Ți se întâmplă să te cerți cu partenerul tău fără niciun motiv, doar fiindcă ești pus pe harță? Faci din țânțar armăsar cu orice ocazie fiindcă așa sunt cei din familia ta, iar ca urmare și tu ești la fel? Unele persoane chiar sunt convinse că gândurile nedorite reprezintă ceva natural pentru ele și că atitudinea negativă face parte din personalitatea lor. Răspunzi în mod automat cu critici și negativitate chiar și atunci când ar trebui să te bucuri fiindcă ți s-a întâmplat un lucru bun?

Aceste gânduri automate s-au derulat din nou și din nou, întipărindu-se în căile de comunicație din creierul tău, care îți determină modul de a gândi. Iar cartea de față îți va arăta cum să le schimbi.

Profesoara Shakirei i-a interzis acesteia să participe la cor, fiindcă „scotea niște sunete ca o capră“ din cauza vibratoului vocii ei. Când era preadolescentă, Beyoncé a făcut parte dintr-o trupă numită Girls Tyme care, în anii 1990, a participat la concursul Star Search — pe vremea aceea, cea mai importantă emisiune de căutare de talente — dar a pierdut. Știm cu toții cine este Beyoncé astăzi. Cred că știe până și vecinul meu portughez de 90 de ani. Când avea 14 ani, lui Gisele Bündchen i s-a spus că are nasul prea mare și ochii prea mici, așa că deseori era respinsă la sesiunile de casting. Își amintește că i s-a spus că nu va ajunge niciodată pe coperta unei reviste, iar asta a făcut-o să se simtă nesigură pe ea. În prezent, Gisele este unul dintre cele mai bine plătite modele din lume și are o carieră de mare succes.